Analiză Triunghiul divergențelor. De ce Kievul, SUA și UE nu se pot înțelege în privința garanțiilor de securitate promise Ucrainei
Declarația emisarului american Jared Kushner, potrivit căreia Statele Unite ar fi dispuse să ofere Ucrainei o protecție de tip NATO, a reaprins dezbaterile privind arhitectura de securitate din estul Europei. Fost șef al secției de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la NATO, expertul în politici de securitate Claudiu Degeratu explică pentru „Adevărul” de ce anunțul Washingtonului reprezintă doar jumătate din ecuație, care sunt divergențele majore dintre SUA, Europa și Kiev, dar și ce implică aceste scenarii pentru România.

Prezent joi, 19 noiembrie, la reuniunea de la Berlin a Coaliției Voinței pentru Ucraina, Jared Kushner a afirmat că Washingtonul ia în calcul o garanție inspirată din Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, susținând totodată că Moscova ar fi acceptat „conceptul” și că pozițiile americane și europene converg.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a rezumat neînțelegerile care nu au fost depășite încă în câteva fraze. „Dar nu sunt sigur că avem aceeași înțelegere a Articolului 5, că îl interpretăm în același fel. Pentru că, din punctul meu de vedere, ce înseamnă Articolul 5? Articolul 5 înseamnă că pe teritoriul tău se află forțe militare ale partenerilor. Iar întrebarea mea este: ce se întâmplă cu soldații americani?”, a spus șeful statului ucrainean.
Chiar dacă nu a respins fățiș oferta americană, el nu și-a ascuns rezervele: „Acum, nu sunt nici pentru, nici împotrivă. Desigur, ne-am bucura dacă partenerii noștri americani ar avea încredere în noi și ar avea baze militare în Ucraina, așa cum au în Orientul Mijlociu. Apropo, țările respective nu sunt membre NATO. Da, dar acolo există baze militare. Interesant. De aceea am spus acest lucru. Așadar, nu știu. Aveți voi un răspuns? Eu nu am. În momentul de față, nu știu răspunsul.”
Expertul în relații internaționale și politici de securitate Claudiu Degeratu consideră că mesajul transmis de Kushner de la Berlin are o puternică miză de comunicare și ascunde o condiție esențială pe care Kievul o respinge categoric.
O mutare tactică în „războiul declarațiilor”
Analistul consideră că ieșirea publică a emisarului american a fost calibrată pentru a contrabalansa vizibilitatea liderilor europeni pe tema sprijinului acordat Ucrainei, fără a dezvălui însă prețul real cerut în schimbul acestei protecții.
„Eu cred că a fost o declarație mai mult tactică făcută ieri, în contextul în care pe agenda internațională, cel puțin în Europa, știrile erau legate mai mult de pozițiile europene vizavi de susținerea Ucrainei. Cumva declarația a venit să mai echilibreze un pic agenda asta mediatică. Pentru că dacă discutăm pe substanță, s-au vehiculat mai multe variante încă din 2022 legat de ce mecanism de garanții în caz de acord de pace s-ar putea stabili. Și atunci a început această discuție legată de garanții de securitate prin accederea Ucrainei în NATO și în UE sau prin stabilirea unui mecanism ad-hoc de garanții de securitate în care Statele Unite să acorde garanțiile de securitate ca o umbrelă strategică, iar pe teren stabilitatea să fie asigurată prin prezența unor forțe internaționale care să monitorizeze ceva pe model mai mult Germania de Vest - Germania de Est sau modelul care e în peninsula coreeană. Deci un fel de armistițiu care este menținut prin mecanisme tehnice, militare și prin prezența unor forțe”, explică Claudiu Degeratu.
Potrivit expertului, reacția rezervată a președintelui Volodimir Zelenski, față de aceste semnale nu este întâmplătoare, deoarece liderul de la Kiev cunoaște exact condiția pusă pe masa negocierilor de administrația de la Washington.
„Este clar după reacția lui Zelenski că respinge ideea, pentru că știe clar din negocieri și din discuțiile cu partea europeană că pe acest mecanism de garanții de securitate avem divergențe, noi, europenii, din Coaliția pentru susținerea Ucrainei, cu ce vrea administrația Trump. Există un cost al acestui mecanism de securitate și costul se leagă de fapt de statutul Ucrainei. Dacă administrația Trump susține un mecanism de garanții de securitate direct oferit de Washington, acesta se va face în schimbul neutralității Ucrainei. Asta este foarte clar. Și declarația de ieri a lui Jared Kushner prezintă doar prima parte: oferirea unui mecanism de garanții de securitate, dar nu prezintă și partea a doua, și asta se referă la viitorul statut al Ucrainei, țară neutră sau țară membră NATO și UE. De aici acest război al declarațiilor”, subliniază specialistul.
