Când grăsimile nu mai sunt inamicul - Ce spune un studiu amplu despre brânză și demență

Consumul regulat de brânză și smântână cu conținut ridicat de grăsimi este asociat cu un risc mai scăzut de demență, potrivit unui studiu publicat în Neurology, realizat pe 27.670 de adulți suedezi, monitorizați timp de 25 de ani, conform unui material apărut în Women's Health.

Sursă foto: Shutterstock

Rezultatele contrazic recomandările nutriționiștilor promovate în ultimele decenii, care favorizează lactatele degresate. „Datele noastre susțin o reevaluare a rolului grăsimilor din alimentație - inclusiv al grăsimilor saturate din anumite alimente - în sănătatea creierului”, spune Yufeng Du, autorul principal al studiului, cercetător la Lund University.

Participanții au fost urmăriți timp de 25 de ani, iar alimentația le-a fost documentată prin jurnale alimentare, chestionare și interviuri. În acest interval, 3.208 persoane au dezvoltat demență. Cei care consumau mai multă brânză și smântână grasă au avut un risc semnificativ mai mic de a face această boală, în timp ce lactatele degresate nu au arătat nicio legătură cu riscul de demență. În schimb, variantele degresate ale acelorași produse lactate nu au prezentat nicio asociere statistic relevantă cu riscul de demență.

Efectul observat nu pare să fie legat exclusiv de grăsimi, iar Yufeng Du, autorul principal al studiului realizat la Lund University, explică faptul că brânza furnizează un ansamblu mai larg de substanțe care ar putea conta, de la proteine și aminoacizi esențiali până la vitamine precum K2 și E, antioxidanți precum seleniul, compuși rezultați din fermentare și probiotice. Luate împreună, aceste componente pot sprijini funcționarea creierului prin mai multe procese din organism.

Există și un posibil efect indirect, pentru că alte cercetări au asociat consumul de brânză cu un risc mai mic de diabet de tip 2 și hipertensiune, două afecțiuni frecvent legate de declinul cognitiv. Pe acest traseu, o sănătate cardiovasculară mai bună ar putea contribui, în timp, la un risc mai scăzut de demență.

Limitări

Alexis Wood, profesor asociat de nutriție la Baylor College of Medicine, descrie analiza drept „una dintre cele mai solide din epidemiologia nutrițională”, invocând dimensiunea mare a eșantionului și perioada îndelungată de urmărire, dar subliniază în același timp că rezultatele rămân observaționale. „Nu știm de ce unii participanți au ales produse lactate mai grase, iar alții variante degresate și este posibil ca persoanele care consumau mai multă brânză grasă să fi avut și alți factori protectori, inclusiv contexte sociale diferite”, explică Wood, citat de Women's Health.

Printre limitele suplimentare se numără faptul că datele provin din anii ’90, că studiul a fost realizat exclusiv în Suedia, că alimentația a fost raportată de participanți și că alți factori alimentari relevanți nu au fost controlați complet în analiză, elemente care impun prudență în interpretarea rezultatelor.

Totuși, Wood consideră că studiul aduce informații valoroase, dar nu oferă încă o bază suficientă pentru modificări dietetice susținute doar de aceste date, iar autorii ajung la aceeași concluzie, arătând că dovezile rămân premature pentru recomandări ferme.

În același timp, echipa de cercetare notează că un consum moderat de brânză, integrat într-o alimentație echilibrată, nu pare dăunător și ar putea fi asociat cu anumite beneficii, iar separat, un alt studiu realizat de aceiași cercetători a indicat o asociere între un aport mai ridicat de brânză grasă și un risc mai scăzut de mortalitate generală.

Pentru persoanele cu boli cardiovasculare sau cu factori de risc cardiac, recomandările de limitare a grăsimilor saturate rămân valabile, conform World Health Organization și American Heart Association.

Între date și prudență medicală

Totuși, până când se va demonstra că brânza grasă reduce direct riscul de demență, Alexis Wood recomandă respectarea Ghidului Dietetic actual al U.S. Department of Agriculture. Acesta pune accentul pe consumul de fructe și legume bogate în nutrienți, cereale integrale, produse lactate degresate, proteine slabe din carne, pește și leguminoase, precum și pe uleiuri vegetale și din pește și nuci. În paralel, sunt recomandate limitarea alimentelor bogate în zaharuri, grăsimi saturate, alcool și sodiu.

„Această abordare reduce riscul bolilor cronice asociate îmbătrânirii și susține sănătatea inimii și a metabolismului, ceea ce, la rândul său, sprijină sănătatea creierului pe măsură ce înaintezi în vârstă”, spune Wood.

Dincolo de ce pui în farfurie, contează mișcarea pe care o faci constant (inclusiv exercițiile de forță), relațiile sociale pe care le ai, controalele medicale regulate și felul în care gestionezi stresul. Niciun aliment - oricât de bine ar arăta în studii - nu poate înlocui acest mix.

Ce urmează în cercetare

Autorii spun că, pentru a transforma aceste rezultate în recomandări precise, e nevoie de studii suplimentare și de confirmări în alte grupuri de oameni, din contexte diferite. Următorul pas ar fi teste clinice controlate, care să arate dacă un consum mai mare de brânză grasă chiar reduce riscul de demență. În paralel, cercetătorii vor să afle ce anume din brânză produce acest efect și în ce cantități, pe vârste diferite. Abia după aceea pot fi formulate recomandări bazate pe dovezi solide, nu doar pe asocieri statistice.

