SUA pot oare intra în incapacitate de plată peste două săptămâni?

Astăzi, președintele Joe Biden primește reprezentanții republicanilor dar fără prea mari speranțe de a rezolva situația realmente conflictuală în ce privește datoria publică și asta, în cel mai negru scenariu, ar însemna că SUA ar putea ajunge în situație de faliment. Ar fi nevoie – și asta vor democrații – să se ajungă foarte rapid la un acord bi-partizan pentru „ridicarea nivelului datoriei public”, manevră legislativă disperată dar strict necesară pentru ca prima economie a lumii să-și poată achita facturile, să achite salariile funcționarilor și să ramburseze creanțierii. „ Cu toate astea, prăpastia între poziția Președintelui și ce a republicanilor este imensă” a estimat ieri Janet Yellen, Secretar pentru Tezaur.

Încă nimeni nu-și închipuie că s-ar putea petrece cu adevărat așa ceva, chiar dacă din ce în ce mai mulți economiști dau avertismente dintre cele mai înspăimântate despre realitatea amenințării care se poate concretiza chiar de la începutul lunii viitoare în cazul în care republicanii și democrații nu vor ajunge la un acord pentru creșterea plafonului datoriei de peste 31 trilioane $ doar la nivelul înregistrat la 31 ianuarie, de atunci în ridicare permanentă . Acum, nivelul datoriei americane se cifrează la 31.381 miliare dolari, conform datelor oferite de Departamentelor americane ale  tezaurului și cel al comerțului.

Nu mai e vorba nici de speculații răuvoitoare sau despre analize alarmiste generate de tabloide specializate în lansarea pe piață de diverse zvonuri menite să aprindă și mai mult campania electorală deja neoficial demarată în vederea prezidențialelor de anul viitor.

Este vorba despre o analiză cum nu se poate mai oficială realizată de Serviciul de buget al Congresului american (CBO), agenție independentă politic și care a publicat vineri un document senzațional din toate punctele de vedere.  Documentul respectiv (vă rog să accesați nu numai analiza extinsă ci și Data Overwiev pentru a înțelege șocul realmente enorm pe care l-a produs în lumea economiștilor și, mai ales, în ca a politicienilor din întreaga lume, acum din ce în ce mai conștienți de efectele de tip „bulgăre de zăpadă” pe care le-ar avea eventuala intrare a SUA în incapacitate de plată, fi și chiar pe termen scurt. Nu este vorba despre efectele sociale și economic care s-ar crea pe piața americană, despre furtuna greu de oprit în instituțiile bancare, ci – ceea ce poate interesa în primul rând Europa -  despre extrem de probabilul efect de contaminare despre care știm că se va produce cu siguranță dar despre care, cel puțin în acest moment, nimeni nu știe cât de mult ar putea dezechilibra economiile Statelor Membre din UE și cum ar modifica perspectivele de creștere a propriilor lor datorii externe.

CBO estimase inițial că intrarea în incapacitate de plată a SUA s-ar putea produc undeva între lunile iulie și decembrie, dar evoluția negativă a indicatorilor economice a făcut ca Departamentul Tezaurului să vorbească despre data de 1 iunie, estimând că nivelul actual al datoriei publice reprezintă plafonul maxim pe car-l poate suporta economia.

Iată previziunile FMI care merg până în 2024 în cazul în care se păstrează actualul ritm de creștere al datoriei americane:

Aveți aici textul scrisorii, plină de adevărul disperării, pe care Janet Yellen o adresează parlamentarilor americani și în care se spune că „după cum știți plafonul datoriei reprezintă suma totală de bani pe care guvernul SUA este autorizat s-o împrumute pentru a-și îndeplini obligațiile sale legale, inclusiv cele legate de securitatea socială și în domeniul Medicare, salariile  militarilor, dobânzile legate de datoria națională, returnarea impozitelor și alte plăți”, prezentând totodată și cele două măsuri excepționale care, cel puțin pe timp scurt, ar putea potoli criza. Reamintind că „imposibilitatea ca guvernul să-și îndeplinească obligațiile poate provoca daune ireparabile economiei SUA, vieții americanilor și stabilității financiare globale. În trecut, faptul că guvernul ar fi putut să-și îndeplinească obligațiile a produs daune reale, inclusiv singura scădere a notației de credit în istoria noastră, în 2021. Creșterea sau suspendarea plafonului de credit nu va permite noi angajamente de plată sau va costa bani pe contribuabili. Pur și simplu, va permite guvernului să finanțeze obligațiile sale legale pe care le-au luat în trecut atât Congresul cât și președinții celor două partide”.

Să vedem care sunt rezultatele negocierilor și, mai ales, care sunt efectele evenimentelor de acum asupra piețelor bursiere și a nivelului de încredere în marile bănci americane, oricum silite să-și modifice politicile de creditare și costurile operațiunilor interne și internaționale, eventual limitând sprijinul pentru unele companii sectoare sau chiar contacte externe dovedite neprofitabile. Singura întrebare este, pe fond, cât anume poate fi ridicat acest plafon al datoriilor înainte d explozie, mai ales pe fondul acestor interminabile crize suprapuse de acum. Oare, în tot acest context, singura ieșire posibilă să fie soluția extremă a lui Trump care se adresa congresmenilor și senatorilor spunându-le că dacă nu obțin satisfacție, „...adică dacă nu vi se dau tăieri bugetare masive, trebuie să provocați încetarea plăților”?  De fapt este vorba despre un joc politic extrem de dur, de o punere de presiune dar care transmite însă cele mai nedorite mesaje în întreaga lume.