Creditul pe care nu l-ai cerut, dar pe care trebuie să-l plătești: cum funcționează fraudele bancare în România

Peste 170 de cereri privind fraude pe canale bancare au ajuns anul acesta la Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor Bancare (CSALB). În multe dintre cazuri, consumatorii au fost convinși prin apeluri telefonice, WhatsApp sau false platforme de investiții să divulge date, să permită accesul la telefon ori chiar să contracteze singuri credite.

Mulți români sunt convinși la telefon să divulge date bancare Foto: arhivă

Prejudiciile ajung până la 20.000 de euro, iar unele victime rămân nu doar fără economii, ci și cu obligația de a rambursa credite contractate în urma manipulării.

Un apel telefonic și un credit de 100.000 de lei

Schema începe, de multe ori, cu o poveste care pare credibilă. Victima este sunată de cineva care pretinde că este angajat al băncii și este avertizată că o altă persoană încearcă să contracteze un credit în numele său.

Într-unul dintre cazuri, un consumator din Ilfov a fost sunat de o persoană care s-a prezentat drept angajat al unei bănci. După ce victima a negat că a solicitat un credit, apelul a fost transferat către un presupus polițist și apoi către cineva care a afirmat că este reprezentant al BNR.

Victimei i s-a spus că trebuie să contracteze un credit de aproximativ 100.000 de lei pentru a-și proteja banii. A retras suma în numerar și, urmând instrucțiunile primite, a cumpărat criptoactive de la un ATM, în tranșe de câte 10.000 de lei.

Când a terminat operațiunile, banii nu mai erau sub controlul său.

Este unul dintre cele peste 170 de cazuri privind fraude pe canale bancare trimise către CSALB în acest an.

Alexandru Păunescu, reprezentantul BNR în Colegiul de Coordonare al CSALB, spune că fenomenul devine tot mai îngrijorător.

„Majoritatea creditelor frauduloase sunt contractate online, după ce infractorii își manipulează emoțional victimele și se prezintă a fi «de la bancă», «de la Poliție» sau «de la BNR»”, explică Păunescu.

Credite și investiții în numele victimelor

Într-un caz din Vrancea, un consumator spune că a fost victima unui furt de identitate în urma căruia a fost contractat, fără acordul său, un credit de 66.000 de lei.

El povestește că făcuse anterior o identificare video pentru un broker de investiții de pe Facebook și pentru o aplicație de investiții, dar susține că această identificare nu reprezenta consimțământul său pentru contractarea creditului. Poliția a deschis un dosar penal pentru fals informatic.

Un alt consumator, din Covasna, a fost convins să cumpere acțiuni Hidroelectrica după ce a accesat un site fals. A fost pus în legătură cu un presupus broker, căruia i-a comunicat date personale și i-a permis să inițieze tranzacții.

Când și-a dat seama că este o fraudă și a încercat să îi contacteze pe cei cu care discutase, numerele de telefon nu mai erau valabile. Deși și-a blocat conturile, infractorii reușiseră deja să retragă 10.600 de lei, economiile sale, și contractaseră în numele lui un credit de 67.000 de lei pe 60 de luni.

CSALB spune că există și situații în care victimele contractează ele însele împrumuturile, convinse că astfel își protejează banii sau că fac o investiție.

Când telefonul devine cheia către conturile bancare

Într-un alt caz, o consumatoare din București spune că infractorii au preluat de la distanță controlul asupra telefonului său după ce au determinat-o să instaleze o aplicație prin WhatsApp.

Potrivit relatării sale, atacatorii i-au creat mai întâi un cont bancar online și au solicitat în numele ei un credit de 29.000 de lei. În același timp, au ajuns la alte conturi și au retras aproximativ 90.000 de lei. Jumătate din această sumă provenea dintr-un cont în care femeia era împuternicită și care conținea banii altor persoane.

Victima spune că a anunțat banca și Poliția și a solicitat anularea creditului a doua zi după incident.

Banca a arătat că operațiunile au fost efectuate din aplicația de homebanking prin mecanismele de autentificare prevăzute, respectiv codul de securitate sau biometria telefonului, iar transferurile au fost executate conform instrucțiunilor primite.

Aici apare una dintre dificultățile acestor cazuri: pentru bancă, operațiunea poate apărea ca fiind autentificată și autorizată, în timp ce clientul susține că a fost manipulat sau că accesul la dispozitiv a fost preluat de infractori.

Uneori, victima face creditul, dar banii ajung la atacatori

Un caz din Prahova arată o altă variantă a fraudei. Un consumator spune că, în perioada martie-septembrie, a permis unei persoane pe care o considera prietenă și care se prezenta drept avocat să îi controleze telefonul mobil. Ulterior, aceasta a accesat aplicațiile de homebanking și conturile deschise la trei bănci. 

