Interviu Sub presiunea notei perfecte: ce se întâmplă în mintea adolescenților înainte de examene. „Frica de eșec este cel mai mare inamic“

Emoțiile interioare, multiplicate de presiunea familiei și a mediului academic, plus complexul de inferioritate sau de neputință care poate fi dobândit din cauza exemplelor toxice de pe social media afectează în mod clar capacitatea elevilor de a face față presiunii examenelor.

Presiunea începe pentru unii copii cu mult înaintea evaluărilor propriu-zise. FOTO: Shutterstock

Pentru tinerii de astăzi, Evaluarea Națională și Bacalaureatul au încetat de mult să mai fie simple etape educaționale. Sub greutatea așteptărilor familiale și a comparațiilor constante, amplificate adesea de social media, aceste examene au ajuns să fie percepute ca un verdict absolut asupra propriei valori, atrag atenția specialiștii.

Când un adolescent simte că viitorul și identitatea lui depind de o singură notă, miza se transformă din „a lua examenul“ într-o luptă pentru validare. În această stare de alertă, sistemul nervos cedează, lăsând loc insomniilor, somatizărilor și blocajelor emoționale exact în momentele cele mai importante. Iluzia că trebuie să ia acum decizia „corectă“ pentru tot restul vieții transformă o perioadă de explorare vocațională într-o adevărată criză existențială.

Psihoterapeutul sistemic Denisa Zdrobiș trage un semnal de alarmă asupra modului în care această presiune multidirecțională afectează sănătatea mentală a copiilor, mai ales în această perioadă a examenelor. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre vulnerabilitate și efort, ea explică de ce frica de eșec este cel mai mare inamic al succesului, cum pot recunoaște părinții semnele anxietății severe trecute adesea cu vederea și de ce tinerii au nevoie acum, mai mult ca oricând, de o plasă de siguranță emoțională.

„Weekend Adevărul“: Cum arată perioada Evaluării Naționale și a Bacalaureatului din perspectiva dumneavoastră?

Denisa Zdrobiș: Din perspectiva mea, ca psihoterapeut care lucrează cu familii, perioada Evaluării Naționale și a Bacalaureatului este una dintre cele mai intense etape emoționale din viața unui adolescent. Dincolo de examenele în sine, vorbim despre o perioadă încărcată de presiune, frică de eșec, comparație și foarte multă nesiguranță legată de viitor. În cabinet se vede foarte clar că pentru mulți copii și adolescenți miza nu mai este doar „să ia examenul“, ci să nu dezamăgească, să nu simtă că valoarea lor depinde de o notă sau de o singură alegere care pare definitivă. Este o perioadă în care sistemul nervos al tinerilor este suprasolicitat, iar nevoia lor de siguranță emoțională este la cote maxime.

 Cum se traduce această tensiune în comportamentul tinerilor și care sunt primele semnale de alarmă pentru părinți?

Stresul se manifestă diferit de la un copil la altul, fiind adesea un „mesaj“ pe care corpul îl trimite atunci când cuvintele nu mai sunt de ajuns. Unii devin iritabili, se enervează mai ușor sau se retrag într-o tăcere defensivă. Alții încep să aibă probleme somatice: dificultăți de adormire sau somn agitat, dureri de cap, dureri de stomac, episoade de plâns frecvent sau dificultăți reale de concentrare. Sunt adolescenți care par foarte motivați la exterior, dar interiorul lor este dominat de anxietate și de sentimentul copleșitor că „orice fac, nu e suficient“. Părinții observă adesea aceste schimbări de comportament sub forma unei tensiuni constante: copilul evită complet discuțiile despre examene sau, dimpotrivă, le transformă într-o temă de discuție obsesivă, semn că mintea lor nu mai găsește spațiu de deconectare.

Emoția interioară, amplificată de cea a familiei

Emoțiile dinaintea unui examen pot fi de ajutor sau, dimpotrivă, pot bloca elevul. Când devin îngrijorările adolescenților un semnal de alarmă care necesită intervenție?

