Frica de singurătate ne face să ne coborâm standardele în relații. Ce acceptăm, de fapt, și ce pierdem cu adevărat

Un nou studiu arată că frica de singurătate îi face pe oameni să își coboare standardele în dating, acceptând la parteneri trăsături pe care le considerau intolerabile. 

Sursă foto: Pixabay

„Există o diferență importantă între singurătate și solitudine. Singurătatea doare pentru că e percepută ca un gol, o absență, o rană reactivată. Solitudinea, în schimb, este prezență, un spațiu în care nu lipsește nimeni, pentru că nu aștepți pe nimeni. E locul în care începi din nou să te auzi pe tine, pentru tine și nu pentru ceilalți. Iar felul în care trăim aceste două stări determină cum intrăm în relații”, explică pentru „Adevărul” Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

În opinia sa, atunci când nu suntem bine cu noi, nu căutăm un partener pentru a-l iubi, ci pentru a ne salva. „Atunci frica de singurătate începe să ne modifice criteriile. Lucruri pe care le consideram „de neacceptat” devin, brusc, negociabile. Nu pentru că am crescut, ci pentru că ne e teamă de singurătate. Sistemul de atașament percepe absența unui partener ca pe o amenințare și ne împinge spre conexiuni care ne împing către relații toxice. Aici apare distorsiunea psihologică: tolerăm incoerența, justificăm lipsa de efort, minimalizăm lipsa de respect.

Facem toate astea pentru că, în adâncul nostru, o rană veche șoptește că este mai riscant să fim singuri decât nefericiți, că dacă ești singur ânsemană că este ceva în neregulă cu tine”, spune specialista.

Este mai bine într-o relație nefericită decât singur?

„Relațiile care oferă instabilitate emoțională cresc stresul, anxietatea și vulnerabilitatea, devin adevărate închisori pentru suflet. Solitudinea, trăită conștient, poate fi un spațiu de reechilibrare, de reglare a sistemului nervos, un loc în care identitatea se clarifică”, lămurește Gabriela Marc.

Totuși, de ce femeile par să se descurce mai bine singure, în timp ce bărbații suferă mai mult? „Poate pentru că femeile au, în general, rețele relaționale și emoționale mai largi. Au cu cine să se regleze, cu cine să proceseze. Bărbații au, de multe ori, doar relația de cuplu ca spațiu de vulnerabilitate. Când relația dispare, dispare și singurul lor loc de intimitate emoțională. Nu e slăbiciune, e structură socială”, crede psihologul.

Conform spuselor sale, frica de singurătate devine periculoasă atunci când începe să ne erodeze reperele interioare. Mai precis, când pierdem contactul cu ceea ce simțim, ne calibrăm după nevoile altora. Când nu ne mai auzim vocea interioară, orice voce din afară devine decisivă.

„Așa apar compromisurile care dor: când nu spui ce te deranjează ca să nu pierzi, când accepți ambiguitatea pentru că alternativa pare prea grea, când te adaptezi excesiv pentru a păstra pe cineva. Atunci relația devine o tranzancție iar iubirea, conectarea dispar. Există lucruri la care nu ar trebui să renunțăm niciodată nu pentru că ar fi liste ideale, ci pentru că sunt părți din noi: respectul, siguranța emoțională, integritatea, consecvența și autenticitatea. Nu sunt „pretenții fără noimă”. Sunt sistemul nostru imunitar emoțional, propriul spațiu securizant. Dacă le sacrificăm pentru a păstra relația, vom pierde inevitabil și relația, și pe noi înșine”, susține Gabriela Marc.

De altfel, este lucru bine știut că atunci când putem sta cu noi în mod liniștit, nu mai căutăm un om care să ne umple golul, ci un om cu care să ne întâlnim, să construim împreună. „Atunci alegem nu din teamă, ci din claritate. Iar adevărul cel mai simplu și mai greu de acceptat este acesta:nimeni nu poate vindeca golul din noi. Dar îl putem vindeca în solitudine și abia apoi îl putem transforma în iubire”, conchide ea.

Compromisurile toxice, false alternative la singurătate

Datele celui mai recent studiu publicat în revista Personal Relationships arată că simpla idee de a rămâne singur ani la rând îi poate face pe oameni să își reevalueze chiar și cele mai ferme standarde în dating. Așa ajung să accepte la parteneri trăsături considerate dealbreakers, dacă alternativa e singurătatea prelungită. Anticiparea izolării, plus presiunile sociale, schimbă decisiv alegerile romantice. Iar pe listă pot intra atât diferențe majore de valori și obiective de viață, cât și obiceiuri nesănătoase sau trăsături de caracter greu de dus pe termen lung.

Cercetarea, intitulată „Long Stretch of Singlehood Ahead? Unpacking the Roles of Anticipated Singlehood Duration and Singlehood Stigma in Lowering Dating Standards,” a arătat că, în ciuda standardelor pe care inițial le-au declarat cu fermitate, oamenii sunt adesea mai flexibili în acțiunile lor decât s-ar aștepta, iar durata anticipată a celibatului sau stigmatizarea socială a persoanelor singure pot influența deschiderea lor față de parteneri altfel considerați indezirabili. Astfel, factori psihologici și sociali modelează în mod semnificativ deciziile legate de acceptarea sau respingerea unui potențial partener romantic.

Partenerii digitali: siguranța iluzorie 

Într-o lume în care partenerul real este adesea absent sau inaccesibil, nevoia de prezență sigură și controlabilă face ca soluțiile tehnologice să pară tot mai atractive, chiar dacă acestea nu pot înlocui pe deplin legăturile umane autentice.

Amintim că, pe fondul fricii de singurătate, tot mai multe persoane aleg să petreacă timp cu chatboții, parteneri AI care oferă iluzia unei relații sigure, fără riscuri emoționale reale. Aici, studii recente arată că aceste relații cu AI pot deveni intense, iar despărțirea poate genera suferință adevărată: o reacție care reflectă nevoia de siguranță emoțională și dragoste.

De curând, psihologii avertizau că relațiile cu AI sunt un substitut care calmează pe termen scurt, dar pe termen lung pot izola și împiedica dezvoltarea emoțională autentică. Spre deosebire de relațiile reale, cu conflicte și imperfecțiuni, atașamentul față de un partener artificial nu creează intimitate adevărată, ci o pseudo-intimitate care nu provoacă schimbare sau maturizare. 

„Taxa pe singurătate”

Pe lângă impactul fricii de singurătate asupra flexibilizării standardelor în alegerea partenerului, la ora actuală tinerii se confruntă și cu presiuni financiare care schimbă modul în care trăiesc și își mențin relațiile. Mulți aleg să rămână în cupluri care nu îi mai fac fericiți din nevoie de stabilitate economică, respectiv împărțirea cheltuielilor devine un motiv esențial pentru a continua legătura, arată cercetări recente.

Această „taxă pe singurătate”, agravată de creșterea costurilor vieții, creează situații în care independența emoțională și financiară sunt subminate. Psihologii subliniază că o relație sănătoasă se bazează pe autonomie, nu pe frica de a rămâne singur sau pe nevoia de susținere materială.

Astfel, contextul socio-economic adaugă o dimensiune importantă procesului prin care oamenii își ajustează așteptările și se adaptează la nevoi, remodelându-și la rândul lor concepțiile despre iubire, conexiune și stabilitate în relație.