Cum a fost plimbat un strung românesc VL40 prin șase țări pentru a ocoli sancțiunile UE. Noi dezvăluiri din ancheta în care a fost reținut un politician român

Ca să ajungă în Belarus, un strung industrial românesc VL40, de aproape două milioane de euro, a traversat șase țări — Germania, Austria, Turcia, Georgia, Azerbaidjan și Kazahstan. Când cumpărătorul nu a putut plăti, același utilaj a apărut la vânzare pe site-uri de second-hand industriale, cu un număr de telefon din Kazahstan. Detaliul a declanșat o anchetă DIICOT care a dezvăluit o rețea de eludare a sancțiunilor internaționale, cu conexiuni până la un producător rus de motoare pentru rachete balistice. „Adevărul” are detalii din ampla anchetă și din documentele procurorilor, care îi indică drept principali suspecți pe vicepreședintele USR Dâmbovița și pe directorul comercial al UPET Târgoviște.

Utilajul destinat Belarusului putea fi utilizat pentru fabricarea unor componente de tanc Foto: Shutterstock

Vicepreședintele USR Dâmbovița, Alexandru Munteanu, și Evgheni Polyakov, directorul comercial al UPET Târgoviște, au fost reținuți joi noapte de procurorii DIICOT. Numai că în timp ce atenția publică s-a concentrat pe acuzația generală că o firmă românească a încercat să trimită utilaje industriale destinate industriei de apărare din spațiul ex-sovietic, în Belarus și Rusia, detaliile din ancheta procurorilor DIICOT scot la iveală o rețea transfrontalieră sofisticată.

Aceasta implica brokeri ruși, companii paravan din Germania și Kazahstan, un gigant al titanului militar din Rusia și tentative de asamblare a echipamentelor în India pentru a fenta sancțiunile occidentale.

Intermediarul rus și legătura cu piața din India

Legătura dintre World Machinery Works SRL (WMW) din Târgoviște și beneficiarii finali sancționați ar fi fost coordonată de cetățeanul rus Ilya Yarygin, susțin procurorii care se ocupă de acest caz. El este asociat cu grupul rus ENERGOMASH, conglomerat responsabil, printre altele, de producția de motoare pentru rachete balistice și vehicule de lansare spațială.

Conform interceptărilor și e-mailurilor citite de achetatori, inculpații români și ruși au pus la cale o strategie complexă. Astfel, au decis inclusiv asamblarea utilajului în India pentru mascarea originii. Prin e-mailul din 19 noiembrie 2024 trimis conducerii BELAZ-HOLDING din Belarus, conducerea WMW a propus asamblarea utilajelor grele românești în facilitățile companiei indiene Bharat Fritz Werner Ltd. (BFW). Scopul declarat în corespondență era explicit: „evitarea riscurilor legate de sancțiuni”.

„Este precizat în mod expres că, „pentru a evita riscurile legate de sancțiuni”, se preconiza asamblarea unor echipamente în unitățile de producție BFW din India. Prin urmare, această corespondență este relevantă nu doar pentru faptul că atestă existența unei relații comerciale directe între WMW și BELAZ, ci și pentru faptul că soluția utilizării unei entități din India era discutată în mod explicit în contextul sancțiunilor, fiind prezentată ca modalitate de evitare a riscurilor generate de acestea. Această împrejurare se coroborează în mod direct cu declarațiile date ulterior de inculpații Munteanu și Poliakov. Referitor la acest schimb de mail, inculpatul EVGENII POLIAKOV susține că a avut loc în contextul în care a înțeles că nu mai putea colabora direct cu entitatea din Belarus și propunea livrarea prin intermediul companiei BFW din India, societate care la rândul lor producea mașini similare dar nu la un gabarit pe care îl putea produce în România”, se menționează în referatul procurorilor.

Negocieri cu producătorul de titan pentru aviația militară rusă

Rapoartele de deplasare ale directorului comercial Evgenii Poliakov arată că, în vara anului 2026, acesta a negociat direct la sediul PAO Corporația VSMPO-AVISMA din Rusia. Este vorba despre cel mai mare producător integrat de titan din lume, furnizor strategic pentru industria aeronautică și de apărare rusă. Discuțiile vizau livrarea de piese de schimb, recondiționări și asistență tehnică pentru utilajele BTM 1600 și BTM 2500 produse în România.

Traseul mașinii GHM2500 a fost de asemenea laborios. Se prevedea practic ocolirea prin nu mai puțin de prin șase țări a sancțiunilor dictate de UE și SUA împotriva Belarusului și Rusiei. Mai precis, pentru a evita controalele stricte ale statelor ce aplică riguros embargoul, transportul a urmat o rută ocolitoare extrem de lungă: Germania - Austria - Turcia - Georgia - Azerbaidjan - Kazahstan, ocolind deliberat tranzitul direct prin Rusia și Iran. Referatul procurorilor expune schema exactă prin care primul utilaj masiv, mașina de frezat dantura roților dințate GHM2500, a fost scos din UE în intervalul august–septembrie 2025, după ce exportul direct a fost refuzat de autoritățile din România.

Deși schema paravan a fost bine gândită în principiu, nu le-a scăpat anchetatorilor. Echipamentul a fost vândut scriptic către o firmă din Germania (RAPTECH Eberswalde GmbH), care l-a redirecționat faptic către o firmă din Kazahstan (DIKOM ENERGY), însă destinatarul real și neplătitorul final era compania KUZLITMASH OAO din Belarus (membră a grupului sancționat BELAZ).

„În acest context, urmărind eludarea sancțiunilor internaționale (neincriminate penal la acel moment), ca urmare a eșecurilor înregistrate cu privire la realizarea exportului utilajului GHM2500 direct pe spațiul Kazahstan (tocmai pentru motivul riscului deturnării utilajului către entități sancționate la nivelul UE), în luna februarie 20252025, WMW SRL , prin ALEXANDRU MUNTEANU și EVGENII POLIAKOV au încheiat cu RAPTECH Eberswalde GmbH, Germania, reprezentată de directorul general Jurgen GRTNER, în calitate de cumpărător, un contract având ca obiect livrarea mașinii de frezat dantura roților dințate model GHM2500 către compania germană, în schimbul sumei de 980.000 de euro, contract în baza căruia, în intervalul august - septembrie 2025, echipamentul a fost transferat pe ruta Germania - Austria - Turcia - Georgia - Azerbaidjan – Kazahstan, stat pe teritoriul căruia se află și în prezent”, mai menționează procurorii.

Probleme peste probleme

Spre deosebire de relatările generale, documentele arată o criză financiară acută în interiorul rețelei. Deși utilajul VL40 (un strung-carusel capabil să controleze până la 32 de axe, esențial pentru componente militare grele) fusese trimis în februarie 2026 din fabrica din Bacău spre Germania, beneficiarul din Belarus nu a putut efectua plățile.

Pentru a-și recupera banii, în primăvara anului 2026, reprezentanții firmei românești au recurs la o metodă neobișnuită: au scos la vânzare utilajele VL40 și GHM2500 pe site-uri internaționale de tranzacții industriale (Machineseeker, Werktuigen), trecând ca număr de contact un telefon mobil aparținând firmei DIKOM Energy din Almaty, Kazahstan. Inclusiv în mesageria privată criptată, inculpații își trimiteau mesaje urgente în limba rusă: „Надо срочно что-то решать с VL40” („Trebuie să rezolvăm urgent ceva cu VL40”), se mai precizează în referat.

Un detaliu juridic critic dezvăluit de dosar privește încadrarea faptei. Inițial, încălcarea sancțiunilor internaționale nu avea un regim sancționator penal atât de clar definit în legislația națională pentru produsele cu dublă utilizare. Totul s-a schimbat odată cu modificarea O.U.G. nr. 202/2008 prin Legea nr. 224 din decembrie 2025, care a introdus pedepse cu închisoarea de la 2 la 7 ani pentru fapte ce implică produse cu dublă utilizare sau valori de peste 100.000 de euro.

Procurorii au delimitat strict acuzațiile: transferurile efectuate înainte de această dată reprezintă context factual, în timp ce doar actele de transfer ale strungului VL40 derulate după luna decembrie 2025 întrunesc elementele infracțiunii penale.

Dilema procurorilor

Un element atipic pentru o anchetă de securitate națională și criminalitate organizată este decizia procurorilor de a cere arestul la domiciliu și nu arestarea preventivă în penitenciar pentru principalii suspecți. Justificarea DIICOT include faptul că utilajul VL40 se află deja sub sechestru/custodie la autoritățile vamale germane. Tototdată, fabrica din Târgoviște a intrat în insolvență în iunie 2026, având restanțe salariale de câteva luni. Procurorii au considerat că trimiterea în închisoare a administratorilor ar fi dus la închiderea definitivă a firmei, lăsând fără locuri de muncă cei aproximativ 60 de angajați și imposibilitatea achitării salariilor restante.

Referatul mai arată, spre deopsebire de comunicatul oficial, faptul că autoritățile române și cele germane au colaborat strâns în acest caz. Tentativa de valorificare a echipamentelor pe platforme comerciale online precum Machineseeker a reprezentat semnalul care a accelerat colaborarea dintre autoritățile judiciare române și cele germane. Sechestrarea strungului industrial de către vama germană subliniază modul în care coordonarea transfrontalieră din UE poate opri livrarea de tehnologie cu dublă utilizare către complexe militaro-industriale aflate sub embargo.

În același timp, ancheta DIICOT scoate la iveală vulnerabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare în fața schemelor comerciale cu triunghiul de firme paravan. Prin mascarea beneficiarilor reali din Belarus și Rusia sub umbrela unor contracte fictive de revânzare către companii din Germania și Kazahstan, utilajele industriale grele au putut fi transportate prin mai multe granițe vamale fără a ridica suspiciuni imediate.