Andreia Martinescu și arta care schimbă vibrația unui spațiu
0Pentru Andreia Martinescu, arta nu este doar o formă de exprimare, ci și traducere, pentru că nu își alege temele, spune ea, ci le primește.
Îngerii pe care îi pictează nu sunt simboluri decorative, ci forme materializate ale unor „informații subtile”, iar lucrările ei - prezente în colecții din România până în Japonia - sunt gândite ca instrumente de armonizare energetică.
Artistă multidisciplinară cu peste 20 de ani de experiență, autoarea volumului „Cartea cu Îngeri” și a pachetului de cărți oracol „Îngeri de femeie”, publicate la Editura For You, Andreia Martinescu vorbește despre creație ca despre un act de manifestare între lumi - între materie și vibrație, între tehnică și intuiție, între artă și terapie.
Adevărul: Cum ai ajuns să explorezi universul angelic în lucrările tale? A fost un proces gradual sau un moment care a schimbat totul?
Andreia Martinescu: În decembrie 2012, apropiindu-ne de sărbătorile de iarnă, făceam parte dintr-un grup restrâns de oameni pe care nu îi cunoșteam în mod personal, pe unii nici măcar după prenume. Cu toate acestea, simțeam o familiaritate profundă, ca și cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Erau oameni de care îmi era drag, fără condiționări.
Pe măsură ce ne apropiam de sărbători, m-am întrebat ce aș putea să le ofer, un dar cu adevărat semnificativ. În acel moment, am experimentat o viziune care a venit brusc și complet. A fost ca în filmele science fiction, când cosmonauții privesc lumea printr-un vizor care le arată informații despre ceea ce văd. În cazul meu, viziunea mi-a arătat exact ce era necesar pentru a materializa obiectele: forma, dimensiunea, greutatea, culorile, totul.
Senzația a fost cu totul diferită de orice altă experiență creativă anterioară: am simțit obiectul ca și cum ar fi fost parte din mine, atât de real, de palpabil. Primii Îngeri pe care i-am pictat au fost simpli, pe plăcuțe ce păreau desprinse din zidurile unor locații antice, ca și cum le-aș fi scos din tencuiala lor originală și le-aș fi readus la viață. Acelea au fost primele lucrări pe care le-am dăruit, în forma lor pură și nealterată.
În creația ta, cât ține de intuiție și cât de rigoarea tehnică?
La început, uneori ascultam intuiția, alteori nu. De multe ori intervenea mintea rațională și spunea: „Dar nu se potrivește, dar nu merge, dar nu… Știi tu mai bine, ai experiență și știi cum stau lucrurile.” Încercam să îmi explic ceea ce se întâmpla, atât din perspectiva creativă, cât și în viața de zi cu zi.
Apoi lucrurile s-au schimbat. Cu fiecare viziune simțeam o așezare interioară profundă, o senzație de stabilitate pe care am învățat să o accept treptat. Intuiția a devenit atunci un instrument, un vehicul prin care ascult ceea ce știu că știu, ceea ce simt că simt, și înțeleg că este în regulă exact așa cum este. Ea aduce acceptarea a ceea ce sunt și a relației mele cu mine însămi, cu mediul înconjurător, cu lumea și cu universul.
Tehnica și disciplina artistică au rolul lor. Pe măsură ce am acceptat mai profund această conexiune cu universul și am avut încredere, intuiția a devenit poarta prin care se manifestă creația. Tehnica nu mai este doar ceea ce am învățat la școală: teoria, regulile combinațiilor de culori sau forme. Am plecat de la rigiditatea că o culoare nu se potrivește cu alta conform roții culorilor și am ajuns în punctul în care totul se potrivește și totul este exact unde trebuie să fie. Nimic nu este prea puțin, nimic nu este prea mult, nimic nu este prea jos sau prea sus, pentru că totul capătă sens în funcție de cine alegi să fii și de ce punct de referință alegi să folosești.
De-a lungul anilor, am înțeles că tehnica este o unealtă care permite materializarea nevăzutului. Nu este o obligație, ci un mijloc, la fel ca pensula sau dalta. Este important să cunoști materialele cu care lucrezi, să nu te rănești pe tine sau pe ceilalți. Pentru mine, este esențial ca acestea să fie netoxice, să nu dăuneze mediului și să păstreze o vibrație înaltă. Conexiunea spirituală este vitală, dar la fel de importantă este grija pentru materia cu care alegi să lucrezi.
