Analiză Firmele românești fug spre Bulgaria pentru taxe mai mici. Ce riscă antreprenorii care își mută doar actele

De la 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende a ajuns la 16%, dublu față de nivelul de acum câțiva ani. Pentru un antreprenor care își distribuie profitul, povara fiscală cumulată se apropie de 30%. În acest context, consultanții fiscali le recomandă tot mai des oamenilor de afaceri să-și mute firmele în Bulgaria, unde impozitul pe profit este de 10%, sau să-și schimbe rezidența fiscală și să plece în Dubai. Avocatul fiscalist Gabriel Biriș, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor și fondator al think tank-ului The Tax Institute, avertizează însă că astfel de soluții pot deveni o capcană legală pentru antreprenorii care își mută doar formal afacerea, în timp ce activitatea economică rămâne în România.

În România, impozitul pe profit este de 16% Foto: Excitingbulgaria

În România, impozitul pe profit este de 16%, iar din 2026 impozitul pe dividende a ajuns la 16%. În Bulgaria, impozitul pe profit este de 10%, iar dividendele distribuite către persoane fizice sunt taxate, în general, cu 5%. Diferența de fiscalitate a alimentat interesul antreprenorilor români pentru mutarea afacerilor peste Dunăre, iar în ultima perioadă au apărut tot mai multe firme care oferă servicii de înființare și administrare a companiilor în Bulgaria, promovând avantajele fiscale ale acestei jurisdicții.

Firma din Bulgaria nu te scapă de taxele din România

Una dintre principalele reguli fiscale care trebuie luate în calcul este cea privind sediul permanent. Simplul fapt că o companie este înregistrată într-o altă țară nu înseamnă că scapi de obligațiile fiscale din România dacă activitatea continuă să se desfășoare aici. Legislația românească, aliniată standardelor OECD, ține cont de locul în care se desfășoară efectiv activitatea și de locul în care sunt luate deciziile.

„Sunt destul de mulți în piață care le spun clienților: «Doamne, în Bulgaria, hai, mută-ți firma în Bulgaria, că vezi, acolo impozitul pe profit este 10%, iar impozitul pe salarii și contribuțiile sunt mai bune». Numai că legislația noastră, inclusiv cea aliniată cu standardele OECD, conține conceptul de sediu permanent. Degeaba îți faci firmă în Bulgaria sau oriunde altundeva dacă tu îți desfășori activitatea aici. Dacă ai un birou, un magazin sau o fabrică în România, ai un sediu permanent în România. Degeaba ai un sediu în Bulgaria sau în Panama dacă locul conducerii efective, adică locul în care se iau deciziile, este în România.”, a explicat Gabriel Biriș.

ANAF poate primi informații despre firmele și conturile din străinătate

Un alt element important este schimbul de informații dintre administrațiile fiscale. Autoritățile din diferite state își transmit automat date fiscale, inclusiv în cazul unor jurisdicții cu impozitare redusă. În acest context, mutarea formală a unei firme sau a rezidenței fiscale poate lăsa antreprenorul cu obligații fiscale în două țări. Biriș spune că discuțiile despre astfel de relocări au devenit mult mai frecvente după majorarea impozitului pe dividende la 16%.

„Iar peste toate acestea există protocoalele de schimb automat de informații între autoritățile fiscale. În UE funcționează, cu Elveția funcționează, cu toate statele OECD funcționează. De ceva timp au început să funcționeze inclusiv cu jurisdicțiile așa-zis low-tax, adică paradisurile fiscale. Deci este o capcană în care unii, care nu știu ce vorbesc, îi împing pe antreprenori, pe bună dreptate cocoșați de creșterile de impozite din ultima perioadă. Nu am auzit niciodată atât de frecvent discuția asta, atât în legătură cu mutarea firmei în Bulgaria, cât și cu mutarea rezidenței fiscale în Dubai sau în alte locuri de genul acesta, cum am auzit de când impozitul pe dividende a fost majorat la 16%.”, a subliniat analistul.

183 zile nu sunt suficiente pentru mutarea rezidenței fiscale

În cazul rezidenței fiscale, numărul de zile petrecute în România este doar unul dintre criteriile analizate. Contează și centrul intereselor vitale, adică locul în care persoana își are, în esență, viața și interesele economice. Biriș spune că această diferență apare frecvent în discuțiile cu antreprenorii care vor să-și mute rezidența fiscală în Dubai.

„Să știți un lucru. De fiecare dată când încep o discuție cu un client, aud: «Aș vrea să mă asistați să-mi mut rezidența fiscală în Dubai». S-a rărit asta de când cu războiul. Prima întrebare era: «Vrei să te muți acolo?». «Păi nu, dar nu o să stau 183 de zile în România, nu-ți face griji». Nu contează, că există și criteriul centrului intereselor vitale. Deci, repet, vrei să te muți acolo? Dacă nu, atunci mai bine să nu mai discutăm.”, a explicat Gabriel Biriș.

Când este legală mutarea unei firme

Relocarea unei afaceri în altă țară este perfect posibilă atunci când este una reală. Dacă fabrica, angajații și activitatea economică sunt mutate efectiv, iar antreprenorul își desfășoară businessul în noua jurisdicție, situația fiscală este diferită. Problemele apar atunci când schimbarea se limitează la documentele companiei, în timp ce activitatea care generează veniturile rămâne în România.

„Dacă vrei să faci business acolo, să-ți muți fabrica, să angajezi oamenii acolo, să nu mai faci comerț din magazinul din România, să faci acolo consultanță, să te muți acolo, este în regulă. Dar dacă activitatea economică rămâne în România și doar înființezi o societate într-o altă jurisdicție pentru a beneficia de o taxare mai mică, lucrurile nu sunt atât de simple. Oamenii spun: «Îmi înființez în Bulgaria o societate nouă, de la zero, care n-are nicio legătură cu ce am aici și mă duc și plătesc acolo, cu 10%». Ce îți plătești? Și unde? Îți plătești pe ce? Pe câștigurile obținute unde? Pe business-ul din România, nu?”, a subliniat analistul.

Economia de taxe se poate transforma într-o dublă impunere

Pericolul pentru cei care își asumă o astfel de decizie este ca autoritățile fiscale să stabilească ulterior că obligațiile trebuiau achitate în România. Într-un asemenea scenariu, antreprenorul poate ajunge să plătească impozitul în Bulgaria și, ulterior, să primească de la ANAF o decizie prin care i se stabilesc obligații fiscale și în România. 

„Riscul este să plătești impozit în Bulgaria și după aceea ANAF-ul să spună că, de fapt, obligația fiscală trebuia plătită în România. Și atunci ajungi să plătești în două locuri și să stai ulterior să recuperezi impozitul plătit în Bulgaria. Dacă ANAF stabilește că obligațiile fiscale trebuiau plătite în România, pot apărea și dobânzi și penalități de nedeclarare. Dobânzile sunt de 0,02% pe zi, ceea ce înseamnă 7,3% pe an. Penalitățile sunt de 0,08% pe zi.”, a explicat Gabriel Biriș.