Biserica
a avut un rol istoric în constituirea şi modernizarea Statului Român. Drept
răsplată, Statul recunoaşte, în noua Constituţie, acest rol. Pe viitor însă, el
pare că se diminuează sau dispare.
România pregăteşte specialişti în loto, poker,
bingo şi pariuri sportive. Reclama este irezistibilă. Bani din nemuncă sunt
promişi la tot pasul, astfel încât este greu să-i faci faţă şi să stai deoparte
când premii de sute şi chiar milioane de euro se foiesc pe sub nasul românilor.
Paradoxal, românul era recunoscut ca un workaholic, disciplinat, sârguincios
la locul său de muncă. Dar asta era în urmă cu peste 20 de ani.
Se tot vorbeşte despre pericolul scăderii natalităţii. Peste 30 de ani, ni se spune, vom fi mai puţini. Eu nu sunt atât de optimist. În ritmul în care se evaporă bruma de spirit civic şi se diluează conştiinţa apartenenţei la o naţiune, în trei decenii există şi alte posibilităţi, mult mai pesimiste din punctul meu de vedere.
Mi-am făcut mulţi duşmani noi de când am început să fac şi
consultanţă în carieră. Şi asta din mai multe pricini; cel mai adesea
când părerea mea despre cei « consultaţi» diferă de ceea ce cred despre
ei înşişi. Uneori destul de mult. Şi se mai supără şi când le spun că nu
mai pot face mare lucru că schimbe ceva în imaginea lor.
Să ridice mâna cine s-a gândit să facă copii din sentiment patriotic! Bifaţi răspunsul – „act patriotic” - dacă subconştientul conştient v-a determinat să vă cuplaţi – (alt verb cu valoare predicativă şi nu copulativă nu am găsit la îndemâna limbajului pudic) - pentru a spori natalitatea, cu spaima că „naţionalităţile conlocuitoare” ne vor cotropi.
"Cum Dumnezeu femeia romă poate ţine cinci-şase copii, iar
românca nu poate? E adevărat, ea nu este manager, femeia romă (...) Trebuie să
mergem şi în zona cealaltă. Poate maternitatea este una dintre misiunile
fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie", a afirmat Băsescu (sursa: www.mediafax.ro).
De două zile, viaţa mi se învârteşte în jurul unei domnişoare. Alexandra Stan. Până luni, scuzaţi-mi ignoranţa, habar nu aveam cine e! Sute de ştiri, care mai de care mai exclusive şi senzaţionale, agăţate în direct pe benzile galbene ale ecranelor sau împânzite în toate colţurile internetului, mi s-au lipit de retină.
În loc să joace cartea antagonismului geopolitic, România ar
trebui să îşi reia rolul de mediator şi de ambasador care i-ar aduce mai multe
avantaje. Atunci când te vizitează în acelaşi timp şefii informaţiilor a două
superputeri, înseamnă că ai şansa să joci cartea balanţei. O superputere îşi
permite să aibă duşmani şi prieteni şi să împartă lumea în alb şi negru. România,
în schimb, a fost nevoită să joace în istorie arta înţelepciunii.
24 decembrie 2004. Cu câteva zile înainte, publicasem în revista “Eurolider” forma ciuntită a interviului cu Domnia Sa. Îl intitulasem “Un mare boier al culturii române nu crede în integrare: Alexandru Paleologu: ”. Fusese socotit reacţionar şi periculos. Nu se încadra în linia editorială a publicaţiei. Mi se ceruse să căsăpesc cea de-a doua parte.
În
seara aia, taximetristul nu era prea sigur de adresă. Ştia cu aproximaţie pe
unde vine, cunoştea zona, dar nu îi era clar unde era acea stradă anume, pe
care locuia prietena prietenului meu. Ei doi în spate, eu în faţă, lângă şofer.
Deasupra bordului, GPS-ul licărea autoritar şi profesionist. În buzunarul meu,
telefonul era pregătit să-mi indice oricând printr-un punctuleţ pâlpâitor unde
ne aflăm şi în ce direcţie mergem.
Sincer, când am scris el pe acest blog, nu mă aşteptam ca într-un timp atât de scurt să aud că cineva din România s-a gândit să-l invite să susţină un concert. Dar s-a întâmplat şi asta nu poate decât să mă bucure.
Da, Parisul. Este genul de destinaţie în care doreşti să revii. Este
adevărat ce se spune: boem, eclantant, romantic (o, da!), fermecător,
respirând istorie prin toţi porii, eclectic, seducător, murdar chiar.
Dar trebuie să vezi Parisul pentru a înţelege cum sunt posibile atâtea
contradicţii referitoare la acelaşi reper.
M-am hotărât să merg mai departe cu recensământul ziariştilor rasişti început cu Grigore Cartianu, tot aici, pe blogul de pe adevarul.ro
4000 de tineri pasionati de scris si limba engleza. Peste 500 de localitati din absolut toate judetele tarii. Cam asa se rezuma, in cifre, cel mai mare concurs national de creatie in limba engleza: "Shakespeare School Essay Competition", ajuns anul acesta la cea de a cincea editie.
Există în lume concursuri de canto
de tradiţie, care îşi păstrează seriozitatea şi anvergura după decenii
de la înfiinţare, există (sau au existat) şi pe la noi diverse
competiţii care au pornit foarte promiţător, dar în majoritate au
sucombat din cauza unor orgolii nemăsurate, cei care le-au stopat
rămânând astfel doar cu satisfacţia orgoliului de a fi distrus „ceva”.
Manifestanţi, de ordinul sutelor de mii, s-au adunat în Piaţa
Universităţii pentru a protesta împotriva demisei lui Andrei Marga. În
semn de solidaritate toţi aveau câte un calorifer legat la gât. Cei
prezenţi la protest sunt mai mult ca siguri că dacă Marga se retrage
va lua cu el dreptul poporului de a mai folosi caloriferul, iar ei nu
sunt dispuşi să se întoarcă la soba pe lemne.
Partidele politice din România s-au pus iarăşi pe modificat Constituţia de parcă aceasta ar reprezenta problema din cauza căreia nu mai avansăm şi nu iresponsabilitatea întregii clase politice de după 1989.
De câteva zile – prea puţin la scara istoriei – se întâmplă evenimente interesante în Asia Mică, într-un punct cheie al geopoliticii: oraşul Istanbul.
În România numărul drogaţilor se dublează aproape de la an la an, în timp ce vârsta primului contact cu drogurile scade alarmant şi, în cazul anumitor substanţe, ajunge la 11 ani. În miezul zilei, pe străzile oraşului te-ai putea întâlni cu un tânăr aflat sub influenţa stupefiantelor, manifestându-se uneori violent. Lângă aceşti tineri, noi românii ne mulţumim să ridicăm din umeri. Dacă ar fi copilul tău, ai face la fel?
Luni, vestea declanşării procesului iminentei demiteri şi mai apoi cea a
pretinsei, oricum tardivei demisii de onoare a domnului Andrei Marga
din fruntea ICR a provocat un imens val de bucurie pe facebook.
Bustul lui Mihai Eminescu din regiunea Cernăuţi, localitatea Hliboca (Adâncata), a fost vandalizat în noaptea de joi spre vineri.
Un ziarist din
Republica Moldova s-a gândit să îmi trimită trei filmuleţe realizate la
Lisabona, despre o sărbătoare culturală românească, organizată nu demult în
Grădina ”Museu da cidade”. Pe un teren viran, se poate vedea cum vreo 20-30 de
persoane se prind într-o horă, stânga unul, dreapta doi, c-aşa-i hora pe la noi!
Frumos, antrenant!