A fost solicitat și un card de credit, iar mai multe tranzacții au generat un prejudiciu de peste 15.000 de lei. Banca i-a cerut consumatorului să achite creditul, argumentând că accesul fusese autorizat de acesta. Pentru a evita poprirea, spune că a acceptat o eșalonare pe 36 de luni.

Într-un alt caz, un consumator din Ilfov a cerut suspendarea plății ratelor după ce a fost convins să retragă și să depună, prin 14 tranzacții la un ATM Bitcoin, 70.000 de lei proveniți dintr-un credit.

El spune că a raportat imediat incidentul Poliției și băncii și a solicitat o perioadă de grație până la avansarea anchetei penale. Rata lunară de 1.450 de lei reprezenta, potrivit solicitării sale, mai mult de 30% din venitul net lunar.

Fraudele pornesc și de la promisiunea unor câștiguri rapide

Nu toate schemele pornesc de la o presupusă problemă bancară. Uneori, infractorii exploatează dorința de a obține rapid profituri.

Victima este direcționată către un site fals și apoi către un presupus consultant sau broker. Urmează solicitări de date personale, instalarea unor aplicații sau transferuri de bani.

„O altă tipologie de fraude este cea în care infractorii speculează dorința consumatorilor de a câștiga bani rapid, prin cumpărarea de acțiuni sau criptoactive”, spune Alexandru Păunescu.

Aplicațiile de control de la distanță pot permite atacatorilor să ajungă la economiile victimelor sau să solicite împrumuturi în numele acestora.

O altă vulnerabilitate este identificarea video. În condițiile în care numeroase servicii financiare pot fi accesate online, înregistrările cu imaginea și vocea unei persoane pot avea valoare pentru infractori.

„Atenție mare și la cazurile în care se solicită identificări video cu consumatorii, deoarece respectivele înregistrări pot fi utilizate ulterior, prin procedee deepfake, pentru autentificare în aplicațiile de banking”, avertizează Păunescu.

De ce este dificil pentru consumator să anuleze creditul

Pentru victimă, descoperirea fraudei nu înseamnă automat și dispariția obligației de plată. Creditul rămâne în evidența sa până când situația este clarificată.

CSALB arată că, în majoritatea cazurilor de acest tip ajunse la centru, băncile nu acceptă cererile de conciliere. Unul dintre motive este că situațiile sunt deja în atenția Poliției. Un altul este că, în multe cazuri, infractorii nu au atacat direct sistemele băncii, ci au ajuns la conturi cu ajutorul titularilor acestora.

Din punct de vedere juridic, situația trebuie analizată în funcție de modul în care au fost efectuate operațiunile și de circumstanțele în care victima le-a autorizat sau a permis accesul la instrumentele sale bancare.

Există însă și o situație distinctă în cazul angajaților care nu au un loc de muncă fix. Potrivit jurisprudenței CJUE invocate de CSALB, pentru aceștia deplasarea de la domiciliu la primul client și de la ultimul client către sediul angajatorului poate reprezenta timp de muncă.

Semnalul de alarmă este chiar urgența

În cazul consumatoarei din București, discuțiile cu infractorii s-au desfășurat prin WhatsApp și telefon, iar unele conversații ar fi durat mai mult de patru ore.

Atacatorii nu se bazează întotdeauna pe o singură acțiune greșită. Pot petrece ore întregi construind o poveste, răspunzând la întrebările victimei și explicându-i de ce trebuie să facă imediat anumite operațiuni.

„Recomandările noastre sunt, în primul rând, de a verifica atent autenticitatea apelurilor sau a mesajelor primite și care, de fiecare dată, le cer consumatorilor să facă operațiuni financiare în mare grabă, sub diverse pretexte”, spune Păunescu.

CSALB reamintește că băncile nu solicită parole, PIN-uri, coduri de securitate sau date precum CVV-ul cardului. Consumatorii nu ar trebui să instaleze aplicații la cererea unei persoane care pretinde că reprezintă banca, Poliția sau BNR și nici să urmeze instrucțiuni telefonice pentru transferuri sau „protejarea” banilor.

Dacă un apelant spune că trebuie să iei imediat un credit pentru a-ți proteja banii, să retragi numerar, să cumperi criptoactive sau să transferi bani pentru a „bloca” o fraudă, urgența este chiar unul dintre cele mai importante semnale de alarmă.

În multe dintre cazurile ajunse la CSALB, frauda nu s-a încheiat când victima și-a dat seama că a fost înșelată. Pentru unii consumatori, atunci a început o a doua problemă: încercarea de a demonstra ce s-a întâmplat și de a evita să rămână cu un credit contractat în urma fraudei.