Bătălia politică din SUA nu iartă nici ceremonia de încoronare a monarhului britanic și a soției regina-consoartă

În general, într-o lume normală, regula nescrisă, dar întotdeauna respectată era că, prin consens, momentele publice solemne de tip funeralii de stat, căsătorii sau botezuri în familiile regale, ceremonii de încoronare cum este cea de sâmbătă de la Londra, erau considerate ca impunând un armistițiu de la mizeriile vieții politice, lăsând poporul să se bucure în liniște de fastul spectacolului și să achiziționeze și suvenirurile strict necesare și aducătoare de venituri la economia națională.

În principiu, nimic nu ar trebui să tulbure momentele respective, căci menirea lor este să creeze amintiri populare care, în foarte scurt timp, să se țeasă în legende urbane, la rândul lor inserate și repetate cu ocazia tuturor evenimentelor ulterioare, parte din materialul grafic și explicativ al posturilor de televiziune, de radio sau al ziarelor din întreaga lume. Toată lumea bucuroasă că a putut vorbi și despre altceva decât de morții din Ucraina, altfel subiect obligatoriu și repetitiv de prima pagină sau, după caz, de breaking news.

Context în care, acum, bătălia politică din SUA vine să tulbure peisajul altfel pregătit cu minuție de regizorii britanici tocmai pentru a da impresia că totul este business as usual: într-un interviu dat pentru televiziunea ultraconservatoare GB NEWS (realizator fiind fostul politician Nigel Farage, apostolul BREXIT și cel care-i înjura cu moc pe români), Donald Trump îl critică pe Joe Biden deoarece a refuzat să fie prezent la ceremonia de la Londra, spunând că, evident, dacă ar fi fost el la Casa Albă, atunci sigur ar fi participat la evenimentul de sâmbătă.

„Cred că, fizic, nu poate să facă asta...cred că e greu pentru el să facă față fizic la asta” a afirmat fostul președinte american despre urmașul său la Casa Albă, continuând cu o remarcă privind „lipsa de respect” pe care o dentă acest refuz.

Aveți posibilitatea să urmăriți un fragment din emisiunea TV, interesant și sugestiv ca și contextul întrebării-provocare lansată de Nigel Farage care spune că se pare că Biden iubește mai mult Irlanda decât UK, nadă întinsă în care Trump nu se prinde, cu eleganță și cu un exercițiu politic evident infinit mai mare decât ale prezentatorului TV.

Și, pentru ca lucrurile să fie foarte clare, re-apare și acest poster din septembrie 2022 cu un text-omagiu al lui Trump pentru viitorul monarh care „se va dovedi că este o sursă de inspirație pentru toată lumea”.

Este un nou episod, chiar dacă desfășurat într-un spațiu mai puțin așteptat, al confruntării politice din SUA care începe din ce în ce mai mult să arate care vor fi principalele teme de dezbatere în perioada electorală. Printre acestea se va număr subiectul extrem de delicat al vârstei candidaților și, în consecință, a capacității lor de a-și duce la bun sfârșit mandatul. Curios este că atacul lui Trump vine pe acest subiect de acum reamintind tuturor, desigur fără voie, și de vârsta înaintată a regelui Charles al III-lea, amănunt adevărat fără importanță deoarece acolo nu e vorba despre o alegere populară ci un mandat pe viață încredințat prin voință divină, cum se va auzi sâmbătă în Catedrală.

Bătălie politică sau circ politic pe model Trump? Există și această a doua variantă de interpretare deoarece – pentru informarea corectă a tuturor – trebuie să amintim un amănunt pe care Trump ar fi trebuit să-l știe: istoria nu a cosemnat niciodată vreo prezență a unui președinte american la ceremonia încoronării unui suveran britani, fapt ușor de explicat și de înțeles, fie și numai dacă s-a dorit marcarea cât mai vizibilă a tradiției democratice și independenței americane în raport cu fosta metropolă colonială.

Întrebarea deschisă acum este însă dacă și în ce formulă tema mai largă a relațiilor viitoare cu UK va marca bătălia electorală americană și dacă, în acest context, cei doi candidați vor putea relua promisiunile că SUA va găsi, în cele din urmă, modalitatea de a ajuta economic UK, aceasta fiind, dacă-și mai amintește cineva, marele angajament pe care și-l luase președintele Trump în momentul în care susținea BREXIT. Promisiune atunci extraordinar de generoasă și nobilă. Deocamdată, din motivele știut, pusă în așteptare.

Cine își ia riscul să o reînvie și va avea talentul să-i facă și pe alții să creadă?