Este firesc și chiar adaptativ să existe emoții înaintea unui examen important; un anumit nivel de stres (eustresul) ajută la mobilizarea resurselor și la concentrare. Problema care ar trebui să ne îngrijoreze apare atunci când anxietatea devine paralizantă și copilul nu mai poate funcționa sănătos: când privarea de somn devine regulă, când apetitul dispare, când apar atacurile de panică sau blocajele cognitive complete în fața cărților. Când adolescentul dezvoltă convingerea catastrofică potrivit căreia „dacă nu reușesc, totul este pierdut“, acolo nu mai vorbim despre emoții normale de examen, ci despre o presiune care a depășit resursele emoționale ale copilului și care necesită sprijin imediat.

Cum arată perioada Evaluării Naționale și a Bacalaureatului pentru elevi FOTO: Shutterstock

 De unde vine, de fapt, cea mai mare presiune: din exigențele profesorilor, din așteptările familiei sau din teama de a fi judecat de societate?

În această perioadă, elevii simt o presiune multidirecțională. Există presiunea școlii și a performanței academice, există presiunea familiei, uneori explicită, prin așteptări ridicate, alteori foarte subtilă, prin sacrificiile pe care copilul simte că părinții le fac pentru el și există comparația constantă cu ceilalți. Mulți adolescenți trăiesc cu senzația că trebuie să demonstreze permanent că sunt suficient de buni, de inteligenți sau de capabili pentru a-și păstra locul în ierarhia socială sau familială. Când întrebările „La ce liceu mergi?“ sau „Ce medie vizezi?“ devin salutul standard din partea rudelor și prietenilor, examenul încetează să mai fie o etapă școlară și începe să fie perceput ca o evaluare a propriei valori umane.

Unde începe perfecționismul toxic

Cât de mult influențează frica de eșec rezultatele la examene?

Frica de eșec este, paradoxal, cel mai mare inamic al succesului. Când un copil învață dominat de teamă, sistemul său nervos rămâne într-o stare de alertă (luptă, fugi sau îngheți). În această stare, „creierul rational“ (cortexul prefrontal) se deconectează parțial, iar capacitatea de memorare și accesul la informație scad dramatic. Este un mecanism biologic de supraviețuire care nu face casă bună cu procesele cognitive complexe necesare la examen.

Așa se explică de ce unii elevi, deși extrem de bine pregătiți, ajung să se blocheze complet în fața foii de examen?

Blocajul în momentul examenului este, de cele mai multe ori, un „scurtcircuit“ emoțional. Nu se întâmplă pentru că elevul nu știe materia, ci pentru că anxietatea de performanță devine atât de mare încât creierul percepe situația ca pe un pericol vital și îngheață. În spatele acestor blocaje regăsim adesea perfecționismul toxic, teama profundă de a nu dezamăgi părinții sau sentimentul fragil că „nu am voie să greșesc, pentru că greșeala mă definește“.

Așteptări vs realitate

 Ce rol joacă rețelele de socializare în această ecuație? Funcționează ele ca un amplificator al sentimentului de inadecvare?

Absolut, social media funcționează ca un amplificator de anxietate. Adolescenții sunt expuși constant la „partea strălucitoare“ a succesului colegilor: cineva care postează că învață zece ore pe zi sau cineva care pare perfect relaxat. În cabinet, observ frecvent cum această comparație digitală distorsionează realitatea. Mulți copii ajung să creadă că sunt singurii care se luptă, singurii care sunt obosiți sau care nu înțeleg o materie. Rețelele de socializare impun un standard nerealist de productivitate și siguranță de sine, care pentru un adolescent aflat în plină criză de identitate și stres este extrem de apăsător.

Stresul, un factor negativ care impiedică elevii să aibă rezultate bune. FOTO: Shutterstock

Pe lângă examene, alegerea facultății adaugă un alt strat de vulnerabilitate. Cum percep tinerii această etapă de tranziție?

