Exclusiv Decizia referitoare la Ucraina care împarte UE. Politolog: „România rareori transformă asemenea momente în oportunităţi”

Riga, Vilnius și Tallinn refuză să urmeze linia UE după eliminarea a doi oligarhi ruși de pe lista neagră. În paralel, anumite state discută cu Rusia, pregătind viitoarele negocieri. Analiștii politici explică ce riscuri există pentru securitatea regiunii și cum se poziționează România.

Volodimir Zelenski și Ursula von der Leyen Foto: EPA-EFE

Uniunea Europeană a aprobat eliminarea a doi oligarhi ruși, Alişer Usmanov şi Mihail Fridman, de pe lista neagră extinsă a sancțiunilor, ceea ce a provocat o reacție energică de protest a Ucrainei. Ecourile s-au regăsit în capitalele statelor baltice, care s-au delimitat de decizia Bruxelles-ului. Drept urmare, Riga, Vilnius și Tallinn au transmis la unison că vor mențină aceste sancțiuni. Letonia, Lituania și Estonia au transmis oficial că Alişer Usmanov şi Mihail Fridman rămân pe lista oligarhilor ruși sancționați, indiferent de decizia deja luată la Bruxelles și indiferent de ceea ce vor decide celelalte capitale europene.

Revoltă pe Flancul Estic

Deocamdată, poziția balticilor a rămas un caz izolat, însă a provocat o întreagă dezbatere în alte state europene. În România, așa cum se întâmplă de obicei, polemicile au rămas la nivelul rețelelor de socializare, unde opiniile diferă în mod evident. Întrebarea care se impune, însă, este dacă Bucureștiul, la nivel oficial, ar trebui să adopte o poziție similară cu cea a statelor baltice. Despre această chestiune au vorbit Mihnea Stoica și Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În opinia lui Radu Albu Comănescu, statele baltice transmit un mesaj politic clar: "Statele baltice transmit în primul rând, aşa cum ştiu ele să facă, un mesaj politic şi moral, nu doar unul juridic. Ele ştiu foarte bine că impactul unor sancţiuni naţionale suplimentare poate fi limitat în practică, însă urmăresc să afirme o poziţie de principiu într-o chestiune pe care o consideră existenţială pentru propria securitate. Din perspectiva lor, Rusia nu este doar o problemă de politică externă, ci una de memorie istorică şi de supravieţuire strategică", spune Radu Albu Comănescu.

Cum se poziționează România

În ce privește România, el consideră că Bucureștiul ar trebui să adopte o poziție similară. Totuși, anticipează că nu se va întâmpla acest lucru.

„România ar putea câştiga un anumit capital moral dacă ar adopta o poziţie similară. Ar transmite că înţelege sensibilităţile flancului estic şi că este dispusă să îşi asume o voce proprie atunci când consideră că interesele de securitate ale regiunii o cer. Totuşi, realist vorbind, mă aştept ca Bucureştiul să urmeze linia generală a Uniunii Europene. Nu dintr-o analiză strategică profundă, ci mai degrabă din inerţie instituţională şi din reflexul de a evita iniţiativele care ar putea fi percepute ca divergente faţă de consensul de la Bruxelles”, consideră politologul.

În opinia sa, România nu trebuie să aleagă o tabără anume, deși, din punct de vedere moral, ar putea să se alăture Letoniei, Lituaniei și Estoniei în demersul lor.

„Problema nu este neapărat alegerea unei tabere sau a alteia, ci faptul că România rareori transformă asemenea momente în oportunităţi de afirmare a unei doctrine proprii", mai spune Radu Albu Comănescu.

Sancțiuni cu „geometrie variabilă”

Mihnea Stoica avertizează că decizii precum eliminarea lui Usmanov şi Fridman de pe lista neagră extinsă a sancțiunilor riscă să nu rămână cazuri izolate. Chiar și așa, și în condițiile în care statele membre se poziționează diferit în chestiuni similare, unitatea europeană nu ar fi pusă sub semnul întrebării, consideră el.

„Aici discutăm despre o situație réellement nouă. Sigur, am văzut și îngrijorări, mai ales privind un potențial precedent tranzacțional: adică riscul ca orice oligarh cu avocați buni sau cu un stat-pârghie să poată încerca să scape de sancțiuni. Dincolo de abordările diferite, nu cred că putem discuta despre o lipsă a unității europene”, spune Mihnea Stoica.

Există însă, consideră politologul, posibilitatea ca pe viitor să apară și mai multe voci, iar statele membre să adopte anumite poziții în funcție de interesele pe care le au în anumite dosare.

„Mai degrabă cred că am intrat în faza unor decizii polifonice din partea statelor europene, ale căror efecte le vom putea vedea mai târziu. Unitatea de fond există: sancțiunile pentru aproape 3.000 de persoane și entități au fost prelungite pe trei ani. Dacă, însă, astfel de excepții devin o practică, putem ajunge la un regim de sancțiuni cu «geometrie variabilă», ceea ce ar putea genera noi discuții despre diferențe de perspectivă. Rămâne de văzut, însă, ce va însemna acest final de an și început de 2027 pentru soarta războiului...”, conchide Mihnea Stoica.

Negocieri și temeri regionale

El a vorbit și despre negocierile care au loc cu Rusia, deocamdată mai degrabă purtate prin diplomați de eșalonul secund. În condițiile în care Franța și Germania poartă discuții cu Rusia, presa din cele două țări a relatat pe larg situația. Negocierile de la Baku dintre Germania și Rusia au provocat reacția Ucrainei, iar în capitalele est-europene au reapărut mai vechile temeri că Occidentul ar putea pune în plan secund interesele Estului. Întâlnirea oficială de la New York, dintre ministrul german de externe Johann Wadephul și omologul său rus Serghei Lavrov, a alimentat aceste temeri, în pofida unor dezmințiri de la Berlin, care susține că discuțiile s-au axat pe incidentele cu drone rusești.

„Aș face mai întâi o precizare, pentru că informația publică e ușor distorsionată. La Baku nu au negociat guvernele. Au participat foști oficiali germani, fără mandat, iar cancelarul Merz a spus explicit că nu a fost o inițiativă a guvernului german. De altfel, Kievul nici nu a reacționat alarmat, ci a minimalizat întâlnirea. În cazul Franței, contactele tehnice cu Moscova sunt publice încă din februarie”, susține el.

Asta nu înseamnă, precizează politologul clujean, că est-europenii nu ar trebui să fie atenți la ceea ce va urma. Nu ar exista însă semnale de natură să trezească neapărat suspiciuni, crede Mihnea Stoica.

„Mai important, în aceste săptămâni consilierii de securitate ai Franței, Germaniei și Marii Britanii pregătesc termenii unei eventuale negocieri împreună cu Ucraina, nu în locul ei. Așadar, cred că răspunsul potrivit în acest context nu ar trebui să fie suspiciunea, ci prezența. Statele din flancul estic, inclusiv România, trebuie să fie active în formatele în care se discută securitatea europeană. Principiul «nimic despre Ucraina fără Ucraina» trebuie să însemne și „nimic despre securitatea flancului estic fără flancul estic”, încheie Mihnea Stoica.