Angajat concediat după 22 de ani de muncă pentru că îi era frică să zboare. Instanța obligă compania să-i plătească 52.000 de euro

Un angajat a fost concediat după ce a refuzat să obțină un pașaport, din cauza fricii de a călători cu avionul. Cazul a ajuns în instanță, iar judecătorii au decis că abaterea nu era suficient de gravă pentru concediere.

Angajatului îi era frică să zboare Foto: Pexels

Muncitorul Giuseppe Capoluongo lucra din 2002 la Bergami Packaging Solutions, în Altedo di Malalbergo, lângă Bologna, unde era specializat în cablaje. În martie 2024, compania l-a concediat după ce nu a început demersurile pentru obținerea unui pașaport, document necesar pentru eventualele deplasări de serviciu în străinătate. 

Compania îi solicitase să înceapă procedurile pentru obținerea documentului, însă angajatul a amânat demersurile. Firma a considerat că atitudinea sa reprezenta o abatere disciplinară și a decis să îl concedieze, potrivit presei italiene.

În primă instanță, Tribunalul din Bologna a considerat concedierea legală. Avocatul muncitorului a contestat decizia, iar cazul a ajuns la Curtea de Apel din Bologna, secția pentru litigii de muncă. Judecătorii au modificat hotărârea inițială și au stabilit că „sancțiunea aplicată de companie a fost disproporționată”.

Instanța a considerat că solicitarea angajatorului privind pașaportul era legitimă și avea legătură cu activitatea profesională. De asemenea, faptul că muncitorul a amânat obținerea documentului putea constitui o abatere disciplinară. Contextul în care s-a produs însă această situație a fost esențial pentru decizia Curții de Apel.

În 2011, Capoluongo anunțase compania că suferă de aerofobie, după ce a fost luată în calcul trimiterea sa într-o deplasare în Statele Unite. Muncitorul prezentase atunci și un certificat medical care atesta situația.

Frica de avion era cunoscută de șefii săi

După discuții cu un reprezentant al sindicatului Fiom, compania acceptase să nu îl mai trimită în deplasări care presupuneau călătoria cu avionul. Timp de aproximativ 12 ani și jumătate, lui Capoluongo nu i-au mai fost solicitate astfel de misiuni.

Curtea de Apel a apreciat că această perioadă îndelungată putea să îi creeze angajatului convingerea legitimă că înțelegerea cu angajatorul era în continuare valabilă.

Prin urmare, deși refuzul sau întârzierea obținerii pașaportului putea fi sancționată disciplinar, fapta nu avea gravitatea necesară pentru a justifica pierderea locului de muncă.

Un detaliu surprinzător al cazului este că, înainte de concediere, Capoluongo acceptase să solicite pașaportul. Avocatul său, Alberto Piccinini, a relatat că muncitorul i-ar fi spus companiei: „Dacă trebuie să-l fac, vă dau acest pașaport”. A doua zi, însă, a fost concediat.

„O mare nedreptate”

Avocatul a considerat că decizia primei instanțe a fost profund nedreaptă. „Nu mi-a fost ușor să accept cum s-a terminat în primă instanță, pentru că am considerat-o o mare nedreptate”, a declarat Alberto Piccinini.

În opinia sa, elementul decisiv în apel a fost proporționalitatea sancțiunii. „Punctul decisiv este proporționalitatea”, a explicat avocatul.

Piccinini a subliniat că angajatorul știa de foarte mult timp despre aerofobia muncitorului. „Timp de 12 ani și jumătate nu i-au mai cerut să plece în deplasări cu avionul, iar el considera că acel acord era încă valabil”, a spus avocatul bărbatului. 

Mai mult, avocatul a evidențiat și aspectul paradoxal al situației: angajatul acceptase să obțină pașaportul chiar înainte de concediere, însă acest lucru nu a împiedicat compania să încheie raportul de muncă.

Curtea de Apel a respins, însă, argumentul apărării referitor la recidiva disciplinară.

„În privința acestui aspect, instanța nu mi-a dat dreptate, dar a recunoscut că, având în vedere acordul anterior, aerofobia și ceea ce s-a întâmplat în cei 12 ani care au urmat, nu exista o gravitate care să justifice concedierea”, a explicat Piccinini.

Curtea nu a dispus reintegrarea lui Capoluongo, ci a declarat încetat raportul de muncă și i-a acordat o indemnizație echivalentă cu 20 de salarii.

Suma stabilită de instanță este de 52.349,20 de euro, calculată la o remunerație lunară de 2.617,46 de euro. La aceasta se adaugă indemnizația pentru perioada de preaviz și dobânzile.