Alegerea facultății este trăită adesea ca un moment de tipul „acum ori niciodată“. Adolescenții se află într-o etapă biologică în care încă își caută identitatea, iar societatea le cere simultan să ia o decizie „corectă“ pentru tot restul vieții. Este un paradox greu de dus. Mulți trăiesc această perioadă cu o frică paralizantă de a nu alege greșit, de a nu „pierde ani“ sau de a nu-și irosi potențialul, ceea ce transformă o explorare vocațională într-o criză existențială.

Decizii pentru întreaga viață?

Ce impact are asupra unui adolescent ideea că trebuie să ia acum o decizie corectă pentru tot restul vieții?

Impactul este unul de rigidizare. Din perspectivă psihologică, este esențial să normalizăm faptul că parcursul profesional nu mai este astăzi unul liniar. Ideea că o singură decizie la 18 ani îți trasează definitiv destinul este un mit care generează doar anxietate. Adolescenții au nevoie să audă de la noi, adulții, că au voie să exploreze, să se răzgândească și că nicio alegere academică nu le poate anula valoarea umană sau șansele de a fi fericiți mai târziu.

Cum își poate da seama un adolescent ce i se potrivește cu adevărat, dincolo de așteptările părinților sau ale societății?

Pentru ca un adolescent să își audă vocea proprie, are nevoie de liniște în sistemul familial. El trebuie să aibă spațiu să se întrebe: „Ce mă face pe mine curios?“, „În ce activități pierd noțiunea timpului?“, „Ce fel de viață mi-ar plăcea să am zi de zi?“. Uneori, presiunea părinților, deși vine dintr-o grijă autentică, acoperă aceste întrebări. Rolul nostru este să îi ajutăm să diferențieze între „ce se caută“ pe piața muncii și „cine sunt eu“ cu adevărat.

Legătura crucială cu toate simțurile

Trecând la soluții practice, ce tehnici de reglare emoțională funcționează cel mai bine înainte și în timpul examenelor?

Reglarea emoțională începe prin corp. Metode simple precum tehnicile de respirație (respirația abdominală profundă), ancorarea în prezent prin simțuri: metoda 5-4-3-2-1 (5 lucruri pe care le vede în jurul lui: o pată de lumină, un pix, rama ferestrei; 4 lucruri pe care le poate atinge: textura hainelor, răceala băncii, propria mână; 3 sunete pe care le aude: o pasăre afară, respirația cuiva, un ticăit de ceas; 2 mirosuri pe care le simte: parfumul propriu, mirosul de hârtie; 1 lucru pe care îl poate gusta sau gustul lăsat de apa băută recent) sau chiar mișcarea fizică ușoară pot descărca tensiunea acumulată. De asemenea, validarea emoțiilor este crucială: a spune „e normal să îmi fie teamă, dar asta nu înseamnă că nu mă voi descurca“ schimbă chimia internă a corpului.

De ce ajung elevii să sacrifice tocmai somnul și pauzele, exact resursele de care creierul are cea mai mare nevoie în această etapă?

Somnul și pauzele nu sunt recompense pentru învățat, ci condiții obligatorii pentru ca învățarea să aibă loc. Creierul are nevoie de somn pentru a consolida memoria. Elevii le neglijează din cauza anxietății de control, au impresia că, dacă stau mai mult la birou, sunt mai protejați de eșec. În realitate, privarea de odihnă scade capacitatea de procesare și crește reactivitatea emoțională, intrând într-un cerc vicios al epuizării.

Ce le-ați spune elevilor care simt că tot viitorul lor depinde de examenul acesta?

Le-aș spune, cu toată blândețea de care sunt capabilă: un examen este o etapă importantă, dar nu te definește pe tine ca om. Nu îți stabilește nici valoarea, nici inteligența și nici limita șanselor la o viață împlinită. Este un test de moment, nu o sentință pe viață. Viața se construiește în timp, din mii de alte alegeri, din relații, din pasiuni și din capacitatea de a învăța din greșeli. Nota de la examen va fi uitată în câțiva ani, dar felul în care ai învățat să ai grijă de tine în perioade grele îți va folosi toată viața.