Care este, de obicei, punctul de plecare al unei lucrări și ce experiență vrei să creezi pentru privitor?
Trebuie să fac o clarificare încă de la început: eu nu aleg subiectele și nici mesajele care trebuie transmise privitorilor. Ceea ce aleg este să mă pun în poziția de translator și manifestator al recepționării. Accept mesajele, accept informația pe care o primesc și energia care o însoțește, și o materializez, de cele mai multe ori prin formele angelice, așa cum am început încă de la prima lucrare în care am pictat siluete angelice.
Energia pe care o transmit nu este nici ea o alegere conștientă. Este vorba despre semne și simboluri care vin însoțite de informații cunoscute sau necunoscute, din planuri subtile, pe care eu nu le pot cunoaște de la sine putere. Acest lucru se întâmplă mai ales în lucrările realizate pentru spații personale sau pentru anumite persoane.
Lucrările pe care le creez se împart în două categorii. Prima categorie este cea a lucrărilor la cerere: cineva vine cu o nevoie și solicită o lucrare care să o onoreze. A doua categorie este cea a lucrărilor spontane: primesc un mesaj și trebuie să-l materializez, iar ulterior se dezvăluie drumul și destinatarul. Uneori destinatarul sau nevoia sa apare înainte, alteori cererea apare după ce lucrarea este materializată. În această a doua situație, se poate spune că există o impunere de sus a ceea ce trebuie să fie materializat, iar traseul și direcția se arată ulterior.
Cine sunt destinatarii? Uneori oamenii nu conștientizează de la început nevoia lor. Lucrarea devine o oglindă prin care își descoperă această nevoie. Uneori întrebarea apare după ce se întâlnesc cu lucrarea, alteori răspunsul precede întrebarea.
Energia lucrărilor este întotdeauna pozitivă/benefică, fără excepție. Toate viziunile și informațiile au conținut vibrațional de iubire, bucurie, curaj, putere, energie de creație și de construcție.
Poate arta să vindece? Cum se manifestă această idee în lucrările tale?
Toată materia emană informație și energie. Când o lucrare poartă biocâmpuri și programe subtile care susțin armonia și ridică vibrația unui spațiu, ea devine o lucrare terapeutică. Nu repară direct corpul, ci creează un câmp care permite oamenilor să se desfășoare liber, să se armonizeze și să funcționeze la potențialul lor optim. În acest fel, lucrările create sau materializate de mine acționează asemenea unui bioneroterapeut, curățând spațiile, ridicând vibrația și susținând evoluția mediului prin formă, culoare și energie materializată. Ele devin punți subtile prin care energia și vibrația se revarsă în spațiul în care sunt așezate, invitând oamenii să se reconecteze cu propria esență și să continue procesul lor de transformare. Cei care se află în acel spațiu simt libertatea de a se exprima, de a se conecta cu sine și de a evolua în ritmul lor propriu. Lucrările create sau materializate de mine funcționează ca instrumente delicate de aliniere energetică, susținând transformarea și creând un cadru în care totul poate fi accesat și manifestat. Siluetele angelice amplifică această vibrație, aduc o prezență subtilă care invită la deschidere, înțelegere și reconectare profundă cu propria esență și cu universul. Energia devine vizibilă și simțită, iar spațiul în care se află lucrarea se transformă într-un teren fertil pentru armonie, evoluție și manifestare.
Există o diferență între o lucrare percepută pur vizual și una cu o încărcătură mai profundă?
Tot ceea ce ne înconjoară poate fi perceput ca decor. Este ca într-o piesă de teatru. Uneori suntem doar spectatori ai unei scene, ai unei secvențe în care anumite personaje își joacă rolurile în costumele lor, alteori suntem actorii care interpretează acea piesă. Atunci contează foarte mult intenția regizorului și modul în care actorul își asumă rolul. La fel se întâmplă cu decorul: acesta poate fi creat de un scenograf, dar contează și cine îl construiește și la ce calitate este realizat. Un decor poate fi frumos estetic, dar structura lui poate fi fragilă și instabilă. Problema nu este doar în proiectare, ci și în execuție, iar deseori scenograful și constructorul sunt aceeași persoană.
În viața de zi cu zi, acest lucru se reflectă, de exemplu, în modul în care cineva își amenajează o casă. O canapea frumoasă, o vopsea potrivită, toate se văd armonios, dar dacă nu se iau în considerare conexiunile subtile din acel spațiu, evoluția celor care locuiesc acolo poate rămâne la nivel material, fără progres spiritual. La fel, o persoană care amenajează un spațiu pentru evoluție spirituală poate crea un decor fizic plăcut, dar dacă nu este atentă la energia, vibrația și armonia întregului spațiu, acest lucru poate bloca evoluția sau chiar deveni dăunător.
