Cât trebuie să dea Statele Membre în Consiliul Europei pentru refacerea Ucrainei post-conflict?

Comunitatea internațională începe să se mobilizeze exemplar pentru o strângere de fonduri fără precedent în istoria de după cel de-al Doilea Război Mondial, o noutate absolută deoarece, preventiv, socotelile încep să se facă cu mult timp în avans, chiar atunci când conflictul militar este în toi, mizând totul pe victoria indiscutabilă a forțelor ucrainene și, în al doilea rând, pe capacitatea financiară a Statelor Membre în Consiliul Europei de a susține acțiunea de reconstrucție a Ucrainei.  Și nu este deloc puțin lucru, se v va spune la reuniunea Consiliului Europei care, la nivel de șefi de state și guverne, la Reykjavik, vor ave misiunea de a transmite un mesaj clar care, cât se poate de precis, să traducă în cifre capacitatea și dorința lor de a-și manifesta solidaritatea „atâta timp cât va fi nevoie”, altcumva decât prin livrarea de arme și muniții, prioritatea din acest moment.

Summit-ul din Islanda, mai 2023

Nu va fi deloc ușor, ba chiar va fi chiar extrem de complicat dacă, așa cum se cred îndeobște, materialul de bază în evaluarea din 22 martie privind costului refacerii Ucrainei:  411 miliarde de dolari, cum se spune în analiză comună făcută de Banca Mondială, ONU și Comisia Europeană. Adevărat, este vorba despre o cifră orientativă deoarece, evident, conflictul continuând și amplificându-se în fiecare zi, distrugerile vor fi mai ample și costurile reconstrucției devenind din ce în ce mai mari.

Cine și cum va plăti? Desigur, va exista un angajament nominal din partea fiecărei țări participante, inclusiv cel românesc susținut de Președintele Iohannis. Dar Summit-ul din Islanda s-ar putea finaliza printr-un anunț cu mult mai complex: bazându-se pe faptul că Ucraina va învinge, se pregătește  probarea unui sistem de calcul cât  se poate de precis pentru a determina valoarea distrugerilor provocate de armata rusă în Ucraina și, de aici, cât vor trebui să plătească rușii pentru reconstrucția Ucrainei și compensarea victimelor. Desigur, totul se bazează pe prezumția că Rusia va fi înfrântă total și că va trebui să capituleze, astfel încât, pe lângă alte multe condiții, să-i fie impusă și obligați  aceasta financiară a despăgubirilor d război care ar putea să se întindă pe durata unor ani sau chiar decenii.

„Unul dintre rezultatele anticipate ale Summit-ului este stabilirea unui Registru al Pierderilor în care vor trebui să se înscrie toți ci care au suferit pierderi, cu familii în care s-au înregistrat moți sau răniți în urma agresiunii Rusiei, vor fi înregistrați și vor avea compensările necesare, un fel de a afirma că cei care au comis crime în Ucraina vor fi considerați responsabili pentru acțiunile lor” – se spune într-un comunicat al guvernului islandez.

Nimic nu este și nici nu va simplu deoarece, cel puțin până în acest moment, nu există un acord semnat privind cadrul juridic în care se vor judeca și stabili atât sumele pe care ar trebui să le plătească Rusia cât și eventualele condamnări pentru „crimele de agresiune”. Vor fi oare legate cele două proceduri într-o acțiune unică în ceea ce ar putea fi acel Tribunal special internațional care să judece crimele de agresiune împotriva Ucrainei (una dintre propunerile făcute de UE) sau, pentru cadrul financiar, el va face parte dintr-un text separat, cel pe care Rusia învinsă va trebui să-l semneze acceptând capitularea necondiționată, sau, dimpotrivă, totul va fi discutabil și negociabil după retragerea completă a rușilor din Ucraina, așa cum sugerea planul de pace prezentat de Zelensky?

Summit-ul de acum reprezintă, posibil, o indicație asupra faptului că s-ar fi agreat soluția de a se delega Consiliului Europei (49 d State membre și alte cinci state cu statut d observator, cu toate statele europene fiind membre cu excepția Belarus, Rusia și Kosovo) sarcina de a coordona următoarea etapă a acestui proces și, de ce nu, de a stabili procedurile pentru crearea unui Tribunal internațional care, ulterior, să fie supus aprobării Adunării Generale a ONU. Între timp, ar putea fi titulara departamentului sau chiar unei Agenții speciale care să gestioneze Registrul Pierderilor, instrument esențial și extrem de complicat de realizat deoarece nu numai pierderile directe vor trebui consemnate acolo, ci și cele indirecte, plus pierderile umane, mirți și răniți dar și daunele morale provocate familiilor în urma deplasărilor forțat, inclusiv a celor 19.000 de copiii mutați forțat de ruși din Ucraina, așa cum a spus ieri Ursula von der Leyen, președinta CE. Socoteli tragice dar care trebuie făcute, au estimat șefii de state și guverne, totalizând deja angajamentele financiare și contabilizând și participarea viitoare, evident în creștere, a organizațiilor internaționale de tip bănci de dezvoltare.

Este un demers în premieră deoarece, până acum, estimările începeau după finalizarea conflictului și a acordurilor de pace sau capitulare. De data asta, se inovează ceva pe baza unor certitudini despre viitor. De corectitudinea estimărilor depinde chiar soarta lumii, în orice caz cea a ordinii mondiale în care trăim acum, cu alianțele și axele sale de colaborare.