Namur rămâne Mon Amour (chiar daca nu rimează intru totul)
0Un festival de film francofon, în Belgia, unde, și de astă dată, a fost o prezență românească, în competiția de ficțiune (chiar dacă e greu de încadrat), „Libertate” a lui Tudor Giurgiu, care-și continuă turneul de premiere în țară, și neputând să fie ubicuu, a găsit o soluție, un mesaj video prezentat la final de proiecție în care explică faptul că a vrut să lase publicului să judece haosul din timpul Revoluție de la Sibiu, despre care și noi știam prea puține detalii.
Seara de joi a avut un public diplomatic, Clubul Ambasadorilor Francofoni, prezidat de excelența sa doamna Andreea Păstârnac, dar și directoarea ICR Bruxelles, dna Corina Panaitopol, instituție parteneră tradițională a Festivalului. Aplauze la final și mulți români tandri, stabiliți în patria ciocolatei și a lui Hercule Poirot. Pe lângă diplomați a fost prezent și Guvernatorul Regiunii, prin urmare o seară aparte pentru „un film fort”, puternic au spus spectatorii, tulburător pentru cei care am trăit Revoluția în direct, chiar la Televiziune.
Ediția a 38 s-a încheiat cu premii foarte variate. La scurte (unde a candidat și cel semnat de Dana Rogoz „La distanță”), a plecat cu trofeul călăreților „Les dents du bonheur”, semnat tot de o regizoare, Josephine Darcy Hopkins, dar în ultima proiecție au ales „Beyond the Sea” al belgianului Hippolyte Leibovici, despre o/un trans, o Queen a spectacolului, pe ultima sută, care avea ceva din „Solo”, de la lungmetraje, dar și făcea cu ochiul unei cacealmale, care a fost „Les Rois de la piste”, cu fermecătoarea Fanny Ardant și cu neașteptatul Mathieu Kassowitz (ambii filmând cândva în România). Subiectul, o familie pe trei generații specializată în spargeri și alte înșelătorii. Surpriza, un polițist ridicol (mai puțin amuzant decât Louis de Funes), Michel Vuillermoz, care în „Bernadette” îl joacă pe președintele Chirac, alături de imbatabila Deneuve, Catherine Deneuve!
Marele premiu rămâne în Belgia, pentru „Il pleut dans la maison”, încă o cineastă (cum îi plăcea să spună lui Agnes Varda, care are niște premii care-i poartă numele, după ce a plecat la stele): Paloma Sermon-Dai. Actorii principali (un el și o ea) au luat și ei premiu, deși se cheamă pentru interpretare, și nu mai au gen/sex, ca la Berlinală.
La scenariu, un desen animat pe care-l puteți vedea la Animest, la București: „Linda veut du poulet”.
Ca de obicei, publicul e cel mai bun în alegeri: „Procesul Goldman” (Dar și cel special al juriului).
Pelicula din Senegal și Mali, „Banel & Adama” (venit de la Cannes), o poveste de o delicatețe extraordinară.
Și încă o regizoare, ca și Yolande Moreau (actriță, greu de neremarcat, la bază) cu logodnica septuagenaraăa poetului: „La Fiance du poete”, premiu preluat de fiica sa.
Și „Captives” un subiect chinuitor, într-un azil de boli mintale, regizat de un bărbat, dar cu vedete feminine a stârnit interes, pe bună dreptate.
Singurul meu regret este că „Les poings serres” a fost ignorat, deși puștiul, care vrea să-și recupereze afecțiunea tatălui aflat pentru fapte reprobabile în închisoare, n-a creat suficientă empatie juriilor. Sper să-l vedeți. Merită.
Prin urmare, ediția 2023 a fost caldă și călduroasă, intensă și surprinzătoare, ocrotită de cele două doamne minunate Nicole Gillet și Marie-France Dupagne, cu echipele lor formidabile.
P.S. Nu ratați telefericul și trenulețul din Cetatea Namur. Și poate se vor face cândva proiecții și acolo, ca la Feldioara.
Corespondență de la fața locului, din Belgia
Se încarcă comentariile...
