Vă invit să facem împreună o experienţă foarte simplă şi anume să
citim în paralel două horoscoape din aceeaşi zi, dar din publicaţii
diferite.
De fapt, mitocanul
se uită degeaba în oglindă, fiindcă nu vede nimic real, vede numai ce vrea el.
E ca şi cum ai trânti un rinocer pe cântar, iar el s-ar da jos ţopăind de
bucurie că are numai 24 de kile.
O discuţie rapidă pe care am început-o ieri pe Facebook cu Cătălin Pena, unul dintre foarte competenţii ziarişti ai mai tinerei generaţii, cred că merită continuată. Domnia-sa acuza eşecul multiculturalismului, implicit cel al integrării comunitare la nivel european. Are dreptate ?
Fumez la capătul vagonului. Sunt mulţumit: până la Urziceni am citit 25 de pagini din romanul „Intriga matrimonială” de Jeffrey Eugenides. Aud sirena locomotivei. Arunc ţigara la jumătate. Trenul se pune în mişcare. Mă întorc în vagon şi socotesc: până la Galaţi pot să duc peste 50 de pagini.
Împătimit de visul unei călătorii în Provence, ambiţionat şi de lectura
romanelor lui Peter Mayle care i-a cucerit pe toţi cei ce îşi doresc o
vacanţă tradiţional provincială, între aceştia sigur şi mari vedete ale
filmului mondial care ştiu cât este de ,,bon ton” să te retragi câteva
zile într-un sătuc unde avantajele civilizaţiei sunt la fel de exigente
ca în restaurantele pariziene de prim rang.
Am cinci ani. Sunt un copil liniştit, de fapt sunt cea mai ascultătoare fetiţă de pe strada Adrian. Nu ţip, nu fac mofturi la mâncare, nu sunt obraznică şi dorm câte o oră în fiecare după-amiază. Am o singură prietenă cu care mă joc zi de zi şapte mii de ore cu păpuşile, iar în rest nu mi se întâmplă nimic.
Funeraliile de stat organizate în Serbia pentru Regina Maria, Regele Petru, Regina Alexandra şi Principele Andrei, repatrierile
rămăşiţelor pământeşti de regi şi regine sunt o nouă exprimare în Balcani a nevoii de reafirmare a identităţii naţionale a dinastiilor.
Nu este un secret că femeile au avut întotdeaua o soartă mai grea decat bărbaţii. Totul a fost mai greu pentru o femeie. Pentru orice a trebuit să-şi dovedească neinferioritatea.
La sfârşitul secolului al XIX-lea aflăm că în
Bucureşti “Fiecare casă mare avea biserică în curte sau în corpul casei, la
un colţ.”. Aceeaşi situaţie a
existat şi la Palatul Ştirbey. Judecând după dispoziţia testamentară a domnitorului
Barbu D. Ştirbey, în perioada domniei sale s-a construit şi o capelă-paraclis,
legată de aripa din dreapta a palatului Ştirbey folosită de soţia sa, doamna Elisabeta.
”Adevărul este că iubirea este ceea ce ne face oameni. A o diviza în două clase este orice altceva, numai omenesc nu.”
Un plan măreţ de strângere de semnături la nivelul Europei a fost iniţiat
de UDMR pentru salvgardarea minorităţilor. Nu ştim cine le ameninţă şi în ce
fel, dar înţelegem că majoritatea.
Comentând la ultima mea postate, un cititor - aflat, din punctul meu de vedere, întotdeauna de partea raţiunii şi logicii - mi-a atras atenţia, pe bună dreptate, că adevăraţii vinovaţi sunt cei care au slujit, la cel mai înalt nivel, într-o instituţie cu rol fundamental în statul român, şi nu ciobănaşul care plânge acum de lipsa televizorului. Spera, probabil, să-i revină optimismul văzându-şi slugile dându-se de ceasul morţii pentru el.
Spiritul de corp, care nu se naşte, nu supravieţuieşte şi nici nu moare când vor politicieni de pripas m-a determinat să răspund, cu un comentariu, la o opinie altfel, până la un punct, justificată.
Un cititor a comentat la cel mai recent articol al meu. Mulţumindu-i observaţiile, i-am răspuns prin rîndurile ce urmează, neuitînd nici de Vestul pe care îl fluturăm de atîtea ori, dar nici de problemele care într-adevăr există şi nu e bine să ne comportăm de parcă ar fi neînsemnate.
Pentru cei care urmăresc acest blog, fiecare cu individualitatea şi convingerile lui, dar care îmi sunt foarte simpatici, doresc, înainte de a continua, să reiau o mărturisire: deşi nu sunt istoric, urmăresc cu interes mişcarea dacologică.
