O zi fermecător de românească, la Cannes

„Contele de Monte Cristo” a avut avanpremiera pe covorul roșu, în afara competiției.

Alexandre Dumas cucerește cu scrierile sale din 1844 încoace și mai ales când e bine ecranizat, cu fantezie și ingeniozitate, de nici nu simți când au trecut cele 3 ore, gândite cu multă iubire pentru clasic, de doi regizori Matthieu Delaporte și Alexandre De La Patelliere (fiul lui Denys, care în 1980, face un foileton TV, pe același subiect, cu Jacques Weber cap de afiș). Realizatorii l-au ales pe Pierre Niney (pe care l-am descoperit în „YSL” pentru care a luat un premiu Cesar), ceea ce ar părea surprinzător când treci în revistă lista celorlați protagoniști ,de-a lungul timpului, de la Jean Marais din 1954, la Gerard Depardieu din 1996.

Două vedete feminine: sofisticata Anais Demoustier, în rolul lui Mercedes, marea iubire a lui Edmond Dantes și românca noastră, deja asumată de francezi: Anamaria Vartolomei, care e Haydee, fiica Pașei  care vine din Balcani, dar a trecut și printr-un trib de valahi, prin urmare vorbește românește (în rol, și l-a învățat și pe Niney, care se descurcă remarcabil, mai bine decât „transilvana”,  cum zic ziariștii de pe aici,  a lui Gary Oldman în „Dracula” lui Coppola, pentru care, cândva la București, regizorul și-a cerut scuze ). Primul moment te lasă mască ( racord cu cameleonicul Dantes) , iar apoi profiți de prezența unei actrițe care a impus și moda brâncovenească a toaletelor ei, după cum mi-a povestit Dan Burlac, care a luat prânzul, cu cea cu care ne lăudăm cel mai mult în Hexagon acum.

P.S. Și în varianta din ’54, exista o româncă în rolul Fatimei: Genica Athanasiou.

Din iunie vom putea vedea pelicula în România și vi-l recomand cu entuziasm.

Și seara a venit pe scenă, în sala Agnes Varda (inaugurată în anul când a luat Cristian Mungiu Palme d’Or)  și mai ales pe ecran, Ilie Năstase, 77 de ani, cât Festivalul, la patru ace, cu papion și pantofi discret strălucitori, alături cu cei trei cineaști: Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D.Popescu, însoți, cu admirație pentru cinematografia noastră, de Thierry Fremaux. Erou incontestabil al unui documentar care merită văzut și revăzut pentru detalii, de la prezența pentru o clipă în tribune a starului Anthony Quinn și până la delicata și atât de atașanta campioană de tenis Virginia Ruzici, ori șugubățul Ion Țiriac, fratele din mame diferite, cum spune chiar el, al zbanghiului.

Histrionicul Nasty a declarat că a vizionat deja de 10 ori filmul și tot mai vrea, că merită să faci spectacol, chiar dacă te costă scump, inclusiv amenzile și i-a lăudat pe realizatorii, care au plătit sume mari pentru materialele de arhivă din toată lumea.

A fost cu adevărat o proiecție specială, organizată cu multă eleganță, și public de acasă, dar și internațional, și mai urmează câteva, mai toate soldout! Jos pălăria!  

Irina-Margareta Nistor

Corespondent de cinema, la Cannes