Cannes 2023: Înrudiri cinematografice

0
0
Publicat:

E fascinant de urmărit prezența unor membri ai aceleași familii a celei de-a 7-a arte, adesea din pură coincidență sau sincronicitate, cum o definea Jung, în zecile de titluri programate la Cannes.

O să mă opresc la Nanni Moretti și al său Către un viitor luminos, care e tot o comedie, ca a lui Aki Kaurismaki, dar mai degrabă una amară și ironică, pentru cinefili pasionați. Un regizor care vrea să facă un film despre un circ maghiar, ajuns în Italia, în plină invazie a rușilor la Budapesta, în 1956. Comentarii despre cele 2 milioane de comununiști din Partidul italian, tinerii din ziua de azi crezând că erau sovietci, pripășiti în Cizmă. Găsește greu coproducători și dă peste niște coreeni, care finanțează pe bandă și care apar ca națiune și în tânărul cu scandal ca tată la 13 ani din May December, și în soțul surorii gemene din l Amour et les Forets, dar și separat cu Hopless, de o violență și de o cruzime, fără limite, în lumea lor interlopă.

Tot la Nanni curge o scenă din La dolce vita a lui Fellini, căruia îi face cu ochiul cu clovnii, din La Strada, dar și cu Marcello Mastroianni, tatăl Chiarei, care tot ea va prezentă și Gala de închidere și care poate fi văzută în săli la proiecții.

Apoi Moretti  a avut și el cândva o peliculă despre Papa (Habemus papa, cu Michel Piccoli, din La Chamade, de unde e extras afișul cu Catherine), altul decât cel al conaționalului său Bellocchio, cu Răpirea. Apoi nelipsitele înțepături la Platforme și la Netflix, în mod special, care e difuzat în 190 de țări, se repetă cu încăpățânare, deci se merge pe gustul publicului larg. În scena finală, cu un dans pe stradă ca la clasicele indiene (spre deosebire de Kennedy, care doar un polițist-detectiv ca și Shakespeare și Hathaway, dintr-un serial de la TV ), apare pentru o clipă și Alba Rohrwacher (pe care o distribuise în 2021 în Tre piani, și care e pe generic și în ediția 76, în Himera surorii ei, una dintre cele 7 regizoare ). Apoi o aluzie la Lola cu Anouk Aimee, al lui Jacques Demy, al cărui fiu apare in Club Zero , iar sora lui e producătoare la Camera 999, cu o anchetă despre moartea cinemaului, unde e intervievat, printre mari cineaști de la Wim Wenders, care are o producție în competiția mare și Cristian Mungiu, al cărui 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, răsplătit cu Pame d Or în 2007, a fost programat chiar zilele astea la Televiziunea franceză. Emma e un prenume omniprezent la personajele din 2023, și revenind la surori, acum Valerie Donzelli (cu co-scenarista Audrey Diwan și Evenimentul de la Veneția și Cesaruri, în care joacă o româncă : Anamaria Vartolomei) pentru Iubire și păduri, o folosește pe Virginie Efira, cu filmări și machiaje și coafuri, dar și expresii ale feței, subtil diferite, în vreme ce în Domnișoarele din Rochfort, le avem pe surorile Deneuve/ Dorleac, tot muzical, mult mai light, decât sumbrul, din mileniul nostru, despre un alt fel de Dușmanul din pat, care ar trebui să fie evitat și părăsit.

Azi un documentar despre Varda în sala Agnes Varda și iar pescuim date pentru o lege a seriilor fară de sfârșit.  

Va urma.    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite