Aşa cum semnalam, popasul lângă lacul Seliger, nu a fost un simplu moment pe agenda preşedintelui Vladimir Putin, brusc animat, chipurile, de dorinţa de a se adresa unor juni din Rusia. Dincolo de arătarea pisicii nucleare, aliaţilor din NATO, şi de agitarea oratorică a contopirii voite, de către liderul de la Kremlin, a ucrainenilor cu poporul rus, a fost ţintit, incredibil, dar adevărat, şi Kazahstanul. Pe când Republica Moldova?

acum 17 ore · comentarii (14)

Mai puţin de o zi până la deschiderea oficială a celui mai mare festival de film al verii, MECEFF, creaţie a regizorului Radu Gabrea. La Mediaş, una dintre cele şapte cetăţi saxone din Transilvania, cinefilii vor putea vedea filme esenţiale din istoria cinematografiilor est-europene şi vor avea privilegiul întâlnirii cu personalităţi precum legendarul actor Dan Nuţu şi doamna Liana Tatos, soţia marelui regizor Alexandru Tatos.

Pe 28 august, noul prim-ministru indian s-a îmbarcat într-o vizită în arhipelagul nipon unde se va întreţine cu omologul său, Shinzo Abe. Scopul vizitei, gest inaugural pentru proaspătul ales şef al executivului din New Delhi, nu este nici pe departe un act de pionierat în istoria recentă a celor două naţiuni răsăritene.

Nu abundenţa de mesaje venite dinspre politicienii români cu ocazia zilei naţionale a Republicii Moldova (Ziua Independenţei, 27 august) m-a făcut să mă întreb dacă Moldova e o temă de campanie pentru alegerile prezidenţiale autohtone, ci efortul susţinut de comunicare al unor politicieni români cu privire la teme ce ţin şi de ţara vecină.

Înfiinţată în anul 2000 Asociaţia Ad Astra reuneşte cercetători români de pretutindeni şi promovează excelenţa în cercetare. Scopul principal al Ad Astra este  dezvoltarea cercetării fundamentale în România. În această linie se înscrie şi identificarea şi popularizarea modelelor de succes, a rezultatelor excepţionale ale cercetătorilor români din ţară şi din afara ei.

În ziua de 20 mai m-am întors din concediu. Deşi am fost în secuime şi aveam la dispoziţie posturi ungare de televiziune, nu m-am uitat la ele, (nici la cele româneşti), am vrut să mă detaşez şi fizic şi psihic de evenimentele din lume, doar uneori mai ascultam ştiri la radio. Aşa că, în seara acelei zile, butonând la aparatul tv, am dat de un post maghiar de ştiri.

Blazonul Partidului România Unită cuprinde imaginea-forţă a domnitorului Vlad Ţepeş suprapusă peste harta României reîntregite. Consider că aceste două simboluri, alături de denumirea Partidului România Unită, sintetizează aspiraţia noastră ca neam: unitate în acţiune, justiţie socială şi reîntregirea teritoriului românesc. În plus, Vlad Ţepeş trebuia asumat ca erou după ce a fost făcut „vinovat” pentru că-şi apăra ţara.

Sunt foarte mulţi cei care ştiu. Sunt foarte mulţi cei care au văzut. Dar sunt tot atât de mulţi cei care preferă să nu se amestece. Motivele sunt pe alocuri de înţeles. La ce bun să îţi pui pielea la bătaie, când ai responsabilitatea unei familii, la ce bun, când mereu se va găsi unul în sistem care să facă ceea ce tu refuzi, iar refuzul tău te poate scoate şomer şi odată cu tine şi pe familia ta?

Am fost invitat de cîteva ori, în ultima vreme, să răspund la foarte actuala întrebare: „Cum trebuie să fie un preşedinte?“ M-am eschivat. Întrebarea nu e lipsită de legitimitate (mai ales în contextul de-acum), dar are un „ce“ romantic, sau, în orice caz, nerealist. Ne ajută în vreun fel dacă încropim un portret ideal al celui de care avem nevoie?

Cel mai spectaculos film pe care îl veţi vedea anul acesta este noul Expendables, din seria inaugurată de Stallone acum câţiva ani şi care continuă ambiţia extraordinară a acestui om de a readuce din obscuritate marile nume ale filmului de acţiune. Refuzul admirabil de a fi uitaţi arată încrederea bărbătească în formula filmului de acţiune, bărbatul care apără civilizaţia, o necesitate în lumea noastră din ce în ce mai lipsită de eroi.

Limba română este sărbătorită în Basarabia de aproape un sfert de secol, în fiecare an la 31 August. Pentru românii basarabeni, această sărbătoare culturală e o Zi Naţională. E firesc: timp de peste 200 de ani, ei au tot luptat să menţină în viaţă limba maternă, să o salveze, în faţa unei limbi ruse tot mai agresivă, tot mai cotropitoare.

Identificarea credinţei şi expunerea ei ca armă electorală în spaţiul public al campaniei electorale mi se pare un act dezgustător, anti-democratic şi, finalmente, un act laş. Cartea credinţei religioase e jucată  la cacealma de acei jucători care nu cred ei în ceva, altceva decât minciuna, negarea realităţii şi inconştienţa privind “miza”: evoluţia unui stat modern în perioada următoare.

acum 28 zile · comentarii (24)
Postari Recente