“Munca vă face liberi”, asta este inscripţia de la intrarea lagărului Auschwitz-Birkenau, cea pe care o vedeau prizonierii aduşi din toate părţile Europei, evrei în primul rând, apoi toţi cei care cădeau pradă sinistrului program de curăţare etnică închipuit de Hitler şi pus în aplicare cu meticuloasă eficienţă de acoliţii săi din structurile celui de-al Treilea Reich.
PNL şi Orban au 6-7 luni pentru a-şi
demonstra capacitatea de a guverna corect şi în interes naţional. PSD este
în derută totală, fără un lider puternic de talia lui Dragnea, cu
certuri interne şi dat la gioale. Cu
parlamentari PSD care fug pe capete la alte partide, să-şi salveze mandatele în
viitorul parlament, ar trebui să fie uşor pentru PNL să-şi facă politicile câştigătoare
la viitorul scrutin.
La ora la care scriu acest editorial, negocierile din Berlin sunt încă în curs, întinzându-se târziu în noapte. Aici au venit reprezentanţii unui număr mare de state prezente pe teren, în Libia, susţinând o parte sau alta în conflictul libian, respectiv fie Guvernul Acordului Naţional condus de Fayez al-Sarraj, fie forţele generalului rebel Khalifa Haftar.
Premierul
Ludovic Orban a făcut duminică ceva ce trebuia să facă mai demult. Adică încă
înainte de Anul Nou, atunci când deja orice om lucid ştia ori măcar putea intui
cu destulă precizie care e adevărata situaţie a economiei româneşti, care ar
putea fi cuantumul deficitului bugetar pe anul 2019, dar şi că pentru a plăti
pensii şi salarii Ministerul Finanţelor este obligat să contracteze împrumuturi
la dobânzi din ce în ce mai mari.
În ape tulburi, manipularea devine un năvod de care peştii mai puţin vigilenţi se agaţă inevitabil. Este ceea ce se petrece acum în relaţia cu Chişinăul.
Ştirea că Moise Guran intră în politică a
stârnit reacţii publice dintre cele mai variate. Ca de obicei, reacţiile
decente au trecut aproape neobservate, în schimb cele mai necruţătoare la
adresa acestei mutări au dat prilejul unui festival de ipocrizie din partea unor
farisei.
„Eu nu sunt făcut pentru asta!“, îmi explică trist un piţiponc de şase
ani, întinzându-mi o foaie pe care stau înşirate trei adunări şi o
scădere. E decepţionat şi trist. Ar fi vrut şi el să adune alunele
veveriţei şi morcovii iepuraşului, dar „3 + 2“ i se pare a fi o adevărată grozăvie ce poate fi soluţionată numai de campionii clasei.
Doi Mici şi un Anc (MMA) au stat la poveşti cu Mircea Ivan, (tenured associate) profesor la Indiana University School of Medicine, SUA şi prim-autor al articolului din Science care a stat la baza acordării Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2019. Mircea este românul care s-a apropiat cel mai mult de Nobel, după George E. Palade, laureat în 1974, ambii lucrând însă în laboratoare din SUA.
Între ameninţarea războiului generalizat în Orientul Mijlociu şi
flăcările apocaliptice care devastează Australia, omenirea a intrat în 2020
în stare de alertă.
Duminică, 19.01.2020, la Berlin, se vor întâlni, sub semnul unei mari
urgenţe, toate superputerile precum şi ţările cu influenţă relevantă
pentru o mare operaţiune globală şi decide sensul oricărei decizii în
zona Mediteranei. Iată participanţii, conform listei oficiale comunicate
de guvernul german:
Trei au fost temele care au reprezentat punctele de maxim
interes pentru opinia publică şi pentru presă în cursul săptămânii ce se încheie
astăzi.
„Doamna cu copilul, poftiţi în faţă, nu mai staţi la rând!“ Acestea au fost cuvintele care au declanşat războiul în oficiul poştal. Cu cinci minute înainte, o femeie şi o fetiţă intraseră de mână şi aleseseră una din cele două cozi gigantice. Era 6 seara, toată lumea voia să ajungă mai repede acasă, iar afară începuse şi să ningă.
Pentru a ajunge la ulcica cu cocoşei nu trebuie să-ţi rupi spinarea muncind, nu trebuie să citeşti 50% dintre cărţile de pe planetă şi nici măcar nu trebuie să fii mai bun decât ceilalţi (moralmente vorbind). Este suficient să minţi frumos.
Ionuţ Florin Pucheanu refuză să elibereze unioniştilor din Galaţi autorizaţie de a strânge semnături pentru Unire. Tot Pucheanu a ajuns un anti-exemplu în lumea unionistă: Galaţiul este singurul din marile municipii ale României care nu a dat, până acum, o Declaraţie de Unire cu Basarabia.
Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.
În municipiul din nordul judeţului Galaţi, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi.
Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.
Niciun lucru clădit cu arme şi moarte nu poate avea acoperire morală. Doar oamenii cu o moralitate îndoielnică pot găsi ceva glorios în a ucide.
Văzută dinspre reprezentanţii societăţii civile româneşti, criza europeană a refugiaţilor nu seamănă de nicio culoare cu „filmul” trăit de o bună parte din migraţia românească. Şi nu vorbesc aici de migraţia aceea admirabilă, care a apucat calea străinătăţii pentru a munci pe brânci, pentru o plată pe măsură, ci de ceilalţi.
Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată avalanşă de scandaluri în Sănătatea românească. Nimic nu pare să mai meargă, iar lucrurile nu ţin doar de mentalitate, oricât de mult s-ar căzni unii să ne facă să credem că ar fi de vină pentru balamuc doar năravurile proaste din sistem.
Justiţia românească este strâmbă! Pun faţă în faţă cazul unui profesor universitar de la Galaţi ţinut în arest preventiv vreme de 9 (nouă) luni pentru o şpagă de 1.500 de lei, cu cazul de la Vaslui, în care şapte animale violente, periculoase, sunt libere. Vi se pare logic?
Trio-ul Georgescu-Ştefan-Hrebenciuc, proaspăt trimis în judecată de DNA în scandalul CNA, este, în esenţă, unul din multele tentacule ale cenzurii comuniste. O relicvă a vremurilor acelora în care orice adevăr devenea minciună şi orice minciună devenea adevăr dacă aşa dispuneau şobolanii roşii.
Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine?
Da. Recunosc. M-am gătit şi m-am dus la super, super-super, hiper, mega, giga etc, samd, să constat cu ochii mei minunea scăderii preţurilor. Voiam să văd învierea speranţei, înălţarea nivelului de trai, vindecarea slăbănogului şi – why not? – a doua înviere a morţilor.
Radicalizarea societăţii româneşti în chestiunea maidanezilor nu a dus la nimic bun. Pe fondul încăpăţânării celor două tabere – pro şi anti-maidanezi – lucrurile au rămas supendate, într-o incertitudine de care alţii profită cu entuziasm. Adună voturi şi strâng bani.
Până la urmă, nimic nou sub soare. Acum vreo 30 de ani, democraţia americană a fost lovită de un val de indignare legat de declaraţiile unui candidat la Senat, care acuza sistemul de falsă religiozitate. Situaţia de peste Ocean seamănă perfect cu fenomenul românesc al falsei atitudini pro-monarhice,