De aceea, decorul nu trebuie să fie doar estetic, ci să cuprindă toate planurile cu care interacționează oamenii: fizic, mental, emoțional și spiritual. Doar atunci un spațiu devine cu adevărat viu, susținând armonia, creșterea și evoluția celor care îl locuiesc sau îl folosesc.
Există situații în care oamenii ți-au descris efecte sau experiențe puternice avute în preajma lucrărilor tale?
Principala transformare și impactul major pe care lucrările create sau materializate de mine le-au avut în viețile oamenilor a fost la nivel emoțional și al conștientizării. Oamenii simt că se întâmplă ceva pe care nu îl pot explica încă, dar este prezent, real. În primul rând, impactul se resimte pe plan emoțional prin deschidere. Este ca și cum nu te-ai lăsat să simți, să fii complet om, să experimentezi emoția, iar contactul cu lucrarea deschide această capacitate de simțire. Prin simțire, în loc să trăiești în ego, în izolare, începi să percepi și să tranșezi pas cu pas alte straturi ale ființei tale ca individ, ca specie și ca întreg interconectat.
Reacțiile oamenilor au fost adesea intense: „Îmi vine să plâng și sunt fericită și nu știu de ce sunt fericită.” Uneori oamenii nu își permit să simtă, iar lucrările creează acel spațiu de permisiune. Acest impact a fost relatat de multiple persoane de-a lungul anilor, sub diverse forme. Unii spuneau că viața lor s-a îmbogățit, că se află într-un mediu în care pot să se relaxeze fără să aibă control sau cunoștință completă despre ce se întâmplă, dar simt că se întâmplă ceva.
O întâmplare memorabilă a fost când o prietenă s-a aflat întâmplător în preajma lucrărilor, fără să știe că acestea se află acolo, și după ce s-a învârtit sa vadă ce simte și de ce simte, a observat lucrările și a exclamat parcă surprinsă: „Andreia, tu ești conștientă de ceea ce faci?” Ea simțea pur și simplu câmpul, vibrația lucrărilor, fără să poată explica exact ce se întâmplă. Este o exaltare, o bucurie greu de pus în cuvinte, care trebuie trăită.
Cu cât oamenii sunt mai deschiși și mai autentici în receptivitatea lor, cu atât percepțiile lor se amplifică. Aceasta se întâmplă atât în cazul celor care au cunoaștere conștientă, cât și al celor care operează mai mult la nivel de simțire, sensibilitate și deschidere, chiar dacă încă nu au conștientizat cunoașterea pe care o posedă.
Cum integrezi tehnici precum ho' oponopono sau bioenergia în procesul creativ și în lucrările tale?
Ho’oponopono vorbește despre memorie, despre amprenta pe care o lăsăm în lucrurile cu care interacționăm, în materia cu care lucrăm. Atunci când te implici într-o lucrare și implicarea ta conține frustrare, gânduri neprielnice sau lipsă de fair play, ceea ce creezi reflectă aceste stări și repetă experiențele din memorie fără să eliberezi ce nu mai este necesar. Neiubirea și neiertarea influențează relația dintre tine și destinatarul lucrării, motivația și intenția lucrării. Este esențial să te întrebi: care este motivația principală a ceea ce faci? Este pentru bani, pentru glorie, pentru orgoliu sau pentru a ajuta oamenii și a susține evoluția lor conștientă?
Majoritatea oamenilor pentru care creez lucrări nu îi cunosc în viața de zi cu zi. Nu este vorba despre iubire în sens obișnuit, ci despre o iubire profundă, adâncă în suflet, greu de pus în cuvinte. Este o iubire care există undeva în profunzimea mea și care se manifestă ca intenție pură, dincolo de rațiune și explicații.
Ho’oponopono este curățarea memoriei din bioenergia care intervine în procesul de materializare. Procesul creativ în sine este despre acceptarea a ceea ce este și a conexiunii cu planurile și dimensiunile subtile. În materializare, însă, bioenergia este esențială, pentru că materia are nevoie ca informația și energia pe care le transmiți să fie conforme cu intenția ta. Intenția mea este despre conștientizare, despre a ajuta oamenii și pe noi toți, despre a susține evoluția conștientă, atât la nivel individual, cât și colectiv, pentru întreg și pentru viață în ansamblu.
