S-au tot acumulat
tensiuni şi clasa politică se află acum într-un moment critic. MCV-ul şi Rezoluţia
de astăzi a Parlamentului European dau de pământ cu cei aflaţi la guvernare,
preşedintele Iohannis spune că România nu este pregătită să preia preşedinţia
rotativă la Consiliul Uniunii Europene, şi că actualul guvern este un accident
al democraţiei care trebuie înlăturat. Iar preşedintele Iohannis reprezintă ţara în plan
extern.
Nu tot ce e galben şi străluceşte e, în mod necesar, aur curat. Nici
orice pompoasă ceremonie comemorativă un serviciu veritabil făcut
memoriei. Şi Macron, şi Dragnea mai au, în domeniu, de învăţat. Dar vor?
Dar pot?
În timpul vizitei în RSSM a Comisiei de la
Moscova, condusă de E. N. Auelbekov, prim-vicepreşedintele
Sovietului Suprem al URSS, Anatoli I. Lukianov, a telefonat, în cursul zilei de
7 septembrie 1989, la Comitetul Orăşenesc al PCM Tiraspol şi a discutat cu
primul-secretar L. V. Ţurcan şi cu V. M. Râleakov, liderul OSTK şi co-preşedintele
Comitetului republican de grevă, despre situaţia locală şi cea din RSSM.
În urmă cu
puţine zile, am intrat, graţie unui anticariat on line, în posesia unei cărţi pe care mi-o doream demult.
Mi se pare o dovadă de mare lipsă de interes şi de respect felul în care Ministerul Tineretului şi Sportului tratează sectorul de tineret. Sâmbătă, la Baia Mare, ministrul Ioana Bran a dat o dezbatere cu sute de tineri din toată ţara din cadrul Summitului Tinerilor pe un meci de rugby.
Cuvântarea lui Emmanuel Macron la centenarul armistiţiului punctează
unul din cele mai importante motive pentru care memoria hidosului măcel
care a fost Primul Război Mondial trebuie ţinută vie. Agenţiile de presă
au preluat mesajul preşedintelui francez. Macron a incriminat
naţionalismul, etichetându-l drept antonim al patriotismului.
Sfârşitul săptămânii trecute a marcat una dintre cele mai negre pagini
ale evoluţiei Europei şi a Occidentului în ultimii ani. Una din cele mai
mari temeri ale României, ca a oricărui alt stat din Estul Europei, nou
intrat în Occident după prăbuşirea Zidului Berlinului, a fost
întotdeauna să nu trebuiască vreodată să aleagă între doi dintre
principalii piloni ai securităţii sale: SUA şi Europa.
Asia Bibi, femeia
creştină din Pakistan pe care 10 milioane de musulmani pakistanezi au declarat
că ar fi dispuşi oricând să o asasineze, a cerut azil politic în Marea
Britanie.
Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem cu mare seriozitate şi,
aş spune, cu extrem de mare îngrijorare. Şi ar trebui, cu onestitatea,
să găsim răspunsuri pe cel puţin două planuri.
Poate deveni România o ţară mai bună? E, iar, prea tîrziu. Toate
lucrurile de care ne plîngem astăzi au fost blestemate, politic,
literar, artistic, spiritual şi civic, de înaintaşii noştri. Din motive
pe care ne ferim să le cercetăm, nimeni n-a găsit liderul, partidul,
religia sau programul în stare să facă din România o ţară mai bună decît
România.
Am decis ca până la finele acestui an sa public pasaje dintr-o lucrare pe care o coordonez şi care sper să apară în februarie 2019. Fac acest lucru ca răspuns la solicitările repetate pe care sute de profesori (mi) le-au făcut după ce au participat la cursurile de formare pe care pe care le ţin alături de colegii mei, ca parte a activităţii pe care Fundaţia Agenţia Împreună le face la nivelul multor zeci de şcoli.
Revenirea în actualitate a problemelor pe care le-ar
avea cu justiţia preşedintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, a
polarizat din nou presa română. Nimic mai relevant în acest sens decât poziţiile
diametral diferite pe care le-au adoptat în noua afacere mai vechii rivali Ion Cristoiu şi Cornel
Nistorescu.
Recunosc că am fost destul de dezamăgit să văd materialul din publicaţia care i-a ridicat statuie Vioricăi Dăncilă. Dar nu din motivele pe care le-aţi putea bănui cu toţii şi anume că se întrecea în minciuni care de care mai grosolane la adresa Vasilicăi. Răilor. Relelor.
Ionuţ Florin Pucheanu refuză să elibereze unioniştilor din Galaţi autorizaţie de a strânge semnături pentru Unire. Tot Pucheanu a ajuns un anti-exemplu în lumea unionistă: Galaţiul este singurul din marile municipii ale României care nu a dat, până acum, o Declaraţie de Unire cu Basarabia.
Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.
În municipiul din nordul judeţului Galaţi, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi.
Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.
Niciun lucru clădit cu arme şi moarte nu poate avea acoperire morală. Doar oamenii cu o moralitate îndoielnică pot găsi ceva glorios în a ucide.
Văzută dinspre reprezentanţii societăţii civile româneşti, criza europeană a refugiaţilor nu seamănă de nicio culoare cu „filmul” trăit de o bună parte din migraţia românească. Şi nu vorbesc aici de migraţia aceea admirabilă, care a apucat calea străinătăţii pentru a munci pe brânci, pentru o plată pe măsură, ci de ceilalţi.
Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată avalanşă de scandaluri în Sănătatea românească. Nimic nu pare să mai meargă, iar lucrurile nu ţin doar de mentalitate, oricât de mult s-ar căzni unii să ne facă să credem că ar fi de vină pentru balamuc doar năravurile proaste din sistem.
Justiţia românească este strâmbă! Pun faţă în faţă cazul unui profesor universitar de la Galaţi ţinut în arest preventiv vreme de 9 (nouă) luni pentru o şpagă de 1.500 de lei, cu cazul de la Vaslui, în care şapte animale violente, periculoase, sunt libere. Vi se pare logic?
Trio-ul Georgescu-Ştefan-Hrebenciuc, proaspăt trimis în judecată de DNA în scandalul CNA, este, în esenţă, unul din multele tentacule ale cenzurii comuniste. O relicvă a vremurilor acelora în care orice adevăr devenea minciună şi orice minciună devenea adevăr dacă aşa dispuneau şobolanii roşii.
Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine?
Da. Recunosc. M-am gătit şi m-am dus la super, super-super, hiper, mega, giga etc, samd, să constat cu ochii mei minunea scăderii preţurilor. Voiam să văd învierea speranţei, înălţarea nivelului de trai, vindecarea slăbănogului şi – why not? – a doua înviere a morţilor.
Radicalizarea societăţii româneşti în chestiunea maidanezilor nu a dus la nimic bun. Pe fondul încăpăţânării celor două tabere – pro şi anti-maidanezi – lucrurile au rămas supendate, într-o incertitudine de care alţii profită cu entuziasm. Adună voturi şi strâng bani.
Până la urmă, nimic nou sub soare. Acum vreo 30 de ani, democraţia americană a fost lovită de un val de indignare legat de declaraţiile unui candidat la Senat, care acuza sistemul de falsă religiozitate. Situaţia de peste Ocean seamănă perfect cu fenomenul românesc al falsei atitudini pro-monarhice,