Pe scurt: brânza nu trebuie eliminată automat din alimentație, dar nici transformată într-o soluție pentru prevenirea demenței. Diversitatea din farfurie, moderația în ceea ce privește consumul alimentelor și mișcarea rămân cele mai sigure investiții pe termen lung în sănătate.

Ce spun cititorii pe Reddit (r/science)

Discuția privind acest studiu s-a aprins și în comunitatea r/science, unde cineva atrage atenția asupra profilului participanților. În grupul cu cel mai mare consum de brânză și smântână grasă apar mai frecvent persoane cu indice de masă corporală mai mic și nivel educațional mai ridicat. Tot aici se regăsesc mai puține cazuri de diabet, hipertensiune, boli cardiovasculare și AVC, iar utilizarea medicației pentru colesterol este mai redusă. Cu alte cuvinte, grupul „high-fat” pare deja mai sănătos la start. În schimb, consumatorii de lactate degresate tind să aibă mai des boli cronice și să folosească medicamente pentru scăderea colesterolului - semn clasic de „reverse causality”: oamenii trec pe low-fat după apariția problemelor.

Alt comentator pune întrebarea-cheie: dacă nu grăsimea saturată în sine e factorul protector? Ce s-ar întâmpla dacă aceleași calorii ar fi înlocuite cu avocado sau ulei de măsline? Și cât din rezultat ține, de fapt, de BMI mai scăzut? Cauză sau simplă corelație?

Un alt utilizator citează chiar din studiu: participanții cu dietă „mai bună” consumau, în general, mai puține grăsimi. Autorii vorbesc despre o relație în formă de U între aportul de grăsimi și risc: puțin unt într-o dietă săracă în grăsimi ar putea fi asociat cu efecte favorabile, dar într-o alimentație deja bogată în grăsimi, același unt ar putea crește riscurile.

Apare apoi discuția despre tipurile de acizi grași consumați. Mai mulți oameni subliniază că împărțirea în „saturat vs. nesaturat” ignoră diferențele fine dintre tipurile de acizi grași și efectele lor distincte în organism. Lactatele conțin acizi grași cu efect antiinflamator, iar reacțiile oxidative diferă între tipuri de grăsimi. Un comentator explică faptul că unele grăsimi nesaturate sunt mai vulnerabile la oxidare, generând compuși care pot amplifica inflamația și stresul celular.

Altcineva susține că „există deja mai multe studii care arată beneficii ale lactatelor (mai ales brânza și iaurtul grecesc), spre deosebire de grăsimile saturate din carne. Mesajul acestuia este că nu toate grăsimile saturate se comportă la fel din punct de vedere biologic.

Un utilizator pasionat de subiect rezumă evoluția istorică a domeniului: „Inițial, grăsimile solide au fost puse în aceeași categorie și asociate cu blocarea arterelor. Apoi au apărut rezultate paradoxale: laptele integral și chiar uleiul de cocos nu arătau aceleași riscuri ca alte surse de grăsimi. Cercetările recente sugerează că impactul asupra colesterolului depinde de tipurile exacte de acizi grași: laptele integral tinde să crească HDL („colesterolul bun”) mai mult decât LDL, în timp ce untul concentrează fracțiunile mai problematice. În privința demenței, ipoteza este că o circulație mai slabă a sângelui către creier poate accelera declinul cognitiv.”

Pe thread, mai apare și critica produselor low-fat: pentru mulți, „degresat” înseamnă adesea „cu mai mult zahăr”. Câțiva utilizatori susțin că demonizarea grăsimilor a fost amplificată de industria zahărului, iar produsele sărace în grăsimi ajung să fie frecvent încărcate cu carbohidrați.

Un comentator punctează pragmatic: când mănânci puțin, calitatea contează mai mult decât procentul de grăsime - mai bine o brânză bună, cu grăsime, decât o variantă ieftină și degresată.

De ce contează forma alimentului, nu doar nutrienții

O perspectivă complementară vine din zona nutriției aplicate. Într-un episod recent de podcast, nutriționista sportivă Marie Spano - care lucrează cu sportivi profesioniști din MLB și NBA - explică conceptul de food matrix: structura fizică și chimică a unui aliment și felul în care nutrienții interacționează între ei în interiorul lui.

Conceptul de „food matrix” oferă un posibil cadru de interpretare pentru rezultatele studiului: brânza nu livrează doar grăsimi, ci un pachet complex de nutrienți care pot modifica modul în care organismul procesează acea grăsime.

Ideea centrală este că nu poți analiza proteinele, grăsimile sau carbohidrații separat. Contează cum sunt „ambalați” în aliment și cum ajung în organism. Două produse cu etichete nutriționale similare pot avea efecte complet diferite asupra sațietății, glicemiei sau absorbției vitaminelor.

Aplicat la lactate, asta înseamnă că brânza sau iaurtul integral nu livrează doar grăsimi, ci un întreg ecosistem de proteine, minerale și compuși bioactivi care pot modifica felul în care corpul procesează acea grăsime. Exact acest tip de „matrice alimentară” ar putea explica de ce lactatele integrale se comportă diferit față de grăsimile din carne sau produsele ultra-procesate.

Spano mai subliniază un lucru simplu, dar adesea ignorat: alimentele întregi încetinesc digestia, susțin sațietatea și oferă nutrienți într-o formă mai echilibrată, în timp ce variantele rafinate sau degresate ajung frecvent compensate cu zahăr sau amidon. Cu alte cuvinte, contextul alimentului contează la fel de mult ca procentul de grăsime.