Relaţia dintre
Turcia şi Uniunea Europeană a împlinit jumătate de secol de la semnarea
primului pact oficial de pre-aderare, sugerând o relaţie cel puţin bizară între
cele două părţi.
Este născut în Cluj-Napoca, are doar 23 de ani şi este interesat de domeniul video, foto, grafică, dar deja calcă pe urmele directorilor de imagine mai cunoscuţi, precum Viorel Sergovici, Mihai Malaimare Jr., Oleg Mutu, Marius Panduru, Vivi Drăgan Vasile.
Când scriu aceste rânduri, tocmai am aflat că s-a amânat din nou
verdictul final în „Dosarul Tranferurilor” din fotbal.
Pentru ce sunt pregătiţi copiii noştri? Pentru o lume unde legile
votate şi viaţa sunt două lucruri ce par, de multe ori, să meargă în paralel?
De ce atunci când legile educaţiei sunt în discuţie, lipsa de creativitate, de
imaginaţie privind un viitor …probabil sunt frecvente?
Eram la Atena, în vara lui 1984, când tocmai se încheiase un mare proces în care, între cei implicaţi, se afla un nepot al academicianului Constantin Tsatsos, fost preşedinte al Greciei până în 1980.
După negocieri deloc simple, la Sofia a fost nominalizat candidatul
pentru postul de prim-ministru, în persoana socialistului Plamen
Oresharski. El are o săptămână la dispoziţie pentru a forma guvernul şi a
găsi o majoritate parlamentară. Aceasta, în condiţiile în care partidul
de centru-stânga a ieşit, totuşi, pe locul al doilea în alegeri.
De mai bine de o
lună, revistele de specialitate şi site-urile americane care se ocupă cu
critica mass-media nu mai prididesc să analizeze felul în care presa din SUA a
tratat atentatele din Boston, mai ales în primele ore febrile de breaking news.
Ia să ne aşezăm
frumos în fotolii, să deschidem televizoarele şi să ne închipuim cum ar fi
arătat buletinele de ştiri dacă, în noaptea de 19 spre 20 mai, Gigi Becali ar
fi reuşit să prindă avionul închiriat şi să ajungă în Israel. Îmi ţiuie
urechile şi acum de uriaşul hohot de râs care s-ar fi auzit.
Ideea de „unificare a dreptei” e doar o utopie fără suport ideologic şi practic. România nu oferă contextul politic şi social în care ar putea funcţiona doar două partide mari.
Săptămâna trecută, la şedinţa comună a
grupurilor PNL din Camera Deputaţilor şi Senat, printre alte idei de revoluţionare
a Constituţiei, s-a aruncat pe masă ideea umplerii de conţinut, de fapt de
consecinţe juridice, a instituţiei moţiunii simple.
În ultimii ani se vorbeşte tot mai des de decentralizare sau
de regionalizare. În special aici, în Ardeal, ne saltă sufletul de bucurie când
auzim de asta. Imediat ne ducem cu gândul la „catraliardele” pe care le
trimitem la Bucureşti în fiecare an şi de „firfireii” care ni se întorc.
Aseară am zărit-o pe Jane Fonda într-un jurnal de ştiri,
la Gala de decernare a Premiilor Festivalului de la Cannes, alături de
cel mai bine îmbrăcate actriţe ale serii.
Miercuri, 9 mai, am pornit spre Leipzig, cu „haltă” în Praga. Am fost foarte plăcut surpins de Cehia! Cu un an înainte fusesem în Moravia – Brno, şi era plin de cerşetori! M-am simţit ca acasă! Ei bine, în Boemia, e cu totul altă treabă! Secole avans faţă de Brno şi România. Praga m-a surprins! E extraordinară!
Ca să-mi argumentez
părerea, am făcut un mic experiment, din care rezultă şase motive importante
pentru care Windows Phone 8 este o alegere mai bună decât Android.
România are din nou două gimnaste care, abia ieşite din juniorat, au
câştigat medalii preţioase (aur, argint, bronz) la campionatele
europene. Le cheamă Larisa Iordache şi Diana Bulimar. Dacă până acum
numele lor nu era atât de polular, de acum înainte ar trebui să fie.
Simulările de “Bac” doar ce au semănat niscaiva panică prin rândul profesorilor şi părinţilor, cum că noul şi foarte apropiatul examen al maturităţii va secera mai ceva ca vântul sălbatic. Poate la fel de dramatic ca-n anii precedenţi sau, în unele cazuri, dureros de tăios, nefiind identificată nici în acest an vreo luminiţă la cap de tunel / liceu.
