O ieșeancă a împrumutat 5.200 de lei, dar IFN-ul i-a cerut înapoi o sumă de șase ori mai mare. Protecția Consumatorilor a intervenit
O femeie din Iași care a contractat un împrumut de 5.200 de lei de la un IFN a fost obligată inițial să achite peste 20.000 de lei după ce nu a mai reușit să își plătească ratele. Cea mai mare parte a sumei reprezenta dobânda pentru anii în care creditul ar fi trebuit să continue. Protecția Consumatorilor a considerat însă că această sumă nu putea fi percepută, iar instanța a confirmat decizia.

E.B. a contractat, în mai 2023, un credit de la Finopro IFN SA, cu o perioadă de rambursare de cinci ani și o dobândă anuală efectivă de 232%. Pentru suma împrumutată, de 5.200 de lei, femeia ar fi trebuit să restituie până în 2028 aproximativ 30.273 de lei.
Ratele lunare, de aproximativ 500 de lei, nu au mai putut fi achitate la timp, iar în iulie 2025 instituția financiară a declarat scadența anticipată a creditului. Astfel, întregul împrumut a devenit exigibil, notează Ziarul de Iași.
Finopro a calculat o datorie de aproximativ 20.400 de lei. Din această sumă, 5.107 lei reprezentau principalul rămas de achitat, aproape 2.900 de lei erau dobânzi restante, iar penalitățile ajungeau la 17,43 lei. Aproximativ 12.365 de lei reprezentau însă „dobânda exigibilă anticipat”, adică dobânda pe care femeia ar fi plătit-o până în 2028 dacă împrumutul ar fi fost rambursat conform graficului inițial.
Femeia s-a adresat Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Iași. Inspectorii au stabilit că dobânda restantă și penalitățile puteau fi percepute, însă nu și dobânda aferentă perioadei ulterioare declarării scadenței anticipate.
În urma verificării, CJPC a stabilit că femeia trebuia să achite 8.012,09 lei și a amendat Finopro IFN cu 20.000 de lei, obligând instituția să recalculeze suma datorată.
IFN-ul a contestat sancțiunea în instanță
Finopro IFN a contestat procesul-verbal și a susținut în instanță că dobânda exigibilă anticipat era prevăzută în contractul semnat de clientă. Reprezentanții instituției au argumentat că declararea anticipată a dobânzii nu îi schimba natura, ci doar momentul în care aceasta devenea datorată.
Judecătoria nu a acceptat însă argumentația IFN-ului. Magistrații au făcut trimitere la prevederile OUG 50/2010, care reglementează contractele de credit pentru consumatori și prevede posibilitatea perceperii dobânzii curente, a celei restante și a dobânzii penalizatoare.
Instanța a subliniat că, după declararea scadenței anticipate, dobânda remuneratorie aferentă perioadei următoare nu mai reprezintă contravaloarea folosinței banilor, întrucât creditul a încetat să se mai deruleze în condițiile inițiale.
„Nu există nicio justificare rezonabilă” pentru ca, după declararea scadenței anticipate, creditorul să solicite atât rambursarea întregului debit principal, cât și dobânda remuneratorie aferentă unei perioade viitoare, au apreciat magistrații.
Judecătoria a respins plângerea Finopro și a menținut procesul-verbal întocmit de Protecția Consumatorilor. Decizia nu este definitivă. Finopro IFN a contestat hotărârea, iar dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului.




















