Triunghiul divergențelor: ce vor Kievul, Washingtonul și capitalele europene
Referitor la temerile exprimate de Volodimir Zelenski privind faptul că Ucraina vede diferit aceste garanții față de Statele Unite și față de partenerii europeni, Claudiu Degeratu arată că prăpastia nu există doar între Washington și Europa, ci chiar în interiorul Uniunii Europene.
Va pierde România bani europeni după aderarea Ucrainei? Negocierile decisive pentru viitorul fondurilor, explicate de eurodeputatul Siegfried Mureșan„Este clar că Ucraina vrea să obțină maximum, adică și statut NATO și statut UE, plus sprijin militar inclusiv pe teren, în timp ce europenii sunt foarte împărțiți. Pentru că nu există unanimitate în rândul europenilor și nu sunt deloc convinși că vor ca Ucraina să devină parte din NATO și din UE. La fel, europenii nu sunt deciși nici dacă să trimită trupe sau nu în Ucraina, după încheierea războiului. Deci diferențele sunt de fapt în interiorul Uniunii Europene, al țărilor europene. Din punctul acesta de vedere, probabil că europenii ar aștepta mai întâi să vadă cum ar arăta un acord de pace care să mențină stabilitatea pe termen lung și care ar fi costurile pentru Europa. De aici problema”, punctează expertul.
De aici rezultă și prudența europenilor, inclusiv a celor care, la nivel declarativ cel puțin, susțin total Ucraina, dar în realitate caută fel de fel de scuze pentru a ține departe de Uniunea Europeană acest stat sau cel puțin pentru a-i pune în așteptare integrarea europeană. Un bun exemplu este chiar Germania, țară care deși a ajutat material Kievul, are rezerve serioase în ce privește integrarea în Uniunea Europeană.
„Europenii sunt prudenți, nu vor să acorde un cec în alb Ucrainei și să spună «în orice condiții vom susține Ucraina europeană, integrată în NATO», ci vor întâi să vadă dacă nu cumva acest acord ar cuprinde de fapt și aranjamente de securitate la nivel european, ceea ce sigur deja e prea mult pentru majoritatea europenilor și atunci preferă să fie mai prudenți”, punctează expertul.

De ce este greu de atins un compromis real, inclusiv cu Rusia
În aceste condiții, șansele ca toate părțile implicate, Washington, capitalele europene, Kiev și Moscova, să ajungă pe termen mediu la o formulă acceptabilă pentru toată lumea rămân reduse, în opinia analistului.
„Este greu de spus că se va accepta un compromis, este greu de spus și când și dacă se va întâmpla. Cred însă că nu se va întâmpla cu actuala administrație americană, care nu are un element de consens clar cu partea europeană. Și în al doilea rând, nici la nivel european lucrurile nu sunt clare din punct de vedere strategic, pentru că nu suntem deloc convinși ce ne dorim. Sigur, o Ucraină care a fost devastată de război și pe care vrem s-o introducem în Uniunea Europeană înseamnă costuri enorme pe care trebuie să ni le asumăm și bineînțeles că asta implică și riscuri politice și de altă natură”, avertizează Claudiu Degeratu.
De ce ne sperie o „nouă Yalta”. Sociolog: „Este firesc să fii îngrijorat atunci când se iau decizii departe de tine”De ce privește direct România această ecuație
Pentru România, aflată pe Flancul Estic al NATO și cu cea mai lungă graniță terestră și maritimă cu Ucraina dintre statele membre ale Alianței, forma finală a acestor garanții este vitală. O eventuală „neutralizare” a Ucrainei, dublată de un armistițiu înghețat pe model coreean, ar menține o zonă gri de instabilitate chiar la frontierele României și în bazinul Mării Negre.
În plus, dacă povara financiară și militară a menținerii păcii și a reconstrucției Ucrainei va fi transferată preponderent pe umerii statelor europene, fără un angajament strategic ferm și unitar din partea SUA, statele din estul Europei vor fi nevoite să își recalibreze rapid propriile bugete și strategii de apărare într-un mediu de securitate mult mai imprevizibil. Pentru țări precum România, care se confruntă oricum cu problemele uriașe economice, povara ar fi greu de dus.
În același timp, pe fondul problemelor cauzate de acest război, cu o criză energetică, economică și cu cheltuieli enorme în direcția reînarmării, cele mai multe state membre UE se confruntă la rândul lor cu o reală criză economică. Toate acestea se regăsesc în scăderea nivelului de trai al populației, iar mișcările de protest ale maselor au cuprins mai multe state europene.
De această situație profită acum partidele populiste, care înregistrează creșteri îngrijorătoare în sondaje. Populiștii conduc și în statele-cheie ale Uniunii Europene, Franța și Germania, iar temerile majore sunt că vor câștiga viitoarele alegeri și vor decide blocarea ajutorului acordat Ucrainei. Toate acestea s-ar răsfrânge negativ asupra României, direct și indirect, pe lângă eternele probleme interne ale țării.




















































