Dragonul Chinez vrea să facă pace și în Ucraina. Poate să poată sau poate sunt numai vorbe?

China vrea să se impună mediator suveran în conflictul din Ucraina. Să vedem dacă poate și în ce măsură mișcarea asta spectaculoasă de acum este (sau ar putea fi) o reală posibilitate spre pacea în regiune, totodată și șansă reală, prima de asemenea forță, pentru a detensiona situația globală, ajunsă foarte aproape de punctul fără întoarcere care ar marca intrarea într-un nou război mondial. Unul de care nimeni, absolut nimeni nu are nevoie deoarece absolut toți marii actori care știu că, inevitabil, vor fi implicați în luptă, știu foarte bine la ce nivel le sunt acum arsenalele, cât de puternic le-a fost erodată economia și securitatea socială de eforturile presupuse de funcționarea statelor lor în parametrii „economiei de război” și care sunt șansele rezilienței țărilor lor în caz de conflict de mare intensitate.

Desigur, conflictul din Ucraina a avut partea sa excepțional de bună pentru injectarea de adrenalină în activitățile din sectorul industriei de armament, unele economii naționale -începând cu cea a SUA – nu au mai primit asemenea comenzi uriașe de foarte mult timp, sa- putut vinde cantități impresionante din armele vechi din silozuri, chiar la prețuri interesante și comisioane și mai și pentru unele țări din estul european care au achiziționat și la mâna a doua sau chiar a treia, doar să fie, cunoașteți foarte bine situația. Dar, au avertizat serviciile de informații, prea multe arme, inevitabil, fac să se apropie primejdios de mult perspectiva unei escaladări regionale, din ce în ce mai des invocată și care, deja, pune sub semnul întrebării marile afaceri prezente și viitoare. Ceea ce ar reprezenta singura problemă reală care să preocupe finanțatorii jocurilor politice care, ca prin minune, simt o nevoie urgentă de a calma lucrurile și de a modera mesajele mult prea aprinse în favoarea războiului cu orice preț.

Poate, din această cauză, China să fi ales să marcheze un pas mai departe în procesul lansat prin inițierea pe cont propriu a unor convorbiri de pace. Și a realizat în luna martie nu numai un succes excepțional, ci și unul care se înscrie ca premieră istorică, reconcilierea Iran-Arabia Saudită, ramură de măslin întinsă și acceptată între șiiți și sunniți, cu consecințe excepționale care s află acum în curs de dezvoltare și extensie prin consolidare în întreg Orientul Mijlociu. Cu un mesaj – tot ofertă de mediere lansată de China – între Israel și Palestina- , posibil de conceput dacă Israelul realizează că Liga Arabă redevine un bloc unitar integrând Siria, iar Egiptul se așază, cum spun sursele, pe marea centură a blocului BRICS. În plus, cu o altă probabilă încercare de mediere în conflictul Yemen-Arabia Saudită, ceea ce ar transforma China în unicul mediator de pace acceptat în zonă...Conformând deci un alt spațiu de putere în ceea ce se numește Marele Sud, noua realitate geo-politică ce se suprapune unei oferte economice, cea a Noului Drum al Mătăsii în varianta sa extinsă.

Ce legătură au toate astea cu Ucraina?

Acolo, pentru soluționarea conflictului, din acest moment, odată cu apariția ofertei chineze, avem două formule de joc implicând un alt tip de filozofie politică și un alt demers strategic. Pe de o parte, avem demersul clasic american definit de Biden ca ajutor militar și financiar către Ucraina „atât timp cât este nevoie”.  China adoptă o altă formulă, reluând, formal-cuminte și la modul exemplar, tehnica mai veche a americanilor, cea de a numi un „trimis Special” care să înceapă să discute opțiuni negociate sau negociabile nu numai cu Ucraina, ci și cu țările vecine. Soluție care s-ar putea să se dovedească salvatoare pentru Zelenski și echipa sa guvernamentală deoarece ar avea astfel o cale deschisă spre revenirea la masa discuțiilor și la târgul pe bază de compromisuri, fără a da impresia că au fost învinși vreodată pe câmpul de luptă.

China, cu experiența sa milenară de negocieri, știe că important este să se accepte deschiderea primei uși către sala de negocieri din momentul în care s-a stabilit că reprezentatul Chinei va fi în capul mesei. Chestiune care nu este doar de prestigiu, căci interesele Chinei, în acest caz ca mereu în noua ecuație, sunt în primul rând de securitate economică pentru Marele Proiect. Existența unei asemenea zone de conflict ca cea din Ucraina, separarea până la punctul de rupere a multor tratate comerciale și de altă natură, nu fac deloc bine la comerțul global. O negociere reușită, se va spune, poate contribui la o reluare treptată a funcționării liniilor de comunicație și, pe măsură ce lumea se va ocupa și de alte lucruri decât de pușcoace și generalii vor fi repuși în dulapurile cu rezerve, s-ar putea crea și condițiile de reluare a schimburilor comerciale, inclusiv o funcționare, fie și parțială, a aprovizionării energetice a Europei, poate inițial deschizând la maximum resursa reprezentată de hub-ul din Turcia.

Este posibil ca una dintre cele mai dificile dimensiuni ale negocierilor prealabile începerii convorbirilor de pace va fi partea în care se va discuta dacă ea va trebui să fie încheiată bilateral, între Ucraina și Rusia și garantată de China sau dacă, tot pentru a da o satisfacție și altor jucători, se va ajunge la ideea unui format cu câteva țări garante, odată cu garanții, directe sau indirecte, privind procentul prezenței acestora în acțiunile de reconstrucție a Ucrainei.

China a transmis acum un mesaj foarte clar, în spiritul înțelepciunii lui Confucius care spunea discipolilor săi „nu vă amestecați în probleme cu care nu sunteți însărcinați”. Mesajul de acum spune că China vrea să fie mediator. Dar vor și ceilalți? Cine are mai mulți bani și mai mult timp să aștepte un răspuns?