VIDEO: Test în premieră cu noua generație Dacia Duster
0
Cât de mult a evoluat Dacia Duster? Primele concluzii după câteva sute de kilometri în spatele volanului noii generații.
Anul trecut, pe la mijlocul lunii noiembrie, mă întâlneam în premieră cu noua generație. Un contact static, în care doar am pipăit mașina. Impresiile de atunci le puteți citi AICI. Evident, nerăbdarea era mare să urc la volan și să las câteva sute de kilometri în spatele meu cu noul Duster. S-a întâmplat acum vreo două săptămâni, în Spania, dar abia astăzi am voie să împărtășesc primele impresii din spatele volanului.
Știți deja, Duster spune adio motorizărilor diesel în Europa, dar adoptă motorizări electrificate. Motorizarea de bază ECO-G 100 nu a fost disponibilă la testul internațional, am avut acces la 1.2 TCe 130 4x2 în echiparea Journey, 1.2 TCe 4x4 în echiparea Extrem și Duster Hybrid. Să le luăm pe rând.
Dacia Duster 1.2 TCe 130 4x2 Journey
Primul contact cu noua generație a fost la volanul acestei versiuni. Dacia susține că această motorizare este gândită pentru cei care fac drumuri lungi în afara orașului, și pe undeva vine să înlocuiască regretatul 1.5 dCi.
Secretul acestei motorizări este că este electrificată, vorbim despre o electrificare ușoară, sau cum se spune prin fișele tehnice – vorbim despre un mild hybrid.
Avem un motor nou, cu o cilindree de 1.199 cmc cu trei cilindri care dezvoltă 131 CP la 4.500 rpm și un cuplu motor de 205 Nm la 1.750 rpm. Puterea sistemului Mild hybrid este cea a propulsorului termic. Avem un motor electric ale cărui performanțe sunt trecute la secret și care are rolul de a susține motorul termic cu un plus de cuplu, dar și de a recupera energie pe perioada de frânare. Aceasta este stocată într-o baterie cu o capacitate totală de 0,8 kWh.
Nu știu cât de aprig lucrează acel mic motoraș electric, și cât de mult susține propulsorul termic, dar realitatea este că pachetul mi-a plăcut enorm de mult. Nicio urmă de sub-motorizare, motorul termic îți lasă impresia că este extrem de elastic, nu protestează sau are întârziere în răspuns nici la accelerații în treapta a șasea de la turații apropiate de cele de ralanti. Vis-a-vis de consum, nu pot veni cu o valoare în care să cred cu adevărat pentru că pe traseul de test nu am condus într-un regim care să valideze o astfel de cifră.
Am avut o medie de 6,5 litri, dar am rămas cu impresia că o valoare de 6, sau ușor sub poate fi ușor atinsă la drum lung. Cei de la Dacia au fost suficient de darnici și au desenat o rută de test completă, cu drumuri urbane, autostradă, drumuri virajate de munte, și o secțiune decentă de off-road. A nu se înțelege dificultate, am avut parte de un drum forestier, aproape ca-n palmă în marea lui majoritate, cu mici porțiuni ceva mai denivelate care au inclus și niște pante rezonabile.
În off-road am apreciat lejeritate mașinii, nicio emoție, este ajutată de o gardă la sol bună – 209 mm pentru versiunea 4x2, iar unghiurile sunt de acces vor satisface sau nu în funcție de nevoile fiecăruia... și de gradul de aventurier din fiecare. Cel de atac este de 24 grade, cel de degajare de 36 grade, cel de rampă are 23 grade.
Am vrut să decuplez în off-road asistența ESP-ului, dar nu am găsit butonul, în schimb în meniul computerului de bord am putut dezactiva controlul tracțiunii. Oricum, acesta redevine alert când se trece de 50 km/h.
Pachetul mild hybrid primește o bilă albă, mi-a lăsat o impresie extrem de plăcută, cutia manuală corectă ca etajare, o timonerie bună. Am apreciat calibrarea pedalierului, extrem de intuitivă dozarea pedalelor.
Acum să vorbim și de părțile perfectibile descoperite la această versiune.
Direcția vine cu o demultiplicare intuitivă, nu ai nevoie de vreo perioadă de acomodare cât să iei de volan pentru a vira. În schimb gradul de asistare l-am găsit prea mare. Cu alte cuvinte direcția este prea ușoară, și devine greu de dozat volanul pentru negocierea virajelor, în special pe autostradă și drumuri extra-urbane. Pe autostradă am întâmpinat mici dificultăți în a menține trasa, noroc cu sistemul de menținere a benzii de rulare care a muncit serios pentru a mă face un șofer coerent.