India este ca o altă planetă, din multe puncte de vedere.
Religia nu e neapărat folosită la manevrat prostimea, vacile umblă cu
tine la plimbare peste tot, programatorii au alt mod de lucru, iar
muzica se percepe, se citeşte şi se cântă după un sistem total diferit
faţă de cel temperat, după care noi cei mai din vest ne manifestăm
talentul şi părerile.
În dialog cu Mihaela Miroiu: Mi-aţi trimis CV-ul dv. şi am putut
constata, încă o dată, explozia de creativitate culturală şi excelenţă
academică, după 1990. Pare că energiile unei întregi generaţii, într-un
climat democratic pe care „optzeciştii” îl sperau, şi-au găsit cea mai
bună formă de manifestare, într-o epocă nouă venită aproape când
trebuia. La 34 de ani, în cazul dvs.
În ultimele 8 luni, am colindat ţara în lung
şi în lat, din Craiova până în Rădăuţi şi înapoi către Timişoara, apoi
Cluj Napoca, Ploieşti, Bucureşti, Roman şi aşa mai departe. Peste tot
unde m-am dus, am venit cu acelaşi gând: Să le vorbesc oamenilor,
indiferent de vârstă, educaţie sau statut social, despre fericire!
Arestarea lui Becali în 2009 i-a adus un mandat
de deputat european. Nu doar lui. Şi Vadim Tudor a profitat. Şeful PRM l-a
convins pe patronul Stelei să intre pe listele acestui partid, care a utilizat
emoţia populară creată atunci. Peremiştii nu au fost acceptaţi în vreun grup
politic din Parlamentul European, aşa că 10% din deputaţii aleşi în România au
rămas fără vreo influenţă politică la Strasbourg şi Bruxelles.
TRANSCRIPT: S-a vorbit mult şi insistent despre posibila ruptură a USL. Că mărul acestui nou, virtual, război troian, mutat pe malul Dâmboviţei s-ar putea să fi fost ex-ziaristul şi ex-delatorul securităţii, Sorin Roşca Stănescu, omul obsedat de „servicii”, pare la fel de întâmplător ca fructul ales spre a o tenta pe Eva
Conform planurilor, maşina USL care duce
pasagerii PSD şi PNL, va fi casată la kilometrul 2016. Deci, la kilometrul 2014
ea ar trebui să fie în stare de funcţionare, pentru a-l duce pe pasagerul PNL
la banca din Controceni.
Cu câteva luni în urmă, lui Mihai Măniuţiu îi apărea, în seria de autor ce îi este dedicată de editura clujeană bybliotek, volumul de „poeme şi prozopoeme” intitulat Până una-alta.
E demn de laudă faptul că noul Papă încearcă să promoveze toleranţa şi înţelegerea între oameni, indiferent de convingerile lor religioase.
Nu este prima oară când concertul Orchestrei Române de
Tineret, programul acestuia. gravitează în jurul unei idei. De această
dată, în mijloc de mai, genericul întregii manifestări a înscris
sentimentul iubirii sub semnul legendarului cuplu al lui Romeo şi a
Julietei sale. Ce putea fi mai potrivit?
In secolul 21, dragostea nu mai este suficienta pentru ca o relatie sa functioneze. Acum, in mod clar, este nevoie de o regandire a relatiei amoroase, in parametrii realitatii virtuale care ne acapareaza vietile personale. Tu cu ce regula ai incepe?
Cannes-ul pare să ignore (şi foarte bine face) că Franţa este mai divizată, ca niciodată, între homofobi şi homo-simpatizanţi sau chiar „homofili”, ca să calchiez cuvântul după cinefili şi să rămân în acelaşi univers.
Cât de grea este schimbarea? Cum ar fi să te redescoperi, să transformi imposibilul în posibil? Prin analogie cu filmul de Oscar, "Eat.Pray.Love.", îndrăzneşte să acţionezi şi să îţi trăieşti visul.
În primăvara anului 2008, când filiala vrânceană a partidului condus de Gigi Becali trecea dintr-o criză în alta, prin detronări de lideri şi plecări de membri spre alte zări (partide) mai luminoase şi atrăgătoare, mi s-a întâmplat un lucru care, astăzi, merită cunoscut.
Este mai degrabă ciudat că este aşa, dar se pare, după cum încearcă să
ne convingă nemţii, că nici în domeniul agriculturii biologice calimera
nu este chiar ...verde.
Scufundaţi în marasmul crizei politice, nu vorbim deloc despre problemele strategice şi de securitate ale Republicii Moldova.
Află care este perechea ta celebră și 
