Cea mai subestimată resursă a adolescenților: oferă protecție reală împotriva depresiei

Adolescenții care simt că au un scop în viață prezintă un risc semnificativ mai mic să dezvolte depresie la începutul vieții adulte, relevă un nou studiu publicat în Journal of Psychiatric Research.

Sursă foto: Shutterstock

Trecerea de la adolescență la vârsta adultă este o perioadă plină de transformări, în care tinerii se confruntă cu presiuni tot mai mari pe plan educațional, profesional și relațional. În acest context fragil, depresia devine din ce în ce mai frecventă, iar efectele ei se pot răsfrânge pe termen lung asupra vieții personale, realizărilor profesionale și chiar asupra sănătății fizice, susțin cercetătorii.

Cum funcționează, de fapt, acel „scop” interior 

„Tranziția spre maturitate a fost mereu o perioadă sensibilă pentru dezvoltarea depresiei, iar acest lucru este cu atât mai vizibil astăzi”, spune Angelina R. Sutin, profesoară la Colegiul de Medicină al Universității de Stat Florida și autoarea principală a studiului.

„Adolescenții care se simt orientați spre un scop sunt mai puțin predispuși să devină deprimați în perioada trecerii spre viața adultă”, afirmă Sutin. „Acest lucru susține ideea că dezvoltarea unui scop poate fi o intervenție valoroasă pentru bunăstarea psihologică.”

Cercetătorii descriu acest „scop în viață” ca pe o „structură internă” care îi ajută pe tineri să navigheze prin provocările identității, ale autonomiei și ale presiunilor sociale specifice maturizării. Astfel, a avea obiective și un sens al propriei evoluții poate crește reziliența, poate îmbunătăți capacitatea de gestionare a stresului și poate oferi un cadru de orientare în momente de incertitudine.

De altfel, rezultatele studiului susțin necesitatea existenței programelor educaționale și terapeutice care îi sprijină pe adolescenți să-și clarifice valorile, să-și stabilească direcțiile de viață și să-și contureze obiectivele pe termen lung. Beneficiile unor astfel de intervenții pot depăși cu mult sfera dezvoltării personale, având un rol esențial în protejarea sănătății mentale în timp.

De ce mediul familial schimbă traiectoria emoțională a unui adolescent

„Studiul confirmă un lucru pe care îl observ constant în cabinet: adolescenții care simt că au un sens, o direcție în viață, sunt mult mai protejați în fața depresiei. Cercetarea arată clar că tinerii cu un sentiment al scopului au cu 35% mai puține șanse să dezvolte depresie până la vârsta adultă”, explică pentru Adevărul Denisa Zdrobiș, psihoterapeut sistemic de familie, cuplu și copil.

​Însă, dincolo de cifre, ceea ce spune că vede în munca sa de zi cu zi este cum acest „scop” devine un sprijin interior, o ancoră emoțională care îi ajută să treacă prin provocările inevitabile ale adolescenței, după cum mărturisește aceasta.

„​Să nu uităm că adolescența este, psihologic vorbind, o furtună emoțională, o perioadă de criză a identității de sine. Tinerii se luptă să răspundă la întrebări fundamentale care le pot destabiliza complet lumea: „Cine sunt eu, cu adevărat?” și „Ce rost am pe lumea asta?” Dacă aceste întrebări rămân fără răspuns, energia psihică se orientează spre interior, alimentând o ruminație negativă constantă. Acest gol și această izolare internă sunt terenul fertil pe care se naște și se dezvoltă depresia”, lămurește specialista.

​Din perspectiva sistemică, adolescenții nu își găsesc sensul în însingurare. Acesta se formează în relațiile lor: în felul în care sunt priviți în familie, în modul în care sunt validați la școală, în libertatea pe care o primesc de a explora cine sunt. „Observ deseori cum un tânăr începe să se transforme atunci când simte că ceea ce face contează, că este văzut și acceptat. În momentul în care apare acest fir de direcție personală, fie el o pasiune, un interes, un vis sau chiar o relație semnificativă. El își schimbă focalizarea de la vulnerabilitățile interne la contribuția externă, și apare o formă de reziliență emoțională”, completează Denisa Zdrobiș.

​În cabinet, recunoaște că a întâlnit mulți adolescenți care, la început, veneau cu anxietăți, confuzie, lipsă de încredere. Dar, conform spuselor sale, atunci când reușesc să își descopere un scop, chiar și unul mic, modul în care se raportează la ei înșiși și la lume se schimbă vizibil. Devin mai stabili emoțional, își reglează mai bine reacțiile și încep să privească dificultățile ca pe niște pași firești, nu ca pe obstacole imposibile.

​„Pentru mine, un „scop” nu înseamnă o carieră clară sau o traiectorie perfect liniară. De cele mai multe ori este un sentiment intern: „Am un loc în lume. Sunt important. Ceea ce fac are valoare.” Iar acest sentiment se naște, cel mai adesea, în familiile în care există spațiu pentru explorare și autenticitate, în care părinții ascultă cu adevărat, sunt curioși și conectați, nu doar preocupați de „performanță” sau „rezultate”,” mai spune psihoterapeutul.

​Relațiile sănătoase oferă adolescenților ceea ce Denisa Zdrobiș numește deseori în ședințe „terenul fertil al sensului”. Acolo, tânărul poate încerca, greși, reveni, reflecta. Astfel începe să își dea voie să viseze și să își construiască propria identitate, fără teamă că va fi invalidat sau respins. 

