Legiunile de femei-ucigașe care au băgat teroare în inamici. Erau mult mai eficiente și mai curajoase decât bărbații pe câmpul de luptă
0Legendele despre amazoane sunt printre cele mai celebre din mitologia greacă. Dincolo de mituri, însă, au existat cu adevărat femeie care au practicat războiul la cel mai înalt nivel. Singura armată profesionistă formată exclusiv din femei a funcționat în Benin, cu o reputație feroce.
Toată lumea a auzit de Amazoane, acele femei războinice din mitologia greacă. Se spune că erau pricepute în mânuirea armelor și își tăiau unul dintre sâni pentru a trage mai bine cu arcul, dar și pentru a arunca sulița cu mai multă ușurință. Locuiau în comunități interzise aproape complet bărbaților. Aceștia erau primiți doar pentru a întreține relații sexuale, și în felul acesta pentru a putea perpetua populația de amazoane. Nou-născuții băieți, se spune, erau uciși.
Regatul care trăia din comerțul cu sclavi și temutele sale femei bodyguard
Inițial o armată de sclave și infractoare, armata de femei din Dahomey a ajuns să reprezinte o elită războinică de temut. Erau considerate de călătorii străini mult mai eficiente și mai bine pregătite în arta războiului, decât bărbații. Povestea adevăratelor amazoane africane începe în Benin, o națiune vest-africană, astăzi, vorbitoare de limbă franceză, cu ieșire la Oceanul Atlantic. Benin este faimos totodată pentru că este locul de naștere al ritualurilor „voodoo”. Pe teritoriul de astăzi al Beninului, în secolul al XVII lea s-a născut un stat foarte puternic, numit Regatul Dahomey. Acesta a dominat întreaga zonă timp de trei secole, până la începutul veacului XX.
Regatul a ajuns la apogeu în secolul al XVIII-lea, în special după capturarea orașului de coastă Whydah, oferindu-i acces direct la comercianții europeni care-și construiseră avanposturi comerciale pe coasta africană. Cei din Dahomey s-au îmbogățit din comerțul cu sclavi, furnizându-le europenilor, un număr impresionant de captivi, prinși în cadrul războaielor regionale. Se presupune că Regatul din Dahomey, a furnizat până la 20% din totalul comerțului transatlantic cu sclavi, schimbându-i pe bani și mai ales arme. Dahomey era un stat extrem de organizat, centralizat și stratificat, unde fiecare poziție guvernamentală avea un omolog masculin și unul feminin pentru a asigura responsabilitatea. În plus, era o societate puternic militarizată, care a dus numeroase campanii de cucerire și pradă în teritoriile africane din împrejurimi. De altfel, un simbol al forței Regatului din Dahomey este și tronul regilor, montat pe cranii umane.
Acesta se află expus la Muzeul de Istorie, din fosta capitală a regatului, numită Abomey. Muzeul a fost amenajat în fostul palat al regilor. Pe lângă toate acestea, regatul Dahomey a fost faimos mai ales datorită unui lucru unic.
Avea o armată compusă strict din femei, așa numitele „Amazoane din Dahomney”. Povestea acestor forțe de elită care a surprins până și pe ofițerii europeni, și-a avut originea în haremul regilor din Dahomey. Conform tradițiilor din Dahomey, în palatul regal nu putea rămâne peste noapte niciun bărbat. Așa că regii și-au format un detașament de gărzi de corp format exclusiv din femei, recrutate din harem. Călătorii străini au conformat prezența acestora încă din secolul al XVIII lea.
„Comerciantul francez Pruneau de Pommegorge, de exemplu, a relatat că regele era păzit „doar de femeile sale”; iar comerciantul englez Robert Norris, care a vizitat palatul regal în 1772, a remarcat că postul de gardă de la intrare era ocupat de 40 de femei înarmate cu muschete și macete”, precizează Robin Law în „The Amazons of Dahomey”.
Călătorii străini au fost fascinanți și impresionați de statura acestor femei dar și de faptul că erau foarte bine pregătite fizic.
O forță de temut recrutată din rândul prizonierilor și infractorilor
Cu alte cuvinte, inițial, femeile din haremul regelui din Dahomey erau recrutate doar pentru a asigura paza palatului și a servi drept gărzi de corp pentru suveran. Adică nu ajungeau pe câmpul de luptă. Lucrurile s-au schimbat radical pe la mjilocul veacului al XIX lea când regele Gezo a hotărât înființarea unei armate întregi formată doar din femei. Inclusiv comandanții și personalul auxiliar erau tot femei. „Cea mai veche relatare care sugerează existența unei forțe de luptă mari formate din amazoane este cea a ofițerului francez de Monleon din 1844. Deși face distincție între „o armată de bărbați” și „o gardă compusă din bărbați și femei”, el a înțeles că acestea din urmă au luptat și în bătălie, afirmând că femeile și-au demonstrat „adesea” curajul și citând în special cazul unui atac asupra unui sat (neidentificat), când au obținut victoria după ce bărbații au fost înfrânți”, preciza Robin Law în aceeași lucrare.
Inițial, spun specialiștii, acestea au fost recrutate din rândul prizonierilor de război sau a celor care încălcau legea și erau condamnate la închisoare sau diferite pedepse. „Se spune că Gezo, așa cum s-a menționat anterior, și-a recrutat forța inițială de amazoane din captivi străini. Această utilizare a soldaților străini era, de fapt, o caracteristică a armatei dahomiene în general, inclusiv a componentei sale masculine. Forbes, în 1850, de exemplu, observa că „ofițerii sunt băștinași, soldații străini, prizonieri de război sau captivi cumpărați”, iar după înfrângerea de la Abeokuta din 1864 s-a raportat că „din patru captivi, doar unul s-a născut în Dahomey”(....) Pe lângă această formă de recrutare, forța amazoniană din Dahomey a fost alcătuită parțial și din criminale. Potrivit lui Burton, femeile prinse în adulter și în general femeile care se dovedeau intolerabile pentru soții lor erau astfel „trimise la rege și înrolate corespunzător”, se arată în „The Amazons of Dahomey”.
Ulterior erau recrutate doar femei native din Dahomey. Acest nou mod de recrutare a început abia după moartea lui Gezo (în 1858), sub succesorul său, Glele. O relatare contemporană din 1851 menționa deja că „aproape toate” amazoanele erau fiice ale șefilor dahomieni, recrutate la vârsta de 8 sau 9 ani. Cu alte cuvinte aceste femeie erau recrutate la o vârstă fragedă și supuse, ani de zile, antrenamentelor dure, pentru a le potența forța fizică dar și priceperea în mânuirea armelor. Exploratorul scoțian John Duncan, care a vizitat Dahomey în 1845 și a fost martor la paradele femeilor-soldat, a estimat numărul acestora la 6.000, iar cu o altă ocazie, la 8.000.
Mai mult, Duncan a înțeles clar că amazoanele erau o forță de luptă, care fusese utilizată în recenta cucerire a țării Mahi, la nord-est. Le-a văzut purtând scalpuri drept trofee și a făcut aluzie la o comandantă amazoană care luase mulți captivi în războaiele din ultimii doi ani. Înarmate cu macete și muschete, femeile din Dahomey reprezentau o forță de temut. Luau trofee îngrozitoare, fie capete ale inamicilor, fie scalpuri. Multe dintre ele deveneau războinici faimoși cu mulți sclavi și numeroase trofee.
Mult mai performante decât bărbații pe câmpul de luptă
Războinicele din Dahomey au participat la numeroase bătălii. Acestea s-au distins pe câmpul de luptă, iar călătorii sau ofițerii străini remarcau faptul că erau mult mai eficiente decât bărbații, mult mai curajoase, mult mai pricepute în mânuirea armelor. De exemplu, Forbesc scria despre campania celor din Dahomey împotriva tribului Atakpame, când amazoanele au obținut victoria după ce soldații bărbați au fost biruiți și au fugit.
„ Observatorii europeni au apreciat constant forța amazoniană mai mult decât pe cea a soldaților dahomieni de sex masculin. Duncan, în 1845, afirma, de exemplu, că „aspectul lor este mai marțial decât generalitatea bărbaților; și, dacă aș întreprinde o campanie, aș prefera femeile soldaților de sex masculin din această țară”. În mod similar, Wilmot nota în 1863: „Sunt mult superioare bărbaților în toate – în aspect, îmbrăcăminte, siluetă, activitate, în performanțele lor ca soldați și în curaj”, preciza Robin Law.
Totodată, englezul Burton a remarcat că amazoanele trăgeau cu muschetele de la umăr (și, prin urmare, probabil puteau ținti mai precis), în timp ce soldații bărbați trăgeau de la șold, cu rezultate dezastruoase. Francezii, în anul 1890, au calculat, în mod similar, că, în timp ce unui soldat dahomian de sex masculin îi lua aproximativ 50 de secunde să reîncarce și să tragă cu arma, amazoanele puteau face acest lucru în mai puțin de 30 de secunde.
Apusul amazoanelor Africii a avut loc odată cu schimbările economice și de tehnologie a armamentului. Odată cu abolirea sclaviei, comerțul Regatului Dahomey s-a reprofilat pe uleiul de palmier. Dar în cele din urmă s-a prăbușit. Fără banii câștigați din comerțul cu europenii, cei din Dahomey nu au mai putut ține pasul cu tehnologia militară. La finele secolului al XIX lea, amazoanele luptau cu arme primitive comparativ cu forțele coloniale. Tocmai de acea au pierdut bătălia de la Ageon în fața francezilor.
Doar 17 din cele 434 de amazoane care au participat la acea bătălie s-au mai întors în viață. Ulterior, Beninul a ajuns sub stăpânirea colonială a Franței iar detașamentele de femei războinice au fost desființate.
.
.
Se încarcă comentariile...
