Ce înţelegem despre conducătorii noştri, la prima citire a CV-urilor lor oficiale de pe site-ul Parlamentului, cel puţin. Mai jos sunt reacţiile şi comentariile lui George Butunoiu, project architect Politoscop, la citirea acestora.
Când România are cea mai mare nevoie de medici profesionişti, de salvatori în condiţiile crizei sanitare majore, vedem cum reprezentanţi cunoscuţi ai breslei sunt racolaţi pe bandă rulantă de către principalele partide politice, PSD şi PNL! Ca de obicei, în timpul alegerilor electorale, în special parlamentare, partidele politice au nevoie de flori la butoniere, de profesionişti cu influenţă!
Acesta pare a fi planul PNL pentru viitoarea guvernare rezultată după
alegerile parlamentare. Modelul din 2007-2008, când liberalii lui Tăriceanu au guvernat,
cu 19% parlamentari, dar spijiniti din
spate de PSD condus de Mircea Geoană. Ultimele evenimente au arătat clar ruptura
PNL-USR PLUS, iar cum PNL va obţine la alegerile din decembrie circa 30% din
voturi, altă posibilitatea nu se întrevede.
Am prins şi eu Sfântul Dumitru la Slătioara, prin anii 50 ai veacului trecut, sărbătorit de pomină acasă la Lucean ăl Bătrân, chiar de ziua lui, 26 octombrie.
În
alte vremuri, ar fi fost o aventură magică. Şi continuă să fie o aventură
magică, prin faptul că nu câştigă zăvoarele. Romanian Road Luxury Edition – evadarea din Bucureşti.
Azi vorbim despre conflictul
tehnologic dintre SUA şi China, dar din perspectiva operatorilor, a mediului de afaceri, a vitezei
internetului şi a consumatorilor din România.
Puterea de la Chişinău şi Serviciul de spionaj al Rusiei (SVR) atacă la unison societatea civila din Republica Moldova, cu puţin timp înaintea alegerilor prezidenţíale. În acelaşi timp, Uniunea Europeană reproşează Chişinaului neîndeplinirea prevederilor din Tratatul de Asociere cu Bruxellesul.
În relativ puţini ani de la debutul său ca regizor şi afirmarea în această calitate pe scenele din România şi Franţa Eugen Jebeleanu care a urcat pe scenă înainte de a deveni actor cu diplomă este pe cale să devină un nume cu notorietate în spaţiul teatral european.
În 1 Noiembrie 2020 Republica Moldova îşi alege preşedintele pentru
următorii patru ani. Dintre cei opt candidaţi, contează în primul rând Igor
Dodon şi Maia Sandu, dar şi alţi doi care vor putea înclina balanţa în turul
II: Andrei Năstase şi, mai ales, Renato Usatâi. Care este poziţia Bucureştiului
faţă de aceste alegeri foarte importante în politica noastră de securitate
regională?
Propaganda
anti-occidentală din România nu poate funcţiona în absenţa reluării, cu o
frecvenţă cât mai mare, a unuia dintre principalele sale narative: acela că
România este o colonie a Occidentului.
Parlamentarii români sunt, de departe, grupul cu cea mai multă şi
diversificată educaţie dintre toate categoriile sociale cu care am
interacţionat eu în cei 30 de ani de cand fac recrutări pentru poziţiile
de conducere. Unul din trei senatori şi unul din cinci deputaţi are cel
puţin un doctorat.
„Libertatea noastră rămîne limitată, obiceiurile noastre sînt bulversate,
surîsurile noastre mascate. Apoi mai e şi teama ca distanţa asta impusă să nu
devină una interiorizată, care să ne izoleze mai tare.„
Pandemia de coronavirus
a bulversat sistemele de educaţie din UE şi a schimbat modul de învăţare,
predare şi comunicare între cei de la catedră şi elevi. Confruntate cu stări de
alertă sau cu stări de urgenţă numeroase state au luat decizia de a închide
fizic şcolile şi facultăţile, încercând să dezvolte sisteme de predare online,
într-un timp cât mai rapid. Dar cât de eficiente pot fi acestea?
Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.
În municipiul din nordul judeţului Galaţi, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi.
Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.
Niciun lucru clădit cu arme şi moarte nu poate avea acoperire morală. Doar oamenii cu o moralitate îndoielnică pot găsi ceva glorios în a ucide.
Văzută dinspre reprezentanţii societăţii civile româneşti, criza europeană a refugiaţilor nu seamănă de nicio culoare cu „filmul” trăit de o bună parte din migraţia românească. Şi nu vorbesc aici de migraţia aceea admirabilă, care a apucat calea străinătăţii pentru a munci pe brânci, pentru o plată pe măsură, ci de ceilalţi.
Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată avalanşă de scandaluri în Sănătatea românească. Nimic nu pare să mai meargă, iar lucrurile nu ţin doar de mentalitate, oricât de mult s-ar căzni unii să ne facă să credem că ar fi de vină pentru balamuc doar năravurile proaste din sistem.
Justiţia românească este strâmbă! Pun faţă în faţă cazul unui profesor universitar de la Galaţi ţinut în arest preventiv vreme de 9 (nouă) luni pentru o şpagă de 1.500 de lei, cu cazul de la Vaslui, în care şapte animale violente, periculoase, sunt libere. Vi se pare logic?
Trio-ul Georgescu-Ştefan-Hrebenciuc, proaspăt trimis în judecată de DNA în scandalul CNA, este, în esenţă, unul din multele tentacule ale cenzurii comuniste. O relicvă a vremurilor acelora în care orice adevăr devenea minciună şi orice minciună devenea adevăr dacă aşa dispuneau şobolanii roşii.
Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine?
Da. Recunosc. M-am gătit şi m-am dus la super, super-super, hiper, mega, giga etc, samd, să constat cu ochii mei minunea scăderii preţurilor. Voiam să văd învierea speranţei, înălţarea nivelului de trai, vindecarea slăbănogului şi – why not? – a doua înviere a morţilor.
Radicalizarea societăţii româneşti în chestiunea maidanezilor nu a dus la nimic bun. Pe fondul încăpăţânării celor două tabere – pro şi anti-maidanezi – lucrurile au rămas supendate, într-o incertitudine de care alţii profită cu entuziasm. Adună voturi şi strâng bani.
Până la urmă, nimic nou sub soare. Acum vreo 30 de ani, democraţia americană a fost lovită de un val de indignare legat de declaraţiile unui candidat la Senat, care acuza sistemul de falsă religiozitate. Situaţia de peste Ocean seamănă perfect cu fenomenul românesc al falsei atitudini pro-monarhice,
