„Coloana vertebrală“ a statului este roasă până la os de acest cancer care a fost folosit fără rezerve de toate partidele. De la director până la femeia de serviciu şi şofer, posturile în instituţiile publice sunt ocupate cu „recomandare“ de la partid. Acesta este adevăratul stat paralel.
La
începutul anilor ʼ90,
noua putere instalată la Bucureşti cu ajutorul Securităţii demara o importantă
operaţiune de infiltrare a partidelor istorice cu informatori şi ofiţeri sub
acoperire pentru a distruge şi compromite credibilitatea acestor formaţiuni.
Am depus un proiect de lege la Senat prin care mamele tinere vor
beneficia de un trusou pentru bebeluşii lor, în valoare de 750 de lei.
Practic, deşi ideea nu este nouă şi am mai văzut iniţiative în trecut
prin care Statul se implica în acordarea acestor ajutoare, fie valoarea
totală a trusoului era prea mică faţă de realitatea pieţei, fie dura
prea mult până când statul reuşea să ofere aceste ajutoare tinerelor
mămici.
Scandalurile
începutului de an confirmă că multora din spaţiul public românesc ura le dă o
raţiune de a trăi. Spaţiul politic rămâne o culme a abjecţiilor, iar lumea
jurnalistică îi ţine trena. Până şi sfera literară ajunge să fie bântuită de
miasmele scandalului. Dintre toate, însă, atacarea premierului Viorica Dăncilă
pentru adopţia fiului său va rămâne un pisc al mizeriei, egalat doar de acuzarea,
în 2014, a d-lui Iohannis că nu are copii.
Criza de la Complexul Energetic Oltenia pare să se fi stins. Urmează însă criza generală pe care Guvernul nu o mai poate evita, o criză cauzată de propriile politici populiste şi iresponsabile.
De câţiva ani, reputaţi analişti, diplomaţi, politicieni, înalţi
funcţionari internaţionali, profesori de ştiinţe politice, relaţii
internaţionale, economie etc., din ţară şi străinătate, avertizează
asupra schimbărilor dramatice de pe scena politică mondială. Ceea ce, în
urmă cu 10-15 ani, consideram certitudini astăzi intră pe lungă listă a
provocărilor sau, chiar mai dur, a ameninţărilor.
Joi, 17 ianuarie, Preşedintele rus Vladimir Putin a făcut o vizită de
stat cu toate onorurile la Belgrad, înainte de Boboteaza pe stil vechi,
celebrată odată de Rusia şi Serbia deopotrivă.
În timp ce România rămâne blocată în singurul său subiect naţional în care este competentă şi performantă, adică datul în cap şi distrugerea reciprocă pe bază de dosare trecute, prezente şi ameninţări cu cele viitoare, ţările din jurul nostru sunt realmente obsedate să nu scape cumva vreo posibilitate de participare la proiecte strategice.
O declaraţie de zilele trecute a lui Victor
Ponta a trecut oarecum neobservată. Ponta anunţa că un număr de parlamentari, cu care se află în negocieri aproape
finalizate, vor trece de la PSD la Pro România şi vor anunţa acest lucru la începutul
sesiunii parlamentare, adică în primele zile ale lui februarie. De fapt, circulă
unele informaţii în piaţa publică conform cărora este vorba de un număr
important de parlamentari.
Vineri dimineaţa,
fix la ora 6.45, telefonul îmi sună şi citesc mesajul: „Domn
psiholog, cu mult regret vă anunţ că fostul meu coleg, C., s-a spânzurat!“
Duminică,
mult după căderea serii, la unul dintre posturile tv favorabile Puterii,
ministrul Justiţiei, dl. Tudorel Toader, a făcut anunţul în conformitate cu
care ar fi pregătit deja un proiect de Ordonanţă de urgenţă vizând repunerea în
termen a tuturor celor care au fost condamnaţi de către completuri nelegal
constituite şi care, astfel, vor putea face contestaţie în anulare.
Ce te faci, ca stăpân neofeudal, când mârşăvia clicii tale de boieri securişti şi postcomunişti devine flagrantă şi vizibilă, târând ireversibil în noroi regimul Dragnea? Încerci să-ţi tragi la pământ şi duşmanii.
Coerent cu ideologia social-democrată, PSD guvernează cultura într-un singur sens: accesibilitate mărită, dar cu costul renunţării la calitatea actului artistic. Mult, ieftin şi prost.
