România ar vrea oare, poate, intenționează sau ar promite să-și apere cetățenii? Mai e cazul?

Ieri, o decizie a guvernelor de la Varșovia și Budapesta a fost criticată în termeni destul de severi de către Comisia Europeană care nu este deloc de acord cu decizia celor două capitale de a interzice până la 30 iunie importurile de cereale și alte produse alimentare provenind din Ucraina, reamintind tuturor că politica UE în domeniul comerțului este o prerogativă exclusivă a executivului comunitar, așa cum i-o fi spus, în trecere rapidă prin București,  în urmă cu câteva zile, și comisarul european de profil domnului general, doctor în științe, prim ministru și președinte Nicolae Ciucă.

Așa este, așa scrie în Tratate, așa ar trebui să se petreacă lucrurile în lumea ideală. Numai că mai sunt posibile excepții în situații excepționale, la cererea motivată a guvernelor care oferă argumentele necesare privind o situație de criză care pune în pericol viața cetățenilor și, astfel, lovește în interesele fundamentale de securitate ale țării. Tradițional, acest tip de argumente a fost folosit în multiple ocazii pentru a explica decizia restabilirii controlului la frontiere în momentele cele mai dificile ale crizelor provocate de apariția unor valuri succesive de migrațiune ilegală.

În cazul de acum, exasperați profund de lipsa de reacție a Comisiei Europene în chestiunea cerealelor din Ucraina care inundă statele frontaliere și ucid cu încetul perspectivele agricultorilor locali, după câteva avertismente că se va putea atinge acest stadiu de criză relevantă la nivel național, după ce au văzut că faimoasa corespondență de pe 31 martie către Bruxelles semnată de cinci prim miniștri (Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și Slovacia) nu a avut efect, cele două capitale au  trecut la nivelul superior de atac. Și-au justificat decizia prin faptul că cerealele ucrainene care le tranzitează teritoriul fără opreliști de niciun fel și în condițiile în care continuă blocarea transportului din anumite porturi de la Marea Neagră constituie o amenințare directă pentru sectoarele agricole din Polonia și Ungaria. Argumentul final – cel pe care și ai noștri ar trebui să-l cunoască foarte bine – este că, din cauza dificultăților logistice,  o mare parte a acestor cereale, mai ieftine sau chiar cu mult mai ieftine decât producția locală, nu mai sunt demult exportate către țări terțe.

În consecință, tocmai ca demonstrație absolut elocventă, guvernul polonez, spre exemplu, interdicțiile de import din Ucraina sunt deosebit de severe deoarece nu e vorba doar despre cereale, ci și despre zahăr, carne, fructe și legume, iar în cazul Ungariei interdicția privește cerealele, oleaginoasele și alte produse agricole, „în așteptarea unei soluții permanente și adoptarea unor măsuri din partea UE” care să permită și apărarea „intereselor comunității agricole din Ungaria”.   

Mai sunt și alte argumente, de multe ori prezentate în anii trecuți, privitoare la nivelul de infestare a produselor agricole și produselor alimentare din Ucraina cu pesticide sau fertilizante diverse exportate masiv din țările UE care și-au golit astfel, la preț de dumping, stocuri care altfel ar fi trebuit distruse după interdicția substanțelor respective în UE. Iată un raport din septembrie 2020 despre care am aflat de la câțiva colegi bine informați din țări europene că este pe cale să fie reluat cu un update aprilie 2023, cu exemplificări de la fața locului, inclusiv cu produse alimentare ucrainene ajunse pe piețele de la noi, sau cu analize ale unor stocuri de grâne achiziționate pe „piețe volante” din România.

Nu e vorba despre „lipsă de solidaritate cu frații din Ucraina” și de lipsă de compasiune față de tragedia fără seamăn produsă de invazia rusă. Este vorba, în esență, de logica politică care, da sau nu, pune în față interesele naționale supuse unor presiuni excepționale în caz de criză. Nici Ungaria și nici Polonia nu spun că s-ar dezice de sprijinirea Ucrainei, numai că, în același timp, vor să-și apere și sectorul agricol național, precizând foarte clar că măsurile actuale de interzicere de import din Ucraina sunt limitate în timp și, pe de altă parte, nu vor afecta nicidecum circulația grânelor sau produselor alimentare pe „culoarele solidarității”, dar se va asigura o supraveghere severă pentru ca produsele în cauză să nu se mai „piardă în natură”.

Cui să-i ceri asta la noi în perioadă de Rotativă? Cine ar trebui să decidă? „Guvernul Meu” depinde exclusiv de decizia personală a Domnului Președinte care este plecat. Parlamentul? Cine știe, ar putea să apară o inițiativă legislativă de urgență, dar să nu fim naivi, ordinul „de sus” este că orice inițiativă în această direcție ar fi neavenită pentru că ne-ar strica la bunul renume și, oricum, americanii nu ne-au spus ce să facem curajos în acest context.

Și apoi, pe ce bază ar acționa ai noștri? S-a publicat cumva vreun studiu oficial despre pierderile cumulate suferite de populația din România de pe urma tranzitului de cereale ucrainene scăpat de sub control, a zis cineva ceva precis în afară de generalități și de speranța că „poate să milostivesc ăia și ne mai dau ei ceva pomană până la urmă și la urmă”? Veți vedea, chiar așa va fi, vor „mai veni” câteva milioane, apoi altele vor fi problemele importante, adică cine vine în noua echipă de guvernare, care sunt noile echipe clientelare instalate în funcție și, apoi, de altceva nu va mai fi timp că se intră în faza acută a pregătirii pregătirilor pentru bâlciurile electorale, comasate sau nu, de anul viitor.