Video Ce se întâmplă cu bisericile goale ale României. În vestul Europei, foste lăcașuri religioase au primit destinații inedite
0Depopularea și scăderea numărului de credincioși au lăsat biserici pustii în România, dar și în vestul Europei. În satele românești, multe lăcașuri închise se degradează lent, iar soarta lor este incertă. În alte state, comunitățile le-au găsit noi utilizări.
Aflat la 30 de kilometri de Hunedoara, pe o culme izolată din Munții Poiana Ruscă, satul Alun mai este locuit de doar câteva persoane, în timp ce majoritatea caselor au rămas închise.
Biserici lăsate pustii odată cu satele
Ca majoritatea așezărilor din Ținutul Pădurenilor, o regiune etnografică apreciată a județului Hunedoara, numită astfel datorită vastelor păduri care o cuprind, satul Alun rămâne cufundat în liniște.
Turiștii îl caută mai ales vara, datorită înfățișării sale inedite: găsesc aici gospodării tradiționale încremenite în timp, un drum și o carieră din marmură, dar și două biserici aflate în grija unor măicuțe. Cea mai veche dintre ele datează de aproape trei secole și a fost construită din lemn. În lipsa oamenilor, deși a fost restaurată în ultimii ani, a rămas închisă. Cea de-a doua biserică a fost ridicată în anii ’30, din marmură, și este locul de rugăciune pentru cele două maici.
Bisericile din Alun au o soartă asemănătoare cu numeroase alte lăcașe de cult din satele României, unde slujbele au loc extrem de rar, uneori doar o dată pe an, la hramuri, cât să mai poată fi reanimate, ori îi găzduiesc pe localnici doar în zilele unor înmormântări.
În Runcu Mare, un alt sat din Ținutul Pădurenilor, mai locuiesc permanent aproximativ 20 de persoane. Așezarea de pe valea Runcului, aflată la 40 de kilometri de Hunedoara, își înșiră gospodăriile tradiționale pe o distanță de aproape zece kilometri, în mici poieni de la poalele versanților abrupți acoperiți de pădure. Aici, călătorii găsesc trei biserici ridicate în urmă cu peste un secol, două la câte o margine a satului și una în mijlocul acestuia, unde sunt concentrate cele mai multe gospodării.
„La Runcu Mare, sat cu trei biserici, slujba se mai ține doar în cea din mijlocul localității. În celelalte două biserici, una a «buzdulenților», cum li se spune locuitorilor din capătul de jos al satului, și cealaltă a «goruienților», așa cum sunt numiți locuitorii din capătul de sus, nu se mai ține slujbă, deoarece numărul oamenilor a scăzut foarte mult față de secolul trecut, când toate bisericile erau funcționale”, amintea etnologul Rusalin Ișfănoni, autorul monografiei comunei Lelese, de care aparține satul Runcu Mare.
Cea mai veche dintre ele, clădită din lemn la capătul satului Runcu Mare, spre pădurile de la Vadu Dobrii – un alt sat aproape pustiu – rezistă de peste două secole, aproape uitată. A fost ridicată din lemn și acoperită cu țiglă, dar păstrează numeroase elemente tradiționale. De mai multe decenii nu mai este folosită, în afara unor înmormântări în cimitirul alăturat.
Biserici muzeu în România
În satul Vălari din Hunedoara, o biserică asemănătoare celei din Runcu datează, potrivit unor istorici, încă din vremea principelui transilvan Gabriel Bethlen, la începutul secolului al XVII-lea. Bisericuța, aflată pe un deal, a rezistat timpului datorită „mobilității” sale.
Este atât de mică (opt metri lungime și 3,5 metri lățime), încât, la vremuri de restriște, oamenii o puteau demonta și transporta cu căruțele la adăpost. Ajunsese însă în pragul ruinării, iar doar intervenția energică din 2018 a voluntarilor „Ambulanței pentru monumente”, cu sprijinul autorităților locale, al unor studenți de la facultăți de istorie și arhitectură și al unor localnici din Hunedoara, a dus la salvarea ei.
A continuat să rămână închisă, slujbele în satul cu câteva familii de pe valea Cernei având loc într-o altă biserică, mai nouă. În locuri apropiate de pe valea Cernei, sate dispărute precum Baia Craiului și Curpenii Silvașului au păstrat doar ruinele unor biserici, desființate odată cu așezările.
Numeroase localități montane din România au pus și ele lacăt pe biserici. Unele au rămas complet părăsite, altele sunt ținute în viață de câțiva locuitori, pentru care slujbele religioase au loc în biserici din așezări învecinate, iar altele au rămas fără minoritățile (sași, maghiari, șvabi) care le îngrijeau. Soluția acceptată cel mai frecvent de comunități a fost lăsarea bisericilor vechi în conservare, însă, pe termen lung, măsura nu a putut preveni degradarea lor.
Unele biserici monument, cum sunt cele fortificate ale sașilor din Transilvania, ca Gârbova, au fost transformate în spații culturale și muzeale, fiind îngrijite de puținii membri ai comunităților.
Alte foste lăcașe de cult, precum sinagoga din Orăștie, au fost „desacralizate” și transformate în spații expoziționale sau locuri care pot găzdui evenimente. Majoritatea bisericilor din satele cu risc de depopulare din România au rămas însă încremenite în timp, amenințate de degradarea lentă.
Biserici scoase la vânzare în vestul Europei
În Germania, numărul membrilor bisericilor a scăzut în ultimii ani, iar fenomenul a dus la închiderea multor lăcașe de cult, arată platforma media Deutsche Welle (DW).
„Din anul 2000, sute de biserici catolice și protestante au fost dezafectate. Ca răspuns la o solicitare DW, Conferința Episcopilor Catolici din Germania a anunțat închiderea și deconsacrarea a 611 biserici catolice între 2000 și 2024. Biserica Protestantă estimează că între 300 și 350 de biserici au fost închise definitiv în aceeași perioadă, deși nu există date exacte”, arată DW.
Comunitățile locale, protestante sau catolice, au găsit noi destinații multor biserici pustii, bine păstrate și bine poziționate. Unele au fost preluate de biserici ortodoxe, potrivit jurnaliștilor, însă, de cele mai multe ori, clădirile au fost vândute sau chiar demolate. Altele sunt reutilizate.
„La Jülich, un oraș situat între Köln și Aachen, bicicletele se vând acum în fosta biserică catolică Sfântul Rochus. La Wettringen, la nord de Münster, o abație a fost transformată într-o „biserică a fotbalului”, unde mingile sunt șutate fără rețineri. La Kleve, fosta Biserică Protestantă a Învierii funcționează acum ca sală de box. Alte foste biserici găzduiesc pub-uri, biblioteci sau librării. Întregi mănăstiri au fost transformate în complexe hoteliere. La Düsseldorf, un hotel și-a păstrat denumirea tradițională Mutterhaus („Casa Mamă”), ca un omagiu adus utilizării sale inițiale ca mănăstire de călugărițe”, transmite DW într-un reportaj despre soarta multor biserici din Germania.
Biserici abandonate au primit un nou rol
Situații asemănătoare s-au petrecut și în alte state occidentale. În Spania, multe biserici abandonate au primit o nouă viață, găzduind biblioteci, muzee, săli de concerte și pensiuni. În Anglia, pe lângă destinațiile culturale, unele biserici au fost transformate în pub-uri și chiar în locuințe private. În Italia, unele biserici abandonate au fost renovate pentru a fi transformate în spații culturale sau educaționale dedicate comunității.
„În Țările de Jos, una din cinci biserici nu mai este folosită ca lăcaș de cult, ceea ce înseamnă aproximativ 1.400 de biserici dintr-un total de 6.900 la nivel național. Aceste clădiri-simbol sunt adesea reconvertite în locuințe, centre culturale, hoteluri, biblioteci și chiar cluburi de noapte, unele devenind atracții turistice celebre. Potrivit experților, în anii următori se așteaptă ca tot mai multe biserici să fie deconsacrate”, arată un studiu citat de programul Interreg Europe, cofinanțat de Uniunea Europeană.
Bookstore Dominicanen din Maastricht este unul dintre cele mai cunoscute exemple de reutilizare adaptivă a bisericilor din Țările de Jos. Fosta biserică catolică, din secolul al XIII-lea, găzduiește în prezent o librărie care a devenit un punct de atracție popular.
Biserica Sint-Willibrorduskerk din Noord-Brabant a fost recent transformată într-un centru de bouldering (escaladă fără coardă). Lăcașul a încheiat un parteneriat cu o companie care închiriază spațiul. Deși interiorul bisericii este ocupat de panouri de escaladă, capela și cimitirul bisericii continuă să fie folosite în scopuri religioase, arată platforma Girugten, care vizează reutilizarea adaptivă a clădirilor.
Se încarcă comentariile...