Astfel, lucrările create sau materializate de mine devin portaluri prin care intenția, energia și vibrația se revarsă în spațiul în care se află, invitând oamenii să se reconecteze cu sine, să simtă, să evolueze și să manifeste armonie și transformare.
Are arta ta o dimensiune personală, terapeutică, sau este orientată mai ales spre experiența privitorului?
Arta mea, este de fapt creație și manifestare prin mine, este o formă prin care mi-a permis și mie să elevez constant. Cu fiecare cerere, lumea este pregătită și, prin nevoia pe care o exprimă, apare cererea. Cererea declanșează acceptarea mea, iar odată cu acceptarea se naște creația și manifestarea. Totul este strâns legat: cu cât cererile celorlalți sunt mai evoluate, cu atât sunt provocată să evoluez mai mult pentru a atinge un nivel de percepție, de înțelegere și de receptivitate mai subtil, astfel încât să pot servi prin informație, prin energie, prin materializare și creație.
Astfel, procesul include ambele dimensiuni: terapia și propria mea evoluție, dar punctul de plecare rămâne cererea oamenilor, ca o nevoie de ghidare prin mesajele pe care le primesc din lumile subtile. Unii spun că este despre traducerea mesajelor din lumile angelice, divine sau cerești, iar eu văd aceste denumiri ca etichete. Nu le consider egale între ele, pentru că ele încearcă să împartă ceva mult mai amplu și unit, care nu poate fi fărâmițat prin etichetare. Pentru mine, totul formează un ansamblu, o unitate în care arta devine punte, ghid și cale de transformare.
Observi diferențe în modul în care publicuri din culturi diferite relaționează cu lucrările tale?
Lucrările create și materializate de mine au atras oameni din culturi diferite, cu fundamente religioase diverse și cu vârste variate. Sunt adolescenți care se apropie și spun cu sinceritate: „Pur și simplu nu îmi dau seama, nu înțeleg… este o exprimare artistică, o expresie religioasă sau ce este de fapt?” Și apoi adaugă: „Mi s-a părut minunat și am simțit nevoia să vă împărtășesc acest lucru.” Există oameni care mulțumesc fără un motiv anume, doar pentru că au simțit ceva, doar pentru că au trăit o stare.
Am primit la un moment dat un apel de recunoștință din partea unui pastor dintr-o altă ramură religioasă, un om care slujește cu devotament copii lipsiți de sprijin familial. În semn de profundă recunoștință și un respect autentic pentru ceea ce reprezintă el ca om îi fusese oferit un Înger materializat pe baza unei viziuni simple, cu simboluri clare, esențiale, a căror relație crea o profunzime aparte.
Apelul lui a fost ca o reverență plină de noblețe pentru darul primit, iar binecuvântarea exprimată pentru ceea ce materializez a avut o forță aparte, cu atât mai mult cu cât venea dintr-o altă cultură. M-am simțit profund susținută.
Dincolo de diferențele culturale, este vorba despre cultura interioară a fiecărui om. Este ca o grădină îngrijită cu iubire, în care cresc flori, legume, copaci, fiecare cu rostul și frumusețea sa. Este despre oameni deschiși, care primesc viața prin toate formele ei și care se bucură de ceea ce sunt. Energia lucrărilor ajunge acolo unde există această deschidere, iar mesajul se revelează diferit pentru fiecare, în acord cu propria grădină interioară.
Se raportează românii diferit la lucrările tale comparativ cu publicul din afara țării?
Este o întrebare interesantă și răspunsul este la fel de interesant, pentru că am privit atent acest aspect de-a lungul timpului.
Publicul din România filtrează adesea prin lentila religiei, prin ceea ce a fost învățat în familie sau în comunitate, printr-o cultură a moralității asociate cu frica de Dumnezeu și cu ideea de faptă bună. Este un mod de traducere a mesajului, un cadru interior prin care percep simbolurile. Limbajul principal rămâne însă emoția în fața frumuseții. Vibrația este tradusă ca frumusețe, iar reacția este una profund emoțională.
În spațiul internațional, reacția include frecvent și o deschidere către dimensiunea științifică a lucrărilor. Există o curiozitate pentru substratul informațional, pentru coerența dintre energie, formă și mesaj. Percepția integrează mai ușor arta, știința și spiritualitatea ca părți ale aceluiași întreg.
În România apare uneori tendința de a separa: ori este artă, ori este religie, ori este știință. Arta pe care o creez este o artă de nișă, care are la bază o latură științifică și se exprimă prin formă creativă. Un om de știință poate decodifica prin propriul limbaj straturi subtile de informație, în timp ce un artist fără deschidere către profunzimea planurilor poate rămâne la nivelul formei.
Au existat și reacții puternice din partea celor care asociază Îngerii exclusiv cu religia. Chiar și într-o formă abstractă, redusă la linii și plasticitate, prezența angelică a generat respingere sau neliniște. A fost surprinzător și, într-un fel, revelator să observ cât de mult poate o simbolistică să activeze limitele percepției.
Dincolo de aceste diferențe, esența rămâne aceeași: deschiderea interioară a omului. Atunci când există disponibilitate pentru a privi dincolo de etichetă, mesajul ajunge, indiferent de cultură.
Ce te-a inspirat să creezi „Cartea cu Îngeri” și pachetul de cărți oracol „Îngeri de femeie”?
Răspunsul este foarte simplu: am inspirat. Am primit viziunea și am pus-o în practică. Până în momentul materializării, informația era atât de prezentă încât mă însoțea permanent. Aceleași cuvinte, aceeași structură, aceeași claritate. Simțeam ce am de făcut, cum am de făcut și cum se numește. Totul a venit ca un întreg deja format, iar rolul meu a fost să aduc în formă ceea ce primisem.
Metoda cu care lucrez și prin care susțin cursuri și workshopuri se numește InSpir. Este un proces conștient de inspirație, un act prin care primesc și așez în materie informația care vine completă, pe toate nivelurile ființei.
InSpir este despre a inspira. Atunci când inspir, inspir dincolo de aer, dincolo de un simplu proces fiziologic. Inspir particule de lumină, inspir informație, inspir frecvență. Inspir prin corp, prin minte, prin emoție și prin suflet, prin toate cele patru căi de manifestare.
Când vine inspirația, la fel ca toate viziunile pe care le primesc, ea vine completă. Se așază simultan în toate cele patru corpuri, în toate cele patru dimensiuni prin care mă manifest aici. Este un pachet întreg de energie și sens care cere să fie adus în cuvânt, în imagine, în materie.
Așa au apărut „Cartea cu Îngeri” și „Îngeri de femeie”. Mai întâi ca respirație conștientă, ca prezență vie în interior, apoi ca manifestare în lume.
Cum pot fi folosite aceste cărți de cititorii care nu sunt neapărat inițiați în practici spirituale?
Cardurile cu îngeri și întreaga mișcare „Înger de Femeie” („Angel of Woman”) au apărut din intenția de a reaminti femeilor divinul din ele și faptul că, oricât de intensă este experiența pe Pământ, există susținere. Există ghidare. Există prezență.
Nu este nevoie de inițiere în spiritualitate, ci de deschidere. Deschiderea înseamnă curiozitate. Curiozitatea apare din dorința de a cunoaște mai mult despre sine, despre viață, despre felul în care Universul comunică. Nu vorbim despre o încadrare religioasă a Îngerilor și nici despre o listă de nume. Vorbim despre o realitate subtilă, despre forme de inteligență și susținere care pot fi înțelese dincolo de dogmă.
Cardurile pot fi folosite într-un mod foarte simplu. În esență, noi știm răspunsurile. Atunci când apare confuzia, de multe ori mintea și inima nu sunt aliniate. În acel spațiu dintre ele căutăm confirmări exterioare. Apelăm la un set de carduri, la o carte, la un terapeut, la un preot, la un mentor. Este un mod firesc prin care ne dăm voie să primim claritate.
În realitate, atunci când atingem o anumită stare interioară, putem accesa direct informația. Însă, de multe ori, avem nevoie de o formă materială care să confirme ceea ce deja am simțit sau intuit. Avem nevoie să vedem scris, să citim, să atingem, pentru a valida ceea ce știm în interior.
Modul de lucru este simplu: o singură întrebare, o singură situație asupra căreia alegem să ne concentrăm. Femeile sunt obișnuite să funcționeze pe mai multe planuri simultan, cu liste, responsabilități și direcții multiple. Cardurile invită la focus. La o întrebare clară.
Când întrebarea este clară, alegerea cardului devine un gest natural. De multe ori, reacția este emoțională. Lacrimi. Ușurare. Iar fraza care apare frecvent este: „Știam eu.”
Pentru că răspunsul era deja acolo. Cardul devine confirmare. Devine oglindă. Devine autorizare interioară.
A lucra cu aceste cărți nu ține de practici energetice complicate. Ține de deschidere, de curiozitate și de dorința sinceră de a afla mai mult despre sine și despre dialogul personal cu Universul.
Ce ar trebui să știe sau să simtă cineva care intră în contact cu lucrările tale? Ai vreun mesaj pe care ai vrea să-l transmiți publicului?
Mesajul meu ar fi simplu: nu judeca după copertă. Și când spun asta, mă refer la a nu judeca înainte să înaintezi. Judecata oprește. Judecata închide. Judecata așază un zid chiar în locul în care ar putea exista o ușă. În momentul în care judeci, rămâi fix la suprafață. Nu îți dai voie să descoperi. Nu îți dai voie să percepi mai mult decât ceea ce este imediat în fața ochilor.
Există un gând atribuit Sfântului Ioan Damaschinul care spune că dacă nu ai văzut chipul nevăzutului, nu îl poți picta. În același fel, dacă rămâi în judecată, nu poți vedea dincolo de formă. Nu poți activa imaginația, intuiția, percepția subtilă.
În clipa în care te-ai simțit atras de o lucrare sau de o carte, acolo există deja o punte. Dacă în acel punct intervine judecata, legătura se întrerupe. Dacă alegi deschiderea, începe cunoașterea.
Apropie-te cu curiozitate. Cu disponibilitate. Cu dorința de a vedea dincolo de aparență. Mesajul se revelează celui care își dă voie să înainteze.
Ce i-ar putea ajuta pe oameni să se apropie mai mult de propria lor intuiție?
Primul și cel mai important exercițiu este meditația. Și când spun meditație, nu mă refer neapărat la poziția în floare de lotus sau la ochii închiși, ci la deschiderea și conexiunea cu energia ta interioară, cu alte dimensiuni, cu percepția subtilă și cu intuiția. Meditația, împreună cu concentrarea, creează deschideri și facilitează accesul la cunoaștere interioară.
A doua recomandare ar fi autenticitatea în acțiune: să nu faci ceea ce fac ceilalți doar „pentru că așa se face”. Nu pictezi îngeri pentru că pictează altcineva sau pentru că „dă bine”, nu folosi cardurile pentru că „toată lumea le folosește”. Folosește-le pentru că simți o atracție, pentru că ele te cheamă.
Uneori, cardurile sau alte obiecte simbolice pot sta în geanta ta o lună fără să le folosești, dar au un motiv să fie acolo. Când ai un moment greu, simpla lor atingere, prezența simbolurilor, florilor roz sau a fundalului albastru ca suport al frumuseții, poate să-ți aducă beneficii și să deschidă conștientizarea, să te ajute să recunoști și să accepți ceea ce simți și ceea ce deja știi.
Practicile simple sunt deci: meditație și concentrare, și urmarea atracției autentice către ceea ce simți că te cheamă, nu așteptările altora.
Dacă ar fi să recomanzi un exercițiu zilnic de armonizare prin artă, care ar fi acesta?
Aș recomanda două exerciții simple și accesibile oricui:
Primul exercițiu: hașura.
Acesta poate fi folosit de oricine, chiar și de cei care stau mult la birou sau la telefon. Ia o foaie și începe să faci linii, hașuri, pe dreapta, pe stânga, mai apăsate sau mai fine, fără să urmezi un tipar. Notează data și hășurește pe foaia respectivă toată ziua; a doua zi începi o foaie nouă. Cu cât hașurile sunt mai complexe, cu atât beneficiul este mai mare. Avantajele sunt multiple: ajută la concentrare și adunare, oferă un exercițiu fizic subtil pentru mână și te ajută să te înțelegi mai bine dacă privești hășurile la sfârșit de zi sau de săptămână.
Al doilea exercițiu: observarea.
Stai pe margine și observă oamenii din jur, colegi de birou, trecători, persoane din cafenea, fără să judeci sau să intri în detalii personale. Observă modul în care se exprimă prin haine, coafură, mers, gesturi și conectează-te la expresia lor. Fiecare persoană manifestă, într-un fel, propria creație, iar această practică deschide percepția asupra diversității umane și frumuseții manifestate în viața de zi cu zi.
Aceste exerciții simple armonizează atenția, conștiința și energia interioară și dezvoltă sensibilitatea către propria creativitate și către conexiunea cu cei din jur.
Se încarcă comentariile...
