Karlovy Vary fără diacritice

Ce te faci, când te trezești că ai cărat degeaba laptopul până în Cehia și l-ai luat probabil în vacanță sau a intrat în grevă, de vreme ce pur și simplu nu te mai ascultă? Scrii pe mobil, pe deșteptul și ascultătorul iPhone, de la Vodafone (sponsor și aici), ca barca de salvare, când ți se îneacă toate corăbiile!

Ediția 57 a unui Festival fabulos s-a deschis cu un spectacol în stil hollywoodian, pe gheață, cu umbrele și valize pe roți, cu un pic de ninsoare și o muzică antrenantă. Cred că a fost și un mod de a face cu ochiul animației de la Casa Centenară Disney “Elemente”, anul trecut cu foc și acum cu apă (înghețată)!

Pe scenă, un prezentator vedetă la ei, Marek Eben, născut in ‘57, care n-a ratat în comentariu să spună că avocații sunt ocupați să-i apere pe politicienii corupți, deci trebuie respectate drepturile de autor, iar chinezii au interzis, în ultimul moment, prezența filmului lot în competitie (și mi-am amintit că istoria se repetă, tot așa n-a primit pașaport acum câțiva ani, la Berlinală, unul despre Revoluția lor culturală)!

Fermecătorul Președinte Jiří Bartoška, creierul acestui eveniment minunat, care încântă cinefilii 10 zile, în plină vară, le-a oferit câte un glob de cristal: suedezei Alicia Vikander ( pe care în miniserialul “Irma Vep” v-o recomand) și neo-zeelandezului Russell Crowe ( din “O minte stralucita”), care a și cântat cu trupa lui, ca să nu rămână mai prejos de Johnny Depp și spotul color al acestei ediții (de 16 ani era A/N) pe care vă sugerez să-l vedeți pe net, că e de un umor sarcastic fermecător.

Din prima zi l-am recuperat pe “Godard par Godard”, un documentar care-l face mai iubibil, și nu doar extrem de talentat pe autorul inconturnabilului “Cu sufletul la gură”, cu care a dat lovitura, din prima, asemeni lui Orson Welles si al sau ”Cetățeanul Kane” cum se menționa pe bună dreptate!

Si apoi de vazut:

“Iron Butterflies”, despre doborârea de către ruși, înainte de 24 februarie 2022, a unui avion de pasageri, care survola teritoriul Ucrainei spre Malaysia.

“Mami Wate”, un alb negru, cu doar un strop de culoare, spre final, care se petrece într-un trib din Nigeria, cu obiceiuri seculare, și cu un patriarhat care ar putea dispărea, Valuri, scoici ,nisip și vrăjitoare, intermediare între lumi, cum li se mai zice.

“The Sweet East” cu Talia Ryder, o adolescentă care traversează America, pentru tot felul de experiențe de viață bizare. Și cam tot așa și în “You Sing Loud, I Sing Louder”, cu Ewan McGregor și fiica lui în realitate și pe ecran: Clara (nu foarte simpatică și cam urâțică, dar foarte înfiptă), o tânără din parinți divorțați (parca am mai întâlnit subiectul, nu?) care după  o supradoză, ar trebui totuși să ajungă la dezintoxicare (pare mai convingător “Imaculatul” Monicăi Stan și al lui George Chiper).

“Facing Darkness” este despre cei 4 ani de război ( oare atâta durează mereu genul asta de agresiune?) în Sarajevo și cum e la 3 decenii după, plus comentariile celor care au filmat amatoricește în plin asediu. ( Si cand te gandesti cât de important e Festivalul lor in zilele noastre, ce amploare și ce valoare! Bravo Bosnia-Hertegovina)!

Cel mai reușit a fost însă un franțuzesc, “Une affaire d’honneur”, al lui Vincent Perez, cu Roschdy Zem (din “Inocentul”) și Doria Tillier (din “La Belle Epoque”), regizorul distribuindu-și rolul cel mai antipatic, într-o poveste adevarată despre dueluri, pe când femeile încă n-aveau dreptul legal să-și apere onoarea și nici să poarte pantaloni, decât călare sau pe bicicletă!

Surpriza totală a fost ca la 50 de ani de la moartea lui Bruce Lee să vedem într-o sală extrem de entuziastă, predominant public tânăr: “The Way of the Dragon” din 1972, pe care l-am tradus pe video, (l-am dublu dublat, că era deja din mandarină de Hong Kong, în engleză și apoi în românește) abia în 1985, când nu se știa că el deja dispăruse în mod tragic, la 33 de ani, marele maestru Kung-fu, a rămas nemuritor, și stia să aibă și umor, să se auto-ironizeze, chiar daca nu foarte sofisticat! Ei bine îl bate pe Chuck Norris  (care acum are 83 de ani, născut tot in ‘40, ca Lee) de-i sună apa în cap și-i smulge și părul roșu de pe piept, printre ruinele Romei!

Aplauze furtunoase la final, în Cinema Cas ( “Timpul”, care pare că a stat o clipă în loc) în toiul nopții, pentru că proiecția a început la 23:59! Aș mai aminti doar că Trofeul Transilvania 22 a ajuns anul acesta la un iranian, “Ca pestele pe Luna”, regizat de o persană și pe care tot aici l-am descoperit intițial! Au si mână bună!