Analiză România, în fața unei posibile noi crize economice. Care sunt semnalele din piață și ce spun analiștii

Economia României intră într-o perioadă în care unul dintre principalii factori care au susținut creșterea din ultimii ani își pierde din forță, în condițiile în care consumul populației a încetinit, iar investițiile și exporturile nu au ajuns să aibă o contribuție suficient de mare pentru a compensa această evoluție. Situația ridică problema rezilienței economiei românești în fața unei perioade de încetinire și a riscului ca reducerea cererii interne să se transmită către companii, investiții și piața muncii.

România, în fața unei posibile noi crize economice Foto: Shutterstock

Comisia Europeană a redus prognoza de creștere economică pentru România în 2026 la 0,1%, în condițiile în care consumul privat, unul dintre principalii piloni ai economiei din ultimii ani, este afectat de inflația ridicată, de înăsprirea condițiilor fiscale și de diminuarea puterii de cumpărare. În primele cinci luni ale anului, vânzările din comerțul cu amănuntul au scăzut cu 5,3%, iar perioada de reducere a consumului se suprapune peste un context în care inflația a depășit 10%, deficitul bugetar se menține la un nivel ridicat, iar datoria publică este estimată să urce spre 63% din PIB în 2027.

Consumul a avut un rol central în creșterea economică

Modelul de creștere al României din ultimii ani s-a bazat într-o măsură importantă pe consumul gospodăriilor, susținut de creșterea veniturilor, de majorarea salariilor și pensiilor și de accesul mai larg la creditare. O parte din această cerere suplimentară s-a îndreptat însă către bunuri și servicii produse în afara României.

O analiză a Comisiei Europene arată că aproximativ o treime din bunurile cumpărate de gospodăriile românești provin din importuri, în timp ce în cazul investițiilor ponderea bunurilor produse în afara țării ajunge la aproape jumătate. În aceste condiții, creșterea consumului a susținut activitatea economică internă, dar o parte semnificativă a cererii create prin creșterea veniturilor s-a transformat în cerere pentru producția altor economii.

Pentru companiile românești, o reducere a consumului înseamnă, în primul rând, o diminuare a cererii pentru produsele și serviciile oferite, iar efectele pot apărea diferit în funcție de domeniu, de gradul de îndatorare, de marjele de profit și de capacitatea fiecărei firme de a-și ajusta costurile.

Analistul financiar Raul Putilean consideră că încetinirea consumului nu trebuie confundată automat cu instalarea unei crize economice.

„Economia funcționează în mod natural în cicluri, iar perioadele de încetinire a activității economice fac parte din acest proces. O temperare a consumului nu trebuie confundată automat cu instalarea unei crize economice”, a declarat Raul Putilean pentru „Adevărul”.

Potrivit analistului, consumul privat a reprezentat în ultimii ani unul dintre principalii piloni ai creșterii economice, însă o moderare a acestuia poate contribui la o reechilibrare a economiei, mai ales în condițiile în care, în anumite perioade, creșterea consumului a depășit ritmul considerat sustenabil pentru economie.

Companiile sunt primele care resimt reducerea cererii

Reducerea consumului se transmite către mediul de afaceri prin diminuarea vânzărilor, reducerea comenzilor și presiunea asupra marjelor, iar într-o perioadă în care costurile cu forța de muncă, finanțarea și unele materii prime rămân ridicate, companiile au mai puțin spațiu pentru absorbția unei scăderi prelungite a veniturilor.

Raul Putilean nu anticipează însă, în acest moment, concedieri pe scară largă sau o creștere semnificativă a șomajului, considerând că firmele au încă posibilitatea de a-și adapta activitatea prin măsuri de eficientizare.

„Nu cred că, în acest moment, ar trebui să vorbim despre concedieri pe scară largă sau despre o creștere semnificativă a șomajului. Companiile dispun încă de suficiente instrumente pentru a-și adapta activitatea fără a recurge la restructurări ample”, a declarat acesta pentru „Adevărul”.

În opinia sa, ajustarea activității poate fi realizată prin optimizarea proceselor, digitalizare, reducerea costurilor care nu sunt esențiale și o utilizare mai eficientă a capitalului și a resurselor, măsuri care pot permite companiilor să traverseze perioadele de încetinire fără ca reducerea activității să se transforme într-o reducere amplă a numărului de angajați.