Apoi suspensia se descurcă onorabil pe prima parte, cea de filtrare a denivelărilor, în schimb nu reușește prea bine să controleze volumele. Lucru ce poate conduce la afectarea traiectoriei în anumite situații – rularea pe o secțiune asfaltată de la mediu în sus denivelată, dacă nu ești alert și reduci viteza ceva mai mult pentru a fi în zona de siguranță.
Poziție la volan joasă, surprinzător de joasă. Scaunul șoferului este cu câțiva centimetri bun montat mai jos decât cel din dreapta. Plastice tari, dar este un detaliu firesc, nu reproșez acest lucru mașinii. În schimb cred că impresia generală de la interior ar avea de câștigat dacă ar fi adoptate alte texturi pentru anumite plastice. Mai multe detalii despre interior în materialul de mâine din Weekend Adevărul, adică o invitație de a ieși din casă și a cumpăra un ziar.
Dacia Duster 1.2 TCe 4x4 Extreme
Versiunea cu tracțiune integrală este oferită doar cu această motorizare, pe care Dacia o consideră înlocuitoarea legendarului 1.5 dCi. Datele tehnice sunt identice cu cele ale versiunii 4x2, cel puțin la capitolul motorizare. Cutia de viteze vine cu prima treaptă mai scurtă, pentru a se apropia de ce oferă o cutie de transfer cu reductor. În spiritul Duster se poate pleca în treapta a doua. Garda la sol este de 217 mm, iar unghiurile de acces mai bune – avem un unghi de atac de 31 grade, unul de rampă de 24 grade și unul de degajare de 36 de grade. Unghiul de atac este mai mare pentru că spoilerul față are un alt desen în partea inferioară.
Aventura cu versiunea 4x4 a fost scurtă, poate ceva mai mult de 1 km pe un traseu off-road desenat de organizatori, traseu care însă a inclus de toate.
Primul examen a venit la întâlnirea primei pante. Am selectat modul de rulare Mud/Sand via sistemul Terrain Control, apoi prima treaptă și am lăsat mașina să văd ce știe să facă. Nu am atins pedala de accelerație, am vrut să văd dacă pachetul mild hybrid oferă suficient cuplu pentru a depăși o pantă lejeră. Surpriză, fără nicio ezitare din partea motorului, cu o relaxare dezarmantă, Duster a urcat panta.
A urmat coborârea unei pante accentuate folosind sistemul downhill speed control – și aici mașina s-a descurcat impecabil. Totuși, țin să menționez că modelele 4x4 erau încălțate cu anvelope all season, iar traseul era uscat. Cu alte cuvinte aș vrea să văd aceste sisteme la lucru și pe suprafețe cu aderență scăzută.
A trebuit să urcăm apoi o pantă similară ca cea coborâtă, moment în care am zis că este util să oprim în mijlocul urcării pentru a vedea cum se descurcă mașina la o plecare din rampă accentuată. Deja selectasem modul de rulare off-road care este similar cu ceea ce oferea vechiul Duster în modul 4x4 Lock. Sistemul de asistare la plecare în rampă ajută mult prin menținerea mașinii imobilizate. Mă așteptam să fiu nevoit să folosesc mai multe ture pentru a pleca, dar a fost aproape similară cu o plecare din loc normală. Sunt momentele în care acel motoraș electric susține din plin motorul termic și ajută mult în fluiditatea evoluției.
Ajută enorm și dozarea foarte bună a pedalierului, nu ai nevoie de vreo perioadă de acomodare cu dozarea pedalelor. Au urmat secțiuni unde am verificat înclinarea laterală, am încrucișat punțile, am stat pe trei sau două roți... nu am auzit niciun sunet suspect de interior de la torsiunea structurii. Ca impresie generală, versiunea 4x4 mi-a lăsat impresia că ceea ce a avut de atacat a fost o joacă.
A depășit toate obstacolele cu o lejeritate dezarmantă. Pentru o utilizare civilă, versiunea 4x4 oferă în continuare performanțe mult peste ce ar avea curaj un șofer obișnuit să atace pe un traseu off-road. Rămâne de văzut dacă noua generație îi va bucura și pe fanii off-road, cei care au găsit în primele două generații un partener de aventură. Și mi-a plăcut mult și pachetul mild hybrid!
Pentru o analiză a versiunii Dacia Duster Hybrid vă invit la tarabe mâine dimineață pentru a cumpăra Weekend Adevărul.
Se încarcă comentariile...
