Continuăm astăzi analizele dedicate minorităţii româneşti din
Ungaria, aproape uitată şi pe cale de dispariţie. Profesorul universitar
Gabriel Moisa, colaboratorul nostru de la Universitatea din Oradea, ne
relevă şi alte faţete, puţin cunoscute, despre românii de acolo.
Fără să folosească limbajul abrupt şi categoric pe
care l-a folosit rectorul Remus Pricopie, preşedintele Iohannis avertizează că
proiectele de legi ale Educaţiei trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Pe
care acum nu le îndeplinesc, altfel n-ar fi venit avertismentul preşedintelui.
Declaraţia preşedintelui survine la două zile după declaraţia rectorului Pricopie, care întăreşte şi astăzi
opinia categorică exprimată acum două zile:
Nici nu începuse bine războiul şi a devenit clar că Ucraina nu va rezista atacurilor produse de Rusia asupra infrastructurii sale de comunicaţii dacă nu se întâmplă o minune.
Nu-mi amintesc să mai fi văzut – mai ales în perioadă de criză- un mesaj
prin care un membru eminent al vreunui guvern din spaţiul civilizat al
Europei, în cazul nostru al Guvernului României, să vină să prezinte cu
atâta sinceritate, mortal de intensă, eşecul propriei guvernări şi să
confirme incapacitatea sa structurală de a avea grijă de destinul
naţiunii.
Totul a pornit de la atacul virulent scris de Remus Pricopie la adresa legilor Educaţiei marca Sorin Cîmpeanu.
Mai ales că niciun alt rector nu şi-a permis un asemenea afront la adresa
ministrului Educaţiei. Prima întrebare este: a avut Remus Pricopie acordul preşedintelui
Iohannis pentru un asemenea atac?
Asta urmează şi problemele care se prefigurează nu mai ţin doar de
raportul între forţele militare şi nici măcar despre modul în care,
acum, în disperare de cauză, se încearcă rezolvarea conflictului din
Ucraina.
Un potenţial atac al Rusiei nu este exclus de oficialii de la Chişinău. „Admitem toate scenariile. Evident că vom cere ajutor”, spune preşedinta Maia Sandu. „Nu vă vom abandona”, promite preşedintele Klaus Iohannis.
Premierul Nicolae Ciucă i-a cerut, în ultima şedinţă de Guvern, ministrului de Externe să intensifice acordarea vizelor pentru lucrătorii străini, întrucât ”solicitarea de la mediul de afaceri este de aproximativ 100.000 de oameni. Pentru a putea să asigurăm funcţionarea multor afaceri”, conform şefului Executivului. ”Bangladesh, Nepal, India sunt sursele de forţă de muncă străină cele mai importante”, a precizat Bogdan Aurescu.
Nu mai este „operaţiune militară specială”. Este o declaraţie care profetizează reapariţia „în curând” a URSS, momentul în care, în fine, după părerea lui Serghei Şoigu, ministrul apărării al Rusiei, lumea va trăi în pace.
În fiecare an, la 20 iulie, ne copleşeşte şi ne tulbură amintirea marelui poet al limbii române Adrian Păunescu, intrat în eternitatea spiritualităţii naţionale. Sunt, astfel, ani de când poezia şi civismul marelui poet ne îndeamnă ca o datorie să-i sărbătorim amintirea.
În materialul de astăzi al revistei presei „China la zi” vă prezentăm trei articole din presa chineză care reflectă, direct sau indirect, poziţia chineză faţă de o serie de evenimente recente derulate pe plan internaţional.
► Cea de-a 33-a
ediţie a Academiei de Vară pentru Tineret, Ştiinţă, Cultură, Artă şi Sport
„Atlantykron” se va desfăşura între 29 iulie şi 5 august ► Ştiinţă şi
tehnologie, cultură, arte, proză, antreprenoriat, sport, sunt câteva din
activităţile pentru care pot opta cei 400 de participanţi ► În cadrul Academiei
Atlantykron va fi lansat Centenarul GOPO.
Am mers din nou la pas câteva ceasuri prin
Galaţi, oraşul venirii pe lume şi al copilăriei mele, după 30 de ani. Aici am
făcut şcoala, apoi liceul pe care încă îl iubesc şi cu care mă voi mândri toată viaţa, după
care am plecat la Bucureşti la facultate, şi nu m-am mai întors.
Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.
În municipiul din nordul judeţului Galaţi, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi.
Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.
Niciun lucru clădit cu arme şi moarte nu poate avea acoperire morală. Doar oamenii cu o moralitate îndoielnică pot găsi ceva glorios în a ucide.
Văzută dinspre reprezentanţii societăţii civile româneşti, criza europeană a refugiaţilor nu seamănă de nicio culoare cu „filmul” trăit de o bună parte din migraţia românească. Şi nu vorbesc aici de migraţia aceea admirabilă, care a apucat calea străinătăţii pentru a munci pe brânci, pentru o plată pe măsură, ci de ceilalţi.
Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată avalanşă de scandaluri în Sănătatea românească. Nimic nu pare să mai meargă, iar lucrurile nu ţin doar de mentalitate, oricât de mult s-ar căzni unii să ne facă să credem că ar fi de vină pentru balamuc doar năravurile proaste din sistem.
Justiţia românească este strâmbă! Pun faţă în faţă cazul unui profesor universitar de la Galaţi ţinut în arest preventiv vreme de 9 (nouă) luni pentru o şpagă de 1.500 de lei, cu cazul de la Vaslui, în care şapte animale violente, periculoase, sunt libere. Vi se pare logic?
Trio-ul Georgescu-Ştefan-Hrebenciuc, proaspăt trimis în judecată de DNA în scandalul CNA, este, în esenţă, unul din multele tentacule ale cenzurii comuniste. O relicvă a vremurilor acelora în care orice adevăr devenea minciună şi orice minciună devenea adevăr dacă aşa dispuneau şobolanii roşii.
Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine?
Da. Recunosc. M-am gătit şi m-am dus la super, super-super, hiper, mega, giga etc, samd, să constat cu ochii mei minunea scăderii preţurilor. Voiam să văd învierea speranţei, înălţarea nivelului de trai, vindecarea slăbănogului şi – why not? – a doua înviere a morţilor.
Radicalizarea societăţii româneşti în chestiunea maidanezilor nu a dus la nimic bun. Pe fondul încăpăţânării celor două tabere – pro şi anti-maidanezi – lucrurile au rămas supendate, într-o incertitudine de care alţii profită cu entuziasm. Adună voturi şi strâng bani.
Până la urmă, nimic nou sub soare. Acum vreo 30 de ani, democraţia americană a fost lovită de un val de indignare legat de declaraţiile unui candidat la Senat, care acuza sistemul de falsă religiozitate. Situaţia de peste Ocean seamănă perfect cu fenomenul românesc al falsei atitudini pro-monarhice,
