Ce putem învăța de la copii despre relații. „Jocul în paralel favorizează conexiunile sociale și diminuează senzația de izolare”
0Sunt acele momente în care citești, lucrezi sau te uiți la un serial, în timp ce partenerul tău își vede liniștit de propriile activități. Situații banale, care nu par a avea nimic special - și totuși, oferă o formă aparte de confort social.

Fenomenul este cunoscut în psihologia dezvoltării sub numele de „jocul în paralel”. Chiar dacă noțiunea este legată, în mod tradițional, de copilărie, specialiștii observă că adulții practică aceeași formă de conectare, adaptată la activitățile vârstei mature.
Lecția pe care o învățăm încă din copilărie
„Jocul în paralel” este o etapă esențială în dezvoltarea copiilor mici. Aceștia învață să se joace unul lângă altul, fără să interacționeze direct. Nu sunt izolați, dar nici nu cooperează activ. Este una dintre primele forme de socializare și contribuie la formarea limitelor personale, a încrederii în sine și a empatiei. Abia ulterior, pe măsură ce cresc, copiii încep să se joace împreună.
Și adulții practică frecvent această formă de apropiere, chiar dacă activitățile sunt diferite. Cititul, privitul unui film sau simpla coexistență în același spațiu produc aceeași stare familiară de confort: sentimentul că ești împreună cu cineva, fără obligația unui dialog continuu.
Mai mult decât confort pentru introvertiți
Deși pare o practică specifică persoanelor introvertite, „jocul în paralel” are beneficii mai largi. Psihiatrul Sasha Hamdani explică pentru Oprah Daily că această formă de „a fi împreună, dar separat" poate reduce sentimentul de singurătate.
„Jocul în paralel favorizează conexiunile sociale și diminuează senzația de izolare", precizează specialista. „Creează oportunități de apropiere în jurul intereselor comune, contribuind la starea de bine emoțională și la relații mai solide.”
Mecanismul este simplu: prezența celuilalt oferă confortul socializării, fără presiunea interacțiunii constante. Dacă apare dorința de a împărtăși un gând, cealaltă persoană este disponibilă. Dacă nu, fiecare rămâne absorbit în propria sa activitate, fără stânjeneli sau așteptări rămase nespuse.
Un indicator al relațiilor sănătoase
Pentru multe cupluri, „jocul în paralel” poate fi chiar un semn al unei relații echilibrate. Julie Menanno, terapeut specializat în relații, subliniază că această formă de interacțiune este adesea un indicator al atașamentului securizant.
Este sentimentul de confort pe care îl au partenerii atunci când știu că se pot conecta oricând unul cu altul, fără să aibă nevoie de atenție sau validare constantă. În cuplurile aflate permanent în mișcare, presate de orele petrecute la muncă și responsabilități, „jocul în paralel” poate funcționa ca o formă de apropiere accesibilă, care nu necesită planificare sau energie emoțională suplimentară.
Mai mult, această dinamică stimulează creativitatea și curiozitatea. Când fiecare persoană este implicată în propria activitate, apare spațiul pentru explorare personală și pentru interese individuale, fără ca acestea să creeze distanță în relație.
3 moduri în care „jocul în paralel” îți poate influența pozitiv relația
Uneori, apropierea nu se construiește prin cuvinte, ci prin simpla prezență, spun specialiștii, iar „jocul în paralel” rămâne o formă de apropiere pe care mulți adulți o practică instinctiv, fără să îi dea vreun nume.
1. Cum rămâne loc pentru fiecare într-o relație
În orice relație, oamenii caută un echilibru între apropiere și autonomie. Atunci când granița dintre identitatea personală și cea de cuplu începe să se estompeze, pot apărea tensiuni subtile.
Studii recente din Journal of Personality and Social Psychology indică faptul că stima de sine dependentă excesiv de relație - relationship-contingent self-esteem - este asociată cu anxietate crescută și instabilitate emoțională.
Potrivit unui articol recent din Psychology Today, „jocul în paralel” oferă o alternativă simplă: apropiere fără pierderea spațiului personal.
2. Reduce epuizarea emoțională
În viața de zi cu zi, relațiile pot deveni rapid o sursă de epuizare. Disponibilitatea permanentă și interacțiunea continuă nu sunt întotdeauna sustenabile.
„Jocul în paralel” schimbă logica: prezență fără presiune, apropiere fără solicitare constantă.
Rezultatul este adesea contraintuitiv: mai puțină interacțiune poate însemna mai puțină tensiune în cuplu și mai mult confort relațional.
3. Calmitate în relații
O relație în care liniștea nu devine inconfortabilă reflectă adesea un nivel ridicat de încredere și siguranță emoțională. „Jocul în paralel” normalizează exact acest tip de apropiere: a fi împreună fără presiunea interacțiunii continue.
Un studiu publicat în 2024 în revista Motivation and Emotion analizează conceptul de „liniște motivată intrinsec”. Concluziile sugerează că „tăcerea împărtășită”, atunci când este susținută de conexiune emoțională, poate contribui la o senzație mai profundă de apropiere și satisfacție relațională.
În fine, relațiile se mențin prin atenție și intenție. Neglijarea lor poate duce la o distanțare lentă, adesea imperceptibilă. Dincolo de gesturile spectaculoase, apropierea se construiește frecvent și în acele momente liniștite care transmit un mesaj simplu: „Sunt aici.”
Totuși, „jocul în paralel” funcționează doar în anumite limite. Atunci când devine norma, dinamica începe să ridice semne de întrebare. De exemplu, un material publicat de „Verywell Mind” avertizează că timpul petrecut împreună - dar separat, nu poate compensa absența experiențelor comune. Conexiunea are nevoie și de implicare activă.
Problema nu este liniștea. Problema apare atunci când dialogul, activitățile împărtășite și intimitatea încep să dispară. În plus, tehnologia poate accentua acest dezechilibrul. Simplul fapt că doi parteneri împart același spațiu nu garantează automat apropierea emoțională.
Dacă devine singura formă de „timp petrecut împreună", lipsa dialogului poate duce, în timp, la relații superficiale sau la evitarea problemelor nerezolvate, sunt de părere specialiștii.
„Echilibrul este esențial", subliniază Menanno, citată de „Oprah Daily”. Momentele de „liniște împărtășită” trebuie alternate cu petrecerea unui timp real împreună, calitativ, - conversații autentice, activități comune. „Jocul în paralel” este o formă validă de conectare, dar nu singura necesară într-o relație sănătoasă.


























