„​De aceea cred cu tărie că prevenția depresiei la adolescenți începe în familie și în comunitate, prin modul în care îi ajutăm să își construiască un sens al propriei vieți. Scopul nu îi ferște de provocări, ci îi ajută să le traverseze cu mai multă încredere. Iar acesta este, în esență, „airbagul psihologic” despre care vorbesc și studiile: sentimentul că ai o direcție și un motiv pentru a merge mai departe”, conchide specialista.

Ce spun oamenii pe Reddit

Pe Reddit, un utilizator scrie că: „Să ai un sens în viață face ca viața să fie mai ușor de suportat? Cine ar fi crezut. Cine are un de ce pentru care să trăiască poate suporta aproape orice cum - Friedrich Nietzsche, acum vreo 150 de ani.”

Alt utilizator aduce în discuție distincția între sens (meaning) și scop (purpose): „Personal, urăsc ideea că ai nevoie de un scop ca să dai sens vieții tale. Sensul nu ar trebui să depindă de utilitatea ta pentru ceva.”

Altcineva îi spune că: „Sensul este ceva intrinsec, care se întâmplă în interiorul tău. Scopul ține de interacțiunile tale cu lumea din jur.”

În aceeași discuție, apare conceptul de flow, introdus de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, o „stare mentală extrem de concentrată care favorizează productivitatea”:

„Csikszentmihalyi a arătat că implicarea regulată într-o activitate care induce starea de flow crește sentimentul de împlinire. Exemplele sale cele mai ilustrative sunt surferii hardcore, care își dedică viața urmării valurilor. Flow-ul nu ține de stilul de viață, ci de momentele în care individul se pierde complet în activitate, pierzând noțiunea timpului”, a comentat un alt user.

Alți utilizatori extind ideea: pentru unii, flow-ul poate fi activitatea parentală, un hobby sau chiar aspecte ale carierei. Important este sentimentul de implicare autentică care induce satisfacție.

Mai multe comentarii aduc în prim-plan experiențe practice: voluntariatul și implicarea în comunitate sunt menționate ca modalități concrete de a găsi scopul și sensul vieții. De pildă, un utilizator povestește cum implicarea voluntară într-o bibliotecă locală i-a oferit un motiv să se trezească dimineața, chiar și atunci când locul de muncă sau știrile păreau copleșitoare.

Alții subliniază că gesturile mici, cum ar fi a fi prezent într-un grup comunitar sau a fi recunoscut și apreciat în cartier, creează un sentiment real de scop și apartenență.

În paralel, discuțiile nu omit contextul social mai larg. Unii utilizatori observă că tinerii de azi se confruntă cu dificultăți structurale (instabilitate economică, dificultăți în a accesa locuințe sau cariere stabile) care fac mai greu pentru adolescenți să simtă că viața lor are direcție. Studiul leagă astfel experiențele individuale de tendințele sociale generale, arătând că scopul în viață nu este doar o chestiune de mentalitate, ci și de condiții sociale și economice care să permită tinerilor să aspire realist la un viitor sigur.

Oricum, comentariile de pe Reddit pun accent pe ideea că scopul și sensul nu sunt doar concepte abstracte: ele se manifestă prin acțiuni concrete, prin implicare autentică și relații semnificative, iar beneficiile lor se resimt direct în sănătatea mentală și în starea de bine emoțională a adolescenților și tinerilor adulți.

Cum actele de bunătate influențează bunăstarea și conexiunea socială

Amintim că, un studiu experimental realizat de Cregg și Cheavens (2023) evidenția rolul actelor de bunătate în ceea ce privește bunăstărea emoțională și conexiunile sociale, comparativ cu tehnicile tradiționale de terapie cognitiv-comportamentală (TCC). Conexiunea socială este un predictor esențial al bunăstării, atât în populațiile generale, cât și în rândul celor cu simptome clinice de anxietate sau depresie, însă abordările TCC tradiționale par mai puțin eficiente pentru îmbunătățirea acestui aspect, au scris autorii.

În studiu, 122 de adulți cu simptome crescute de anxietate sau depresie au fost repartizați aleatoriu în trei grupuri: acte de bunătate (AB), activități sociale (AS) și reevaluare cognitivă (RC). Participanții au efectuat sarcinile timp de cinci săptămâni, cu evaluări săptămânale ale simptomelor, satisfacției în viață, afectului și conexiunii sociale.

Rezultatele au arătat că, deși toate intervențiile au redus afectul negativ și simptomele de anxietate/depresie, doar actele de bunătate au dus la creșteri semnificative ale conexiunii sociale și la îmbunătățiri ale satisfacției în viață. Comparativ cu activitățile sociale sau reevaluarea cognitivă, actele de bunătate au demonstrat efecte mai puternice și mai susținute în timp asupra bunăstării sociale.

Un mecanism important identificat a fost reducerea preocupării excesive pentru sine. Participanții care au efectuat acte de bunătate au prezentat scăderi semnificative ale auto-absorbției publice, ceea ce a mediat creșterea conexiunii sociale și a satisfacției în viață. Aceasta sugerează că implicarea în comportamente prosociale mută atenția de la propriile preocupări către nevoile altora, generând beneficii psihologice tangibile.

Aceste constatări subliniază că integrarea actelor de bunătate în programele de intervenție psihologică poate oferi un instrument eficient pentru sporirea bunăstării și a relațiilor sociale, depășind limitările unor tehnici tradiționale de TCC. În esență, simpla orientare către binele altora poate fi o cale practică și accesibilă de a ne vindeca nu doar emoțional, ci și social.