Epuizarea tăcută a celor care „se descurcă”. Cum ajunge burnout-ul să pară normalitate
0Oboseala constantă, presiunea continuă și senzația că nu faci niciodată suficient pot deveni, în timp, noua normalitate. Așa ajung mulți oameni să accepte dezechilibre, compromisuri și situații care le consumă energia zi de zi.
Problema este că, odată instalată această rutină, schimbarea începe să pară imposibilă, iar ideea unei vieți mai ușoare devine greu de imaginat. Dar uneori, soluția nu stă în a încerca mai mult, ci în a regândi regulile jocului - relații, carieră și structura vieții cotidiene
Mulți oameni funcționează ani la rând într-un regim de suprasolicitare fără să îl mai perceapă ca pe o problemă, ci ca pe o stare „normală” a vieții adulte, atrag atenția specialiștii.
De exemplu, psihologii și sociologii vorbesc tot mai des despre fenomenul epuizării cronice ascunse - situația în care individul continuă să fie performant, responsabil și „funcțional”, în timp ce resursele sale emoționale și mentale sunt deja consumate.
Un exemplu relevant este oferit de Corinne Low, economist și profesor universitar la Wharton, care și-a descris recent într-un material publicat de „Oprah Daily” experiența personală a ceea ce numește „strânsoarea dintre carieră, responsabilități domestice și presiuni financiare”.
„Am ajuns să cred că viața mea va fi mereu grea. Că poate partea ușoară s-a terminat”, scrie Corinne Low.
Când suprasolicitarea devine rutină
Conceptul pe care-l descrie constă într-o etapă frecvent întâlnită în viața adulților activi profesional, în special a părinților tineri: momentul în care cerințele de acasă ating un vârf exact într-o perioadă critică pentru carieră.
Timpul devine insuficient, iar presiunea este amplificată de limitările financiare. „Responsabilitățile cresc, dar veniturile nu sunt încă la nivelul maxim. Nu poți rezolva problema simplu, delegând totul”, explică Low.
În astfel de situații, reacția care vine aproape din reflex, susține ea, este aproape universală: oamenii încearcă mai mult: mai multă organizare, mai multă eficiență, mai mult control. Liste, aplicații, „life hacks”, strategii de optimizare. Paradoxal însă, această abordare poate adânci problema.
Capcana celor care „se descurcă”
Una dintre cele mai subtile dimensiuni ale suprasolicitării este faptul că aceasta nu produce întotdeauna un colaps vizibil. Mulți oameni continuă să performeze, ceea ce maschează dezechilibrul, în contextul în care din exterior, totul pare sub control. Din interior, însă, apare epuizarea emoțională, iritabilitatea, amorțeala sau senzația de blocaj. „Nu înțelegeam exact ce nu funcționează. Doar simțeam că nu mai am timp pentru nimic”, mărturisește Corinne Low.
Specialiștii asociază această stare cu biasul status quo - tendința psihologică de a rămâne într-o situație familiară, chiar și atunci când aceasta devine nocivă. Cu alte cuvinte, stagnarea nu este pasivă, ci este o decizie inconștientă.
Schimbările majore - restructurarea relațiilor, relocarea, schimbarea carierei - implică incertitudine, costuri emoționale și risc. În comparație, suprasolicitarea este cunoscută, anticipată, gestionabilă. Chiar dacă dureroasă. „Nu cred că oamenii nu vor schimbarea. Cred că, de cele mai multe ori, ea pare pur și simplu prea dificilă”, este de părere Low.
Cercetările din psihologia comportamentală susțin această observație: indivizii preferă adesea disconfortul familiar în locul incertitudinii.
Nu mai mult, ci diferit
Mesajul central al experienței descrise de Corrine Low este pragmatic: conform spuselor sale, problema nu este lipsa efortului, ci direcția efortului.
„Nu trebuie să încerci mai mult. Trebuie să încerci diferit,” spune ea. Pentru unii, asta poate însemna renegocierea limitelor într-o relație. Pentru alții, schimbări profesionale, ajustarea stilului de viață sau redefinirea standardelor personale. Ideea esențială este simplă, dar contraintuitivă: suprasolicitarea nu este o dovadă de succes. Iar oboseala constantă nu este o condiție inevitabilă a vieții adulte.
Oricum, problema suprasolicitării cronice nu este însă doar o percepție individuală. Datele recente sugerează că fenomenul este mult mai extins.
Mai precis, un studiu realizat în 2025 privind starea de bine a angajaților români indică faptul că aproximativ un sfert dintre salariați se află în zona de risc psihologic și la limita epuizării profesionale. Cercetarea, realizată de RoCoach și Novel Research, arată că oboseala cronică, presiunea constantă și dificultatea de a menține echilibrul dintre viața personală și cea profesională sunt experiențe frecvente în viețile adulților activi profesionali de la noi.
Specialiștii atrag atenția că burnout-ul nu apare brusc, ci este rezultatul acumulării progresive de stres, responsabilități și senzația persistentă de insuficiență.
Mai mult, doar o proporție relativ redusă dintre respondenți declară un nivel ridicat de mulțumire și echilibru emoțional, asociat cu autonomie, claritate în sarcini și relații profesionale funcționale.
Aceste date confirmă o dinamică deja observată la nivel psihologic: mulți indivizi continuă să fie eficienți și performanți în exterior, chiar și atunci când resursele lor mentale sunt deja consumate.
În acest context, concluzia formulată de Corinne Low capătă o relevanță mai largă, întrucât epuizarea nu este întotdeauna rezultatul unui efort insuficient. Ci, adesea, consecința unor structuri dezechilibrate - profesionale sau personale - care consumă constant resursele individului.
Fenomenul nu este însă specific doar pieței muncii din România. Tendințe similare sunt semnalate și la nivel internațional.
Potrivit unui material publicat de People, un raport recent realizat de Institution of Occupational Safety and Health (IOSH) arată că stresul profesional rămâne la cote ridicate, în ciuda investițiilor făcute de companii în diverse beneficii și facilități de wellbeing.
Analiza, bazată pe date colectate din 22 de țări, indică faptul că măsurile de tip „lifestyle perks” sau stimulentele punctuale au un impact limitat atunci când problemele structurale rămân neschimbate.
Specialiștii atrag atenția că presiunile reale asupra angajaților sunt generate, în principal, de factori precum volumul de muncă, organizarea activității, programul de lucru și cultura organizațională.
Datele raportului indică o tendință clară: 67% dintre liderii organizaționali chestionați au raportat o creștere a problemelor legate de sănătate, siguranță și stare de bine în ultimul an, iar peste jumătate dintre respondenți au indicat dificultățile de sănătate mintală - stresul, anxietatea și depresia - drept cele mai frecvente provocări în rândul angajaților.
Mesajul cercetătorilor este convergent cu observațiile formulate de Low în plan personal: soluțiile de suprafață nu pot compensa dezechilibrele sistemice.
„Prevenția trebuie integrată în sistemele, cultura și leadershipul fiecărei organizații”, subliniază Ruth Wilkinson, director de politici în cadrul IOSH.
În esență, concluzia raportului contrazice o practică frecvent întâlnită în mediul profesional modern: starea de bine nu poate fi construită exclusiv prin beneficii simbolice, ci necesită intervenții asupra cauzelor care generează suprasolicitarea.
Se încarcă comentariile...
