27 aprilie, ziua în care exploratorul Ferdinand Magellan a fost ucis de băştinaşii din Filipine VIDEO
0La 27 aprilie 1791 s-a născut Samuel Morse, inventatorul codului Morse, iar în anul 1872 a murit scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade-Rădulescu.
1521-exploratorul Ferdinando Magellan a fost ucis de băştinaşii din Filipine conduşi de Lapu-Lapu
Fernando Magellan a deschis imperiului unde soarele nu apune niciodată calea către mirodenii, strecurându-se în diplomația medievală printr-o strâmtoare de 4,5 kilometri. Ruta pe care Magellan a deschis-o navigatorilor a mai putut fi urmată abia după 58 de ani, restul fiind doar încercări eşuate.
Din cauza problemelor geo-politice, dar mai ales a mediului neprietenos, strâmtoarea care poartă numele exploratorului portughez a fost abandonată de-a lungul timpului, dar mai ales după 1914, odată cu deschiderea Canalului Panama, scrie Historia.
În vremea lui Magellan, circumferința Pământului nu era încă cunoscută cu precizie, în ciuda operei lui Eratostene, care o calculase deja cu destulă precizie, cu aproape optsprezece secole în urmă. Dar Magellan nu subestima dimensiunea Pacificului, așa cum o făceau mulți în acea vreme.
Surpriza navigatorului a fost găsirea unui ocean gol pe care el l-a numit „Pacific” datorită apelor liniștite pe care le-a întâlnit în timpul traversării din Țara de Foc până la insulele Mariane, și apoi, la viitoarele Filipine, pe parcursul a trei luni și douăzeci de zile. Din pur ghinion, el nu s-a apropiat de niciuna din mai multele insule răspândite prin tot oceanul, cu excepția a doi atoli nelocuiți.
Apa nu mai era potabilă, rațiile erau în scădere, chiar și pesmeții erau pe terminate, echipajul trebuind să supraviețuiască mâncând șobolani și apoi pisicile, bând supă de rumeguș făcută cu apă de mare, gătind pătrate de piele tăiate din marginile velelor.
La 6 martie 1521, s-a zărit Guamul din insulele Mariane, de unde s-au putut alimenta parțial după ce au fost prădați de băștinașii care au venit în întâmpinarea lor la bordul unor canoe, motiv pentru care arhipelagul a fost botezat, conform lui Antonio Pigafetta, „Las Islas de los Ladrones” („Insulele Tâlharilor”).
După un prim popas, în martie 1521, pe insula Guamul aflată în arhipelagul Marianelor, au plecat către Filipine, unde spaniolii au oficiat prima liturghie. Au ancorat apoi pe țărmul insulei Cebu, unde, datorită slujitorului personal al lui Magellan, Enrique, membri echipajului s-au putut înțelege cu băștinașii. Se spune că regele Rajah Humabon i-a plăcut atât de mult pe spanioli încât el și poporul lui s-au convertit la creștinism.
Supunerea de bunăvoie și convertirea la creștinism au încercat-o și în cazul locuitorilor de pe insula Mactan. Lapu-Lapu, regele insulei filipineze, a refuzat, iar Magellan și echipajul lui, mult prea încrezători, i-au atacat.
Lovit de o săgeată din bambus otrăvită, Fernando Magellan a murit la 27 aprilie 1521.
1791: s-a născut Samuel Morse, inventatorul codului Morse
Samuel Finley Breese Morse (n. 27 aprilie 1791, Massachusetts, SUA – d. 2 aprilie1872, New York, SUA) a fost pictor și inventator american. A realizat în anul 1837 un aparat electromagnetic pentru telegrafie, brevetat în 1840 și a inventat în 1838 alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.
1872: a murit scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade-Rădulescu
Scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade-Rădulescu, membru fondator şi primul preşedinte al Societăţii Academice Române, s-a născut la 6 ianuarie 1802, la Târgovişte.
A urmat cursurile Academiei Domneşti de la Schitu Măgureanu şi ale şcolii româneşti de la ''Sf. Sava''.
A fost profesor şi conducător al Colegiului ''Sf. Sava'' din Bucureşti (1822-1827), predând Română şi Matematică.
A participat la pregătirea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, fiind primul autor al manifestului-program "Proclamaţia de la Islaz". A făcut parte din guvernul provizoriu, după care a plecat din ţară, întorcându-se din exil de-abia în anul 1859.
S-a numărat printre membri activi ai Societăţii literare, începând cu anul 1827, şi cei ai Societăţii filarmonice, din 1833, conform ''Dicţionarului scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).
A condus ''Societatea de literatură, declamaţiune şi muzică vocală'', a pus bazele unui aşezământ tipografic şi editorial, a editat primul ziar apărut în Ţara Românească, intitulat ''Curierul Românesc'', 1829. Totodată, a înfiinţat şi condus ''Gazeta Teatrului Naţional'' (1835-1836, continuată de ''Curier de ambe sexe'', 1836-1848), ''Muzeul Naţional'', ''Conservatorul'', ''Legalitatea''.
A fost primul director al ''Monitorului Oficial'' al României, publicaţie care a apărut la 8/20 decembrie 1832, sub titlul ''Buletin. Gazetă administrativă''.
Ion Heliade-Rădulescu a scris numeroase lucrări referitoare la reforma limbii, printre care ''Gramatica românească'', 1823; ''Repede aruncătură de ochi asupra limbei şi începutului românilor'', 1832; ''Paralelism între limba română şi italiană'', 1840. A murit la 27 aprilie 1872.
1931: George Enescu a terminat orchestrația operei „Oedip”, creație pe care a dedicat–o Mariei Rosetti–Tescanu
Oedip este o tragedie lirică în 4 acte de George Enescu, pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, pornind de la tragediile Oedip rege și Oedip la Colonos scrise de Sofocle.
Opera „Oedip” a fost compusă de George Enescu în perioada 1921 - 1931, fiind dedicată soției sale Maria Tescanu Rosetti. Enescu a lucrat la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii.
Premiera mondială a avut loc la Opéra Garnier din Paris, pe 13 martie 1936.
Premiera românească a avut loc la București, pe 22 septembrie 1958, cu interpretare în limba română, în traducere realizată de criticul Emanoil Ciomac, dirijor Constantin Silvestri, cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.
1948: Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat sub acuzație falsă de complot, împreună cu Lena Constante, Elena Pătrășcanu, Bellu Zilber, Harry Brauner
În 1948, Lucrețiu Pătrășcanu este acuzat de naționalism burghez și de șovinism și este arestat. Lucrețiu Pătrășcanu a avut parte de cel mai îndelungat proces al unui lider comunist din istoria comunismului mondial. A fost acuzat de spionaj imperialist în favoarea englezilor și americanilor, de sabotare a Partidului Comunist Român, a fost acuzat de înaltă trădare. Evident toate aceste acuzații nu reprezintă decât înscenări politice ale proceselor din anii de după război. Lui Lucrețiu Pătrășcanu i-a mai fost pus în cârcă și naționalismul de care dădea dovadă.
Încarcerat de comuniștii coordonați de Gheroghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice.
Corneliu Coposu a dezvăluit într-un dialog cu Doina Alexandru în cartea „Coposu-Confesiuni-Dialog cu Doina Alexandru“ faptul că Lucrețiu Pătrășcanu „a fost un fel de cal troian în partidul comunist, fiind, în realitate, omul lui Maniu şi al Regelui care aştepta cu nerăbdare sosirea americanilor. Aceasta era teza! Bineînţeles, pentru că n-am putut marşa la ea, am suportat mai multă bătaie, mai multă carceră şi mai multe pedepse decât în propriul meu proces“.
La numai trei zile de la pronunțarea sentinței, Lucrețiu Pătrășcanu a fost scos din celulă pe motiv că este dus la plimbare. A fost executat prin împușcare în ceafă în incinta pușcăriei Jilava.
1968: s-a născut Cristian Mungiu, regizor român
A regizat câteva scurtmetraje, pentru care a primit mai multe premii, printre care și cel pentru cel mai bun regizor, la Festivalul Dakino, în anul 2000, pentru Zapping. Lungmetrajul Occident (2002) a fost prezentat în cadrul secțiunii Quinzaine des Réalisateurs la Festivalul de la Cannes, obținând Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film Transilvania.
Filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile“ (2007) l-a făcut celebru pe regizorul Cristian Mungiu, prin selectarea sa de către juriul Festivalului de Film de la Cannes. După ce a primit Premiul acordat de către Federația Internațională a Presei Cinematografice și premiul acordat de administrația educației naționale din Franța, regizorul Cristian Mungiu a câștigat la 27 mai 2007 Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Cannes – Palme d'Or. Filmul a fost nominalizat și la premiile „Globul de Aur”.
27 aprilie 2002: a murit Ruth Handler, creatoarea păpuşii Barbie
Ruth Marianna Handler (4 noiembrie 1916 - 27 aprilie 2002) a fost o femeie de afaceri și inventatoare americană. Cunoscută mai ales pentru inventarea păpușii Barbie în 1959, ea a fost prima președintă a producătorului de jucării Mattel, Inc. pe care l-a co-fondat împreună cu soțul ei în ianuarie 1945, până în 1974, când soții Handler au fost forțați să demisioneze de la Mattel, iar în 1978 Ruth Handler a fost condamnată pentru raportări false la Comisia de Valori Mobiliare și Bursă.
Două povești sunt adesea citate ca fiind sursa de inspirație a lui Handler pentru păpușa Barbie. Prima detaliază o călătorie în Europa cu soțul și copiii ei, în timpul căreia a văzut o păpușă care arăta ca o femeie (ceea ce era foarte diferit de păpușile tipice pentru bebeluși pe care multe fete le dețineau la acea vreme). Cealaltă vorbește despre un moment singular, în care Ruth a văzut-o pe fiica ei, Barbara, jucându-se cu păpuși de hârtie în casa lor. Ulterior, Handler a vrut să creeze o jucărie mai realistă, 3D, care să reprezinte ceea ce aceste fete „voiau să fie”.
Deși adevărul din spatele acestor povești nu a fost niciodată confirmat pe deplin, Ruth a făcut presiuni asupra companiei Mattel pentru lansarea a ceea ce avea să fie cunoscută sub numele de păpușa Barbie (numită după fiica ei Barbara).
Se încarcă comentariile...