Ionuţ Florin Pucheanu refuză să elibereze unioniştilor din Galaţi autorizaţie de a strânge semnături pentru Unire. Tot Pucheanu a ajuns un anti-exemplu în lumea unionistă: Galaţiul este singurul din marile municipii ale României care nu a dat, până acum, o Declaraţie de Unire cu Basarabia.
Cei care au cumpărat, din bani publici, dezinfectantul falsificat, fără să facă niciun demers pentru a verifica (din lene, din incompetenţă sau din interes) ceea ce cumpără, sunt nişte ucigaşi. Nu bacteriile ucid în spitale, ci corupţia. Şi batista de pe ţambal, căci de ani de zile se ştie ce se întâmplă, dar instituţiile statului, anesteziate politic, se fac că nu văd.
În municipiul din nordul judeţului Galaţi, mai toţi şefii din instituţiile cheie sunt cumetri, fini sau rude între ei, într-un carusel ameţitor, care aduce aminte de celebrul dicton latin „Manus manum lavat”, respectiv „O mână spală pe alta”, cu trimitere tot la sistemul de complicităţi.
Modelele tembele îndelung hăulite la televizor au dat roade. Nu mai contează preotului milostiv, pomana oferită cu discreţie sau binefăcătorul anonim. Societatea modernă a reuşit să facă modele din inşi precum Gigi Becali, care cumpără imagine pozitivă cu acte de milostenie ostentative, transmise în direct, la ore de maximă audienţă.
Niciun lucru clădit cu arme şi moarte nu poate avea acoperire morală. Doar oamenii cu o moralitate îndoielnică pot găsi ceva glorios în a ucide.
Văzută dinspre reprezentanţii societăţii civile româneşti, criza europeană a refugiaţilor nu seamănă de nicio culoare cu „filmul” trăit de o bună parte din migraţia românească. Şi nu vorbesc aici de migraţia aceea admirabilă, care a apucat calea străinătăţii pentru a munci pe brânci, pentru o plată pe măsură, ci de ceilalţi.
Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată avalanşă de scandaluri în Sănătatea românească. Nimic nu pare să mai meargă, iar lucrurile nu ţin doar de mentalitate, oricât de mult s-ar căzni unii să ne facă să credem că ar fi de vină pentru balamuc doar năravurile proaste din sistem.
Justiţia românească este strâmbă! Pun faţă în faţă cazul unui profesor universitar de la Galaţi ţinut în arest preventiv vreme de 9 (nouă) luni pentru o şpagă de 1.500 de lei, cu cazul de la Vaslui, în care şapte animale violente, periculoase, sunt libere. Vi se pare logic?
Trio-ul Georgescu-Ştefan-Hrebenciuc, proaspăt trimis în judecată de DNA în scandalul CNA, este, în esenţă, unul din multele tentacule ale cenzurii comuniste. O relicvă a vremurilor acelora în care orice adevăr devenea minciună şi orice minciună devenea adevăr dacă aşa dispuneau şobolanii roşii.
Credeţi că vreun bloc din prefabricate, făcut la repezeală de necalificaţi şi de condamnaţi, va fi declarat vreodată monument de arhitectură? Sau, ca să vin la temă, credeţi că vreun ziarist care face o basculantă de „itemuri” în loc de anchete, reportaje sau interviuri va ajunge vreodată să schimbe ceva în bine?
Da. Recunosc. M-am gătit şi m-am dus la super, super-super, hiper, mega, giga etc, samd, să constat cu ochii mei minunea scăderii preţurilor. Voiam să văd învierea speranţei, înălţarea nivelului de trai, vindecarea slăbănogului şi – why not? – a doua înviere a morţilor.
Radicalizarea societăţii româneşti în chestiunea maidanezilor nu a dus la nimic bun. Pe fondul încăpăţânării celor două tabere – pro şi anti-maidanezi – lucrurile au rămas supendate, într-o incertitudine de care alţii profită cu entuziasm. Adună voturi şi strâng bani.
Până la urmă, nimic nou sub soare. Acum vreo 30 de ani, democraţia americană a fost lovită de un val de indignare legat de declaraţiile unui candidat la Senat, care acuza sistemul de falsă religiozitate. Situaţia de peste Ocean seamănă perfect cu fenomenul românesc al falsei atitudini pro-monarhice,