Problema este că România are puține motoare alternative

În acest punct apare una dintre vulnerabilitățile structurale ale economiei românești, în condițiile în care reducerea rolului consumului trebuie însoțită de o contribuție mai mare a investițiilor, productivității, exporturilor cu valoare adăugată ridicată și inovării.

Dr. Victor Iancu, consultant internațional de strategie și transformare de business, fost Partener EY-Parthenon și KPMG și doctor în economie, atrage atenția asupra faptului că România a ajuns într-un moment în care lipsa investițiilor în inovare și tehnologie poate deveni o problemă directă pentru creșterea economică.

România se află din nou pe ultimul loc în Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard 2026, după mai bine de un deceniu în care poziția în clasamentul european al inovării nu s-a schimbat semnificativ.

Indicatorii care stau la baza clasamentului arată probleme inclusiv în ceea ce privește resursele umane, competențele digitale și investițiile companiilor în inovare. Aproximativ 72,8% dintre companiile românești nu inovează, față de 31% la nivelul Uniunii Europene, iar în ceea ce privește utilizarea instrumentelor de inteligență artificială, doar 5,2% dintre firmele românești foloseau astfel de tehnologii în 2025, comparativ cu aproximativ 20% media europeană.

Cercetarea, una dintre verigile slabe

Datele privind cercetarea-dezvoltarea completează această imagine. În 2024, cheltuielile totale, publice și private, pentru cercetare-dezvoltare au reprezentat 0,46% din PIB-ul României, potrivit datelor INS, față de aproximativ 2,2% media Uniunii Europene și față de obiectivul de 3% din PIB.

În 2025, cheltuielile publice pentru cercetare au reprezentat 0,09% din PIB, România fiind singurul stat membru al Uniunii Europene sub pragul de 0,1%. Cheltuiala publică pentru cercetare a fost de aproximativ 18,8 euro pe locuitor, față de 288,9 euro media europeană.

Această diferență este relevantă pentru capacitatea economiei de a genera produse și servicii cu valoare adăugată mai mare, în condițiile în care competitivitatea bazată exclusiv pe costul forței de muncă devine mai dificil de menținut pe măsură ce veniturile cresc și diferența față de economiile dezvoltate din Uniunea Europeană se reduce.

Productivitatea poate deveni un factor important

O alternativă la creșterea bazată pe consum o reprezintă majorarea productivității, inclusiv prin utilizarea tehnologiei în companiile existente. Banca Mondială estima în martie 2026 că adoptarea tehnologiilor digitale ar putea genera creșteri de productivitate de 10-15%, în timp ce industria IT estimează un potențial economic de 14-16 miliarde de euro anual prin digitalizarea economiei, echivalentul a aproximativ 5% din PIB.

Problema este că tocmai indicatorii care ar trebui să susțină această transformare plasează România în partea inferioară a clasamentelor europene, de la competențele digitale și investițiile firmelor în inovare până la finanțarea cercetării și dezvoltării.

În aceste condiții, reducerea consumului se suprapune peste o problemă mai veche a economiei românești, respectiv dependența de un model în care cererea internă a avut un rol foarte important în susținerea creșterii, în timp ce dezvoltarea unor motoare alternative, bazate pe productivitate, inovare și produse cu valoare adăugată mai mare, a avansat mai lent.

Pentru mediul de afaceri, această schimbare se reflectă atât în nivelul cererii, cât și în necesitatea de a obține mai multă producție și valoare economică din aceleași resurse, într-un context în care costurile și condițiile de finanțare rămân ridicate.

O ajustare prin eficientizare, nu prin concedieri

Raul Putilean consideră că reacția companiilor la încetinirea economică nu trebuie să se traducă automat prin reducerea numărului de angajați.

„În opinia mea, o ajustare bazată pe eficientizare, și nu pe reducerea forței de muncă, reprezintă abordarea cea mai sănătoasă atât pentru mediul de afaceri, cât și pentru economia României pe termen mediu și lung”, a declarat analistul financiar pentru „Adevărul”.

Într-o economie în care consumul a avut o contribuție importantă la creștere, reducerea cererii interne pune astfel presiune asupra companiilor, în timp ce capacitatea celorlalte componente ale economiei de a prelua rapid acest rol depinde de investiții, productivitate, exporturi și inovare. Situația este cu atât mai relevantă pentru piața muncii cu cât mediul de afaceri reprezintă principalul contributor la formarea PIB, iar evoluția vânzărilor și a producției influențează direct capacitatea companiilor de a păstra locurile de muncă și de a continua investițiile.