Când afli că partenerul te înșală: câtă vină are „cealaltă femeie” și de ce apare dorința de răzbunare

Descoperirea unei infidelități aduce nu doar sentimentul de trădare, ci și întrebarea spre cine se îndreaptă furia: spre partener, spre persoana cu care acesta a avut o relație sau spre amândoi. O femeie care a aflat chiar de la amanta soțului că cei doi au avut o relație timp de câteva luni se întreabă acum cum să reacționeze și dacă faptul că aceasta știa că bărbatul este căsătorit o face, la rândul ei, responsabilă. Câtă vină îi aparține „celeilalte persoane”, cine poartă responsabilitatea pentru infidelitate și de ce apare uneori dorința de confruntare sau răzbunare? 

Când afli că partenerul te înșală Foto: Shutterstock

O astfel de situație a fost povestită recent pe un grup de Facebook dedicat mamelor din Cluj-Napoca. Femeia spune că a aflat despre relația extraconjugală chiar de la cea cu care soțul ei o înșelase. Aventura ar fi durat câteva luni, iar cei doi ar fi avut inclusiv ieșiri la restaurant, bărbatul oferindu-i celeilalte femei și o brățară de aur.

„Acum eu cum să procedez cu ea? Am ridicat vocea, m-am enervat maxim, dar ar fi cazul să îi fac ceva? Adică să o ameninț, să o bat, cum să mă comport? Nici nu știu. Avem și un copil eu cu soțul, dar ea, dacă știa că e însurat, de ce a acceptat relația?”, întreabă femeia.

Soțul i-ar fi spus amantei că se află în divorț, iar aceasta i-a reproșat soției că ar fi trebuit „să se intereseze mai bine”.

Dincolo de particularitățile unei asemenea povești, reacția intensă care urmează descoperirii infidelității are legătură și cu prăbușirea unei realități în care persoana înșelată a avut încredere. 

„Când afli că omul cu care ai construit o viață a avut o relație cu altcineva, nu se distruge doar încrederea în el, se destramă încrederea în propria realitate. Te întorci în urmă și privești altfel luni sau poate ani din viața ta. Îți amintești o seară în care era absent, o explicație pe care ai crezut-o, un telefon întors cu ecranul în jos, o perioadă în care îl simțeai departe și te-ai întrebat dacă nu cumva exagerezi”, explică pentru „Adevărul” Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

De ce apare impulsul de a o confrunta pe „cealaltă femeie”

În primele zile după aflarea adevărului pot apărea insomnie, neliniște, verificări repetate și o nevoie puternică de a afla detalii. Furia se poate îndrepta când spre partener, când spre persoana cu care acesta a avut aventura. Situația poate deveni și mai greu de gestionat atunci când tocmai aceasta este cea care dezvăluie relația.

„Ea nu mai este o prezență abstractă. Are un chip, o voce, poate știe lucruri despre persoana pe care credeai că numai tu le știi. Intră brutal într-un spațiu pe care îl considerai intim, iar impulsul de a o confrunta, de a o răni sau de a o umili poate apărea înainte ca mintea să poată înțelege ce se află sub această furie”, spune Gabriela Marc.

În spatele furiei se pot afla umilința, frica de abandon, sentimentul de a fi fost înlocuit și neputința de a modifica ceea ce s-a întâmplat deja.

„Dorința de răzbunare promite pentru câteva clipe că poate inversa această neputință: m-ai făcut să sufăr, vei simți și tu ceva din ceea ce simt eu. Numai că agresiunea nu poate reface siguranța pierdută, iar atunci când furia devine atât de intensă încât există riscul unei confruntări violente, distanța este o formă de protecție pentru toți cei implicați”, este de părere psihologul.

Câtă vină are, de fapt, „cealaltă femeie”

Faptul că o persoană intră într-o relație știind că celălalt este căsătorit ridică inevitabil problema propriei responsabilități. Asta nu înseamnă, însă, că responsabilitățile celor implicați sunt identice, subliniază specialista.

„Fiecare adult răspunde pentru propriile alegeri și pentru felul în care intră în relațiile cu ceilalți. În același timp, o poveste de infidelitate devine greu de înțeles atunci când încercăm să o reducem la un singur vinovat, pentru că în interiorul unui asemenea triunghi există trei lumi emoționale diferite, trei istorii și, uneori, trei forme foarte diferite de suferință,” lămurește ea.

Psihologul atrage atenția că încercarea de a înțelege ce se întâmplă cu fiecare dintre cei implicați nu înseamnă că responsabilitatea le aparține în egală măsură. Femeia înșelată se confruntă cu descoperirea unei realități pe care nu o cunoștea, în timp ce cealaltă femeie poate să fi primit promisiuni, să fi sperat că bărbatul își va părăsi soția sau să fi crezut că relația lui de acasă era deja încheiată.

„A recunoaște durerea fiecăruia nu înseamnă să spunem că responsabilitățile sunt egale, înseamnă să nu reducem oamenii la rolurile pe care le ocupă într-un moment dramatic al vieții lor”, mărturisește Gabriela Marc.

„Ce are ea și eu nu am?”

După descoperirea infidelității apare adesea și comparația cu cealaltă femeie. Persoana înșelată poate începe să se întrebe ce are aceasta diferit, dacă este mai atrăgătoare, mai tânără sau ce i-a oferit partenerului și nu găsea în relația de acasă.

„Nici întâlnirea cu cealaltă femeie nu îi poate oferi neapărat răspunsul pe care îl caută. Poate afla detalii și poate obține confirmări, iar întrebarea profundă despre propria valoare va rămâne neatinsă dacă încearcă să o rezolve comparându-se cu ea, pentru că întrebarea «Ce are ea și eu nu am?» pornește deja de la premisa că valoarea unei femei poate fi măsurată prin alegerea unui bărbat”, explică specialista.

În spatele unei aventuri pot exista motive foarte diferite, mai spune ea. Uneori este vorba despre o relație de cuplu deteriorată, alteori despre nevoia de validare, dorință, singurătate, frica de îmbătrânire sau încercarea celui care înșală de a recupera o versiune pierdută a propriei identități.

„Acesta este unul dintre paradoxurile infidelității: uneori omul crede că îl caută pe celălalt, când în realitate caută și omul care devenise el însuși în prezența lui. Mai liber, mai tânăr, mai dorit, mai puțin împovărat, mai aproape de o versiune a propriei identități pe care viața de fiecare zi o acoperise”, este de părere Gabriela Marc.

Decizia de a rămâne sau de a pleca nu trebuie luată în primele zile

Pentru persoana care tocmai a aflat că a fost înșelată, analiza întregii istorii a relației poate aștepta. În perioada imediat următoare șocului, stările contradictorii sunt frecvente: poate dori să plece și, câteva ore mai târziu, să-și salveze căsnicia; poate simți furie și apoi dor; poate cere toate detaliile și ulterior să regrete că le-a aflat.

„Nu trebuie să decidă imediat dacă iartă, dacă rămâne sau dacă divorțează. Marile decizii au nevoie, pe cât posibil, de un loc interior ceva mai stabil decât șocul”, spune psihologul.

După ce trece șocul inițial, persoana înșelată poate încerca să înțeleagă și ce se întâmpla în relație înainte de apariția infidelității, recomandă Gabriela Marc. Asta nu înseamnă să își asume vina pentru alegerea partenerului, ci să privească la distanța care apăruse între ei, la lucrurile despre care nu mai vorbeau sau la compromisurile pe care ajunsese să le facă de teama unei despărțiri.

Partenerului îi revine, la rândul său, sarcina de a înțelege ce căuta în relația paralelă și de ce nu a putut aduce mai devreme în cuplu propriile nemulțumiri, nevoi sau conflicte.

Unele cupluri reușesc să reconstruiască relația după infidelitate, însă procesul nu presupune o simplă întoarcere la perioada de dinainte. Pentru altele, aventura scoate la suprafață o ruptură care nu mai poate fi reparată.

Pentru persoana trădată, schimbarea esențială poate apărea atunci când atenția se mută treptat de la competiția cu „cealaltă femeie” către propriile alegeri.

„«Cine este de vină?» poate face loc lui «Ce s-a întâmplat cu noi?». «Pe cine va alege?» poate deveni «Ce aleg eu pentru viața mea?». Iar «Ce are ea și eu nu am?» se poate transforma într-o întrebare mult mai blândă și mai importantă: «De ce am eu nevoie pentru a mă simți iubită, văzută și în siguranță într-o relație?»,” crede Gabriela Marc.

Concret, în primele zile după descoperirea infidelității, specialista recomandă evitarea unei confruntări cu cealaltă femeie dacă există riscul ca furia să degenereze și amânarea deciziilor importante până când șocul inițial se mai atenuează. Ulterior, întrebarea nu mai este doar cine poartă vina, ci și ce își dorește persoana înșelată de la relația sa și în ce condiții ar mai putea continua.

„Iubirea nu este un premiu pe care o femeie îl câștigă în fața alteia și nici recompensa pentru cel care s-a sacrificat cel mai mult. Pentru omul rănit rămâne, după ce zgomotul primelor zile începe să se liniștească, o întoarcere mult mai importantă decât aceea spre cel care a plecat sau spre persoana care a apărut între ei. Este întoarcerea către sine, către propriile limite, către propriile nevoi și către întrebarea dacă iubirea pe care încearcă atât de mult să o păstreze mai este și locul în care poate exista întreg”, conchide ea.