O mulţime impresionantă a ieşit ieri în stradă la Chişinău având ca pretext invalidarea alegerilor locale pentru stabilirea primarului capitalei Republicii Moldova. Asta, după refuzul instanţelor de judecată de validare a alegerilor, decizie cusută vizibil cu aţă albă şi, evident, politic.
Săptămâna trecută, The Guardian scria despre un studiu care arată că prezenţa omului în arealul animalelor sălbatice le face mai nocturne. Am căutat-o pe Kaitlyn Gaynor, autoarea studiului, pentru câteva întrebări legate de cercetarea ei. Mi-a şi răspuns prompt, cu puţin înainte de plecarea ei spre Africa, pentru un alt proiect.
Există numeroase abordări legate de consumul de droguri, iar aici ne referim la paleta mai largă de substanţe care provoacă dependenţă, însă analizele din perspectivă antropologică sunt mai rare sau sunt focusate pe anumite paliere ale societăţii. Mihai Copăceanu aduce cu ultima carte: „Drogurile. O carte obligatorie” (Editura Eikon, 2018) o încercare de a înţelege fenomenul consumului de droguri dintr-un punct de vedere antropologic.
Probabil că am citit deja cu toţii rezoluţia CEX PSD, în care partidul aşterne negru pe alb obiectivele sale în viitorul apropiat.
Aş fi dori ca jocul de cuvinte din titlu să nu fie posibil, însă, din
păcate, evoluţia socio-politică din România îndrituieşte folosirea celor doi
termeni.
Parlamentul României a votat, în ambele camere cu majorităţi impresionante, iar la Camera Deputaţilor, cu largul concurs nu doar al PSD, ALDE şi UDMR, ci şi al PNL, PMP şi USR, o lege care „trimite la muncă“ „asistaţii social“. Mai exact, pe beneficiarii de venit minim garantat. Să vedem puţin ce se întâmplă în realitate.
Trebuia să-mi găsesc o menajeră. Lucruri relativ simple, de făcut curat,
ceva de mâncare, avut grijă de casă. Ştiam că nu mai găsesc cu 500 de
Euro. Prietenul meu, ambasador al unei ţări mari, a căutat un an, cu un
salariu mai mare, de 700 de Euro pe lună.
A fost publicată varianta pentru promulgare a Legii 416/2001 privind
venitul minim garantat (VMG). E ceva mai bine decât forma iniţială, dar
pe fond rămâne la fel de problematică pentru persoanele beneficiare.
Aleasa, şi nu mai puţin preţioasa visurilor mele, ce frumuseţe, ce
contururi. Şi ce piele catifelată... Iar sunetele cu care îmi farmeci
auzul pot băga şi îngerii în priză.
Apar, cu o viteză ameţitoare, semnele imposibil de ignorat că dispare rapid, de parcă nici n-ar fi fost vreodată, stratul ce se dovedeşte a fi fost subţire, poate şi aplicat de mântuială, al „democraţiei generatoare de civilizaţie umanistă, dominată de idealurile unei societăţi care a învăţată să depăşească ceea ce au fost rădăcinile urii, intoleranţei şi războaielor trecute“.
Începând de vineri seara, am citit, în repetate rânduri,
transcrierea declaraţiei de vineri, de după şedinţa CEX, a preşedintelui PSD,
dl. Liviu Nicolae Dragnea. Am privit de mai multe ori înregistrarea video a
acesteia.
Contemporan cu cei trei pionieri ai aviaţiei mondiale (Vuia, Vlaicu şi H. Coandă), Dumitru Brumărescu este un inventator român aproape uitat. L-am cunoscut în paginile Ziarului Ştiinţelor şi al Călătoriilor (ediţia din data de 3 iulie 1928), unde autorul îl ridică pe acelaşi piedestal cu Thomas Edison şi Bernanrd Palissy.
Anunţul domnului Iohannis privind intenţia sa fermă de a candida pentru un al doilea mandat are mai mulţi destinatari.
Gata cu suspansul! Cei care se temeau că Iohannis nu candidează pentru al doilea mandat s-au liniştit sîmbătă dimineaţa, cînd preşedintele, în loc să răspundă la întrebarea arzătoare a tuturor, ce face cu Kovesi, ne-a informat de chestiunea arzătoare care îl preocupa pe el, că mai candidează o dată, deşi alegerile sunt la sfîrşitul lui 2019.
Să ne reamintim că, în preajma anului electoral 2016,
toate marile partide politice din România au adoptat Coduri de etică şi
deontologie.
S-au
împlinit, ieri, 23 de ani de la cererea oficială de aderare a României la
Uniunea Europeană. Momentul a fost marcat de conducerea PSD prin cel mai grav
atac la adresa statului de drept şi a democraţiei din 1990 încoace. România riscă acum să nu mai îndeplinească primul dintre Criteriile de la
Copenhaga, pe care statele candidate trebuie să le respecte: stabilitatea
instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept şi drepturile omului.
Nu este exagerată afirmaţia din enunţ. Şeful
unui parlament ales democratic, membru în UE şi NATO declară, sus şi tare, în
faţa poporului: „în Parlament nu se mai poate vorbi de adoptarea în
proceduri normale, dezbateri şi promulgare”. Cu alte cuvinte, Dragnea
desfiinţează parlamentul ca for legislativ şi-l înlocuieşte cu ce? Conducerea ţării
prin decrete (OUG-uri), aşa cum se întâmplă în dictatură.
Decizia justiţiei moldovene de a invalida alegerile pentru primăria Chişinăului şi, implicit, mandatul candidatului PPDA-PAS, Andrei Năstase, ridică multe semne de întrebare cu privire la viitorul european al Republicii Moldova şi anulează firavul stat de drept moldav, construit în ultimii nouă ani de la debarcarea regimului comunist al lui Vladimir Voronin.
Modificările la Codul administrativ adoptate de Senatul României pot reprezenta o bornă importantă pentru efortul Budapestei şi a UDMR în direcţia autonomiei Ţinutului Secuiesc, tensionând relaţia bilaterală şi plasând România într-o poziţie nefavorabilă, în anul Centenarului.
Condamnarea lui
Liviu Dragnea în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman îi pune pe
liderii PSD în faţa unei situaţii complicate. În pofida declaraţiilor de
susţinere a şefului lor, venite mai mult dintr-un automatism determinat de
instinctul de conservare, liderii partidului au o mare dilemă la care sunt
nevoiţi să răspundă: a fi sau a nu fi cu Dragnea?,
Modificările la Codul administrativ adoptate de Senatul României pot reprezenta o bornă importantă pentru efortul Budapestei şi a UDMR în direcţia autonomiei Ţinutului Secuiesc, tensionând relaţia bilaterală şi plasând România într-o poziţie nefavorabilă, în anul Centenarului.
Se numeşte tanti Ioana şi are 80 de ani. Locuieşte în comuna Rast, din Dolj, şi casa ei a fost spulberată de inundaţii în anul 2006. Acum, la aproape şapte ani distanţă, tanti Ioana vine zilnic la ruinele casei sale, ba chiar se aşază şi pe banca unde, cu ani în urmă, îşi petrecea serile alături de alte vecine.
