Lista de bal a doamnei Apocalipsa: suspiciuni (credibile?) privind țările care s-ar pregăti să dobândească arme nucleare

Dispar tratatele de control privind armele nucleare. Într-o campanie mondială finanțată de interesele marilor companii constructoare de armament și tehnologii nucleare,  acestea sunt denunțate și acum deplin ignorate ca fiind o amintire a unui timp trecut când concesiile făcute pentru garantarea păcii mondiale, tot atâtea semne de slăbiciune care trebuie rezolvate imediat, cu orice preț, cu orice efort bugetar, într-un delir militarist care aduce în atenția opiniei publice vocile unor personaje ciudate, începând cu generalii pensionari care explică din cărți cât de bine este ca o țară să posede cât mai multe mijloace de distrugere. Firește, dacă se poate, începând cu armele de distrugere în masă.

Din ce în ce mai posibil ca, într-un viitor foarte apropiat sau într-un orizont credibil de timp, să vedem că unele țări – cu ambiții și programe nucleare deja afirmate – să intre rapid în cursa pentru obținerea primelor lor arsenale de arme nucleare, proces deloc laborios dacă există fondurile necesare care, ca în trecut, să permită achiziționarea serviciilor unor savanți și tehnicieni specializați.

Aveți aici o posibilă „listă scurtă”  a țărilor care ar putea avea mijloacele financiare și capacitatea tehnologică pentru a demara propria lor „aventură nucleară” și, de ce nu, să-i dea și o dimensiune militară, alăturându-se celor 9 puteri nucleare recunoscute în acest moment, Rusia, SUA, China, Franța, Marea Britanie, Coreea de Nord, Israel, Pakistan și India.

Iran, Brazilia, Algeria, Arabia Saudită și Siria:  lista este interesant (sau interesantă și cu un potențial de avertisment sever, alegeți dvs) fie și numai deoarece statele menționate acolo, până acum separate de diverse relații determinate de prioritățile lor individuale de politică externe, dau semnale din ce în ce mai coerente că se pot uni într-un format comun sub egida BRICS, nu mai departe de luna august când se vorbește despre iminenta extindere a organizației pusă sub semnul „colaborării fără limite” între China și Rusia. Posibil, probabil, credibil ca formă de