Articole scrise de Cristian Unteanu

Războaiele din zonă au lăsat în urmă o moștenire pe care Occidentul nu a putut și nici nu poate s-o înțeleagă, chiar dacă a avut toată bunăvoința s-o facă.

Om să fii, cum să nu-ți dorești să te duci și tu într-o bine-meritată vacanță la Sharm el-Sheik, una dintre locațiile turistice de lux cele mai scumpe ale planetei, asta dacă ai norocul să fii găzduit în zona super-exclusivistă, de un lux orbitor, destinată aleșilor acestei lumi.

Cel puțin în partea asta de lume unde trăim, nu există valoare mai importantă decât respectarea absolută, până la capăt, cu orice preț social, a principiilor pieței libere.

Nu este deloc un episod oarecare și care să fie relatat doar în presa de scandal. Dimpotrivă, este un semnal care ar trebui să fie analizat cu toată atenția.

Nicicând ceva nu este simplu în Orientul Apropiat unde urile milenare sunt o componentă esențială a identităților naționale.

În timpul în care se rup structurile de alianțe și cooperări care au definit epoca trecută, apar semnale că apar noi centre de forță.

Avantajul politicii este că, la limită, intrată în zona demagogiei productive, poate să producă, să susțină, să argumenteze și să vă facă să credeți în orice tip de promisiune.

fără imagine Este absolut cert că în Brazilia, odată cu înfrângerea lui Bolsonaro, cel mai mare și mai activ dintre admiratorii lui Trump, vedem că se încheie un ciclu marcat de o aventură politică și ideologică în foarte multe puncte similară cu cea a lui Donald Trump.

În opinia mea, strict personală, nebunia bate la ușa României și o poate lovi grav, profitând de moleșeala totalei indiferențe cu care am ajuns să privim - și chiar să ne distrăm – la modul în care politicienii noștri exersează lupta în noroi.

Cred că nimic și nimeni nu poate înfrâna pornirea demolatoare a europarlamentarului român în viață, cu voie de la partid să se dea în stambă cum a învățat dânsul mai bine la mahalaua post-fanariotă a politicii de la noi.

Avem un exemplu strălucit dat de Suella Braverman, ministrul de Interne în cabinetul Rishi Sunak al Marii Britanii.

Într-un ritm din ce în ce mai rapid, coșmarul violenței capătă noi și noi forme, amenințând deja zonele profunde ale stabilității și securității societăților democratice.

Rishi Sunak, 42 de ani, cel mai tânăr lider al guvernului în peste 200 de ani, a făcut deja prima declarație de presă și și-a luat primele angajamente.

Ne ocupăm, firește, de Ucraina și de tragedia care are loc acolo ca urmare a invaziei militare ruse.

Liderul partidului olandez de extremă-dreapta Forumul pentru democrație și al grupului său parlamentar afirmă asta fără să clipească, într-un interviu în care spune că „este un fan al lui Putin”.

Lovește necruțător această combinație ce pare să nu aibă sfârșit între lipsa de viziune politică și incapacitatea de a aloca un program de guvernare coerent.

Acesta est cel mai grav și relevant moment al „operațiunii militare speciale” demarate de Rusia.

Foarte curios cât de rapid evoluează tensiunile dintre SUA și Arabia Saudită după decizia acesteia de a refuza cererea făcută de Biden personal de a amâna cu cel puțin o lună scăderea propusă a extracției la nivel de OPEC + cu 2 milioane de barili de petrol/zi.

Timp de luni și luni de zile, cu mult timp în urmă, am citit minutele Procesului de la Nuremberg, pledoarii, mărturii, apărarea acuzațiilor, acuzațiile procurorilor.

Nu mai e vorba despre Ucraina și despre internaționalizarea posibilă a unei soluții de pace care, din clipa în care ar fi acceptată din interes sau comoditate și indiferență.

Săptămâna trecută, statele din OPEC+ (al căror lider informal a fost dintotdeauna Arabia Saudită) au decis reducerea producției cu 2 milioane de barili pe zi, în ciuda apelurilor presante venite de la Washington.

Este cea mai importantă evoluție în domeniul relațiilor internaționale deoarece Rezoluția adoptată cu 99 de voturi „pentru” și o abținere de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) reprezintă realmente un pas decisiv.

Cu certitudine, în disperare de cauză, au început să fie turate marile motoare păstrate ca rezervă în caz de crize majore.

Efectul unui atac asupra unei infrastructuri critice dintr-o zonă intră din start în logica unei lovituri strategice ample și care trebuie să producă efecte combinate și pe lungă durată.

Era imposibil să-ți imaginezi că lumea avea cum să se reîntoarcă la ororile războiului și să se pregătească asiduu pentru a împlini vechiul scenariu al distrugerii reciproce.

În momentul în care șeful unui stat iese să acuze public un alt stat de a fi nu numai „sponsor al terorismului”, ci de a fi fost direct organizator al unui atac terorist împotriva unei infrastructuri critice, atunci se trece în faza din care sunt autorizate toate tipurile de atacuri.

Deja se aștern semne care nu ar trebui ignorate. Și nu mai e vorba despre acțiuni de protest la nivel loc sau național, scrie Cristian Unteanu pe blogul său de pe adevarul.ro.

Cred că începem să vedem dezvoltarea neașteptată a conceptului creat de Hannah Arendt în cartea sa din 1963 „Eichmann la Ierusalim: Raport asupra banalității răului”.

Nu începe sub semnul concordiei și fericirii această inițiativă de constituire a Comunității Politice Europene.

După Ucraina, în apropierea României este extrem de aproape momentul deschiderii (sau redeschiderii) unui conflict care se poate extinde instantaneu și să cuprindă Balcanii.

Consiliul olimpic asiatic a anunțat ieri, provocând un șoc global, că Arabia Saudită a fost oficial aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă ale Asiei din 2029.

Rușii au încercat să concentreze atenția mondială pe evenimentul savant pus în scenă la Kremlin, cu discursul lui Putin înaintea momentului semnării decretelor de anexare a celor patru teritorii ucrainene.

Interesant deoarece s-ar putea să se arate o soluție pentru viitorul care, altfel, pare cam încurcat și înnegurat.