Articole scrise de Irina-Margareta Nistor

fără imagine Așteptat cu cea mai mare curiozitate, „Nașul” cinematografiei universale a făcut un film pe care l-a gândit decenii, și care a vrut să fie o saga în timp, pe care îl poate manipula și mai ales îl poate îngheța, opri, după bunul plac.

fără imagine Meryl Streep, cu un master class, chiar dacă și Fremaux și ea au subliniat că nu vor să dea lectii, ci să împărtășească experiență. Sfatul pentru cei la început de carieră: Don t give up! (De 3 ori, ca o incantație).

fără imagine A început. Cu un covor roșu, bătut în cuie, la propriu, cu adorabilul patruped Messi, din „L’anatomie d’une chute”, prezent și la Oscaruri, care fură vedeta tuturor, le eclipeasază categoric.

Ceremonia de final pentru ediția 2024, dar și pentru cei care au păstorit-o 4 ani, a început cu o discuție cu prezentatoarea, pe canapea, ceea ce firește că ducea cu gândul la divanul lui Freud.

fără imagine Două filme chinezești diametral opuse, unul care se petrece într-un subsol salubru, și celălalt într-o școală, cu adolescenți.

fără imagine Așa a fost și cu calupul de filme de joi.

fără imagine După ce m-am tot ferit de Dying/Despre moarte, că părea iar ceva sinistru și obsedant, apocaliptic pentru fiecare dintre noi și mai are și peste 3 ore, am constatat iar, că nu e bine să te iei doar după trailer.

fără imagine Un film austriac de la Michael Haneke (de care după 2 Palme d’Or, am scăpat, s-a lăsat, și mai ales n-am uitat devastatorul Amour ) și Ulrich Seidel, care ne-a demonstrat că Paradisul poate fi sinonim cu Infernul.

fără imagine Rămăsesem datoare cu Dahomey, al regizoarei franco-senegaleze, Mati Diop, aflată deja la a doua generație, și care a speculat repatrierea unor obiecte de artă în actualul Benin, recuperate de la coloniștii francezi.

fără imagine Mă bucur că Oppenheimer a luat 7 BAFTA

fără imagine Dimineața a început promițător cu o dramă inspirată de realitate și cu un titlu pornit de la o scrisoare de adio: In Liebe, Eure Hilde/Cu toată dragostea: Hilde.

fără imagine E limpede că ultima ediție a cuplului organizatoric Carlo Chatrian și Mariette Rissenbeek se străduiește să-i regretăm amarnic.

Seara de joi a avut un public diplomatic, Clubul Ambasadorilor Francofoni, prezidat de excelența sa doamna Andreea Păstârnac, dar și directoarea ICR Bruxelles, dna Corina Panaitopol, instituție parteneră tradițională a Festivalului.

fără imagine Cred că acest festival e unul al miracolelor, şi uneori al deconstrucţiei lor, ca în „Arsenie. Viaţa de apoi” (Cu punct după Arsenie, ca-n Amen.-ul lui Costa-Gavras).

fără imagine Ce te faci, când te trezești că ai cărat degeaba laptopul până în Cehia și l-ai luat probabil în vacanță sau a intrat în grevă, de vreme ce pur și simplu nu te mai ascultă? Scrii pe mobil, pe deșteptul și ascultătorul iPhone, de la Vodafone (sponsor și aici).

Cei trei pe care îi doream cu entuziasm în Palmaresul Cannes 2023 și-au găsit locul, măcar prin reprezentanți.

Știrile din Franța nu se apleacă prea mult spre câștigătorii și câștigătoarele de la Un Certain Regard, ci pe drama lui Celine Dion și filmul care la noi deja rulează, în care ea își joacă propriul rol și la ei abia acum vine: Love again.

fără imagine E fascinant de urmărit prezența unor membri ai aceleași familii a celei de-a 7-a arte, adesea din pură coincidență sau sincronicitate, cum o definea Jung, în zecile de titluri programate la Cannes.

fără imagine Dacă Michael Haneke, după ce și-a adjudecat două Palme d’Or, și a dat chix cu cinicul Happy end, ne-a scutit de temele sale înspăimântătoare, s-a găsit o continuatoare, din aceeași Austrie.

După Le Havre eram convinsă ca nimic n-o să mă fascineze mai mult din filmografia lui Kaurismaki. Și iata c-a venit cu Les feuilles mortes și ne-a luat maul!

fără imagine Din filmul unei tinere maliene: „Banel și Adama”, că o furtună de nisip e mai rea decât ploaia antipatică de la Cannes și că există un înger scrib, care ne contorizează faptele bune și pe celele rele.

Când s-a lansat cu mare tam-tam „The Irishman”, pe Netflix, Marty, alias îndrăgostitul de cinema Scorsese i-a făgăduit lui Leonardo Dicaprio un rol, în următorul său film, având în vedere că nu l-a putut strecura în cel cu legende vii.

A fost mare înghesuială la Indiana Jones, cu bilet și badge și tot nu mai erau locuri. Până la urmă, de gura presei, ne-au lăsat să vedem la Grand Theatre Lumiere, „Indy și cadranul destinului”, care începe cu o scenă cu o bătaie și o urmărire pe un tren.

fără imagine Rar se întâmplă o zi cu atâtea filme bune.

Sincronicitate? De două zile, televiziunea franceză sărbătorește un deceniu de la legea din 17 mai 2013, „le mariage pour tous, căsătoria fără niciun fel de discriminare, în mod surprinzător, într-o țară în care majoritatea cuplurilor cu 3-4 copii trăiesc în „union libre”.

A fost o Gală de deschidere cu alfel de capete încoronate, cu personajele din pelicula serii: „Jeanne du Barry” cu Johnny Depp, care și-a onorat rolul, de Ludovic al XV-lea, dar și fanii, (spre disperarea gărzilor de corp) cu care a făcut selfie și a semnat nenumărate autografe.

Oare va fi unul predominant feminist? Măcar parțial: da. (Se bate multă monedă că prima încununată cu Palme d'Or, în 1993, a fost Jane Campion, pentru genialul „Pianul”, dar se uită, voit, că a fost ex-aequo cu „Adio, concubina mea!” a chinezului Chen Kaige)!

„Le Meraviglie”/„Minunea” a fost apariţia în distribuţie,  după un casting la care a fost aleasă din prima, a Mariei Alexandra Lungu, o fetiţă de origine română, care trăieşte în Italia şi joacă fără trac, aparent, lângă o vedetă internaţională şi ho...