Karlovy Vary cu şi fără Dumnezeu
0Cred că acest festival e unul al miracolelor, şi uneori al deconstrucţiei lor, ca în Arsenie. Viaţa de apoi (Cu punct după Arsenie, ca-n Amen.-ul lui Costa-Gavras).
Georgienii, mai exact o regizoare ne dăruieşte un splendid exemplu de credinţă şi necredință în Cetățeanul Sfântu’, despre minuni şi puterea de a le înţelege, dar şi de a le batjocorii, de cei cărora nu le e dat să le priceapă! (Un alt fel de Petrache Lupu, în breasla minerilor, mereu cu frică de Moarte, şi regrete infinite pentru cei plecaţi în Lumea de Dincolo!)
Un film ceho-slovac de mare anvergură este şi „N-am fost întotdeauna atât de moderni”, din nou cu bizarerii greu de înţeles, înainte de Război, unde orice pare un semn de rău augur (sau chiar este!).
Multe scenarii cu copii născuţi, hermafrodiţi sau nu, vii sau morţi, un film coreean remarcabil Birth, un orfan în vietnamezul care a luat Camera d’Or, un belgian despre adolescență şi cât de uşor se poate ajunge la sinucidere: Când se topeşte, are ceva, dar la feminin, din Close, care a scandalizat şi apoi a luat premiul Lux, al Parlamentului european…
Azi voi revedea Princess Bride cu Robin Wright, care era încă Penn, şi pe care l-am dublat pe video, la sfârşit de anii ‘80, că tot e azi: 7.07, Ziua subtitrării, la care ţin ca la ochii din cap! Ca la tot ce e scris, în invidia şi încântarea mea pentru Biblioteca lui Umberto Eco!
Se încarcă comentariile...
