Interviu De ce nu ne putem opri din mâncat chipsuri, dulciuri sau fast-food. „Mâncarea a devenit o soluție rapidă pentru stres și anxietate”. Care sunt soluțiile

Chipsurile, dulciurile, băuturile carbogazoase sau produsele de tip fast-food nu sunt greu de refuzat doar pentru că „nu avem voință”. Un studiu recent arată că alimentele ultraprocesate pot modifica răspunsul creierului la recompensă, favorizând pofta intensă, mâncatul compulsiv și pierderea controlului asupra cantității consumate. Ce soluții practice există pentru a ieși din acest cerc vicios?

Sursă foto: Shutterstock

Mâncatul emoțional: o reacție mai veche decât conștientizăm

O meta-analiză recentă publicată în revista Appetite a analizat date din 40 de studii și de la peste 14.000 de participanți. Cercetătorii au descoperit că persoanele care își gestionează mai greu emoțiile tind să mănânce mai des pe fond emoțional – stres, anxietate, singurătate, frustrare sau oboseală.

Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică pentru „Adevărul” că problema nu e foamea propriu-zisă: „Mâncatul compulsiv este, în multe cazuri, mai puțin despre mâncare și mai mult despre emoții. Nu apare pentru că ne este neapărat foame fizică, ci pentru că ne este greu să stăm cu anumite stări inconfortabile. Mâncarea devine o formă rapidă de reglare emoțională atunci când nu avem alte strategii la îndemână”.

De ce se întâmplă asta? Pentru că, în absența altor metode de calmare, creierul găsește în mâncare o soluție imediată. „Oferă o senzație de confort rapid, reduce temporar tensiunea interioară. Pentru câteva minute, emoția pare mai suportabilă sau chiar dispare complet”, detaliază specialista.

Un studiu publicat în februarie 2026 în revista Pharmacological Research arată efecte cerebrale similare dependențelor de droguri sau alcool. Aceste alimente – chipsuri, dulciuri, fast-food – stimulează excesiv sistemul de recompensă al creierului (dopamina), generând poftă intensă, consum repetat și dificultăți în a ne opri din asta.

„Alimentele ultraprocesate sunt deosebit de eficiente tocmai pentru că dau confort imediat. Dar efectul e de scurtă durată. Emoția revine, deseori amplificată, însoțită de vinovăție sau rușine. Se creează un cerc repetitiv: emoție negativă - mâncare - calm temporar - emoție + vinovăție - poftă mai mare”, continuă Laura Găvan.

Mai precis, combinat cu efectul neurologic, creierul cere din nou din ce l-a liniștit pe moment, chiar dacă știm clar că nu face bine.

De unde pornește problema: lecțiile din copilărie

Psihoterapeutul subliniază că aceste mecanisme se formează adesea în copilărie. „Dacă mâncarea a fost folosită pentru a liniști, recompensa sau crea apropiere emoțională („Mănâncă ciocolățica și-ți trece”), creierul înregistrează un mesaj simplu: mâncarea calmează. Ca adult, reacția devine automată, nu mai e o alegere conștientă, ci un răspuns reflex la disconfort”.

Iar meta-analiza confirmă prevalența, respectiv 20-45% adulți și aproximativ 30% adolescenți mănâncă emoțional, chiar și fără tulburări clinice. Așadar, nu e o problemă rară sau patologică, e umană.

De ce „disciplina de fier” nu funcționează

Mâncatul compulsiv e adesea redus la „lipsă de voință” sau „disciplină slabă”, dar Laura Găvan contrazice acest lucru: „Nu lipsa disciplinei e problema principală, ci intensitatea emoțiilor și limitarea alternativelor de reglare. Autocontrolul scade exact în momentele critice – oboseală, stres maxim – când mâncatul emoțional apare cel mai des”.

Restricțiile dure („Nu mai mănânc dulciuri niciodată!”), continuă aceasta, eșuează tocmai pentru că ignoră cauza emoțională. „Creierul, privat de „anestezic”, găsește alte ieșiri – sau explodează în „derapaje” majore”.

Soluții practice: de la reacție automată la alegere conștientă

1. Observația – primul pas esențial

„Primul pas e observarea impulsului: «ce simt acum? e foame fizică sau emoție?» Diferența între reacție automată și alegere conștientă se face aici”, spune Găvan. Pauză de 10 secunde înainte de a lua punga de chipsuri poate schimba totul.

2. Alternative imediate la mâncare

• Pauze reale: 5 minute respirație profundă sau plimbare.
• Mișcare: 10 genuflexiuni, stretching - descarcă tensiunea fizic.
• Exprimare: Notează emoția („Sunt furios/furioasă pe X”) sau vorbește cu cineva.
• Toleranță activă: „Stau cu starea asta 5 minute, fără să o anesteziez”.

3. Schimbarea perspectivei

„Mâncatul compulsiv nu e eșec personal, ci semnal. Psihicul încearcă să rezolve stări pentru care nu cunoaște încă soluții mai bune”,  după cum afirmă specialista. 

4. Reeducarea pe termen lung

Construiește ritualuri noi: ceai cald la stres, muzică la oboseală, apelează un prieten atunci când te simți singur/ă. „Schimbarea vine din capacitatea de a înțelege și gestiona emoțiile, nu din control rigid sau autoflagelare”, concluzionează Laura Găvan.

Mâncatul emoțional nu afectează doar silueta - erodează relația cu propria persoană. Ieșirea din această capcană înseamnă mai mult autocontrol, claritate emoțională și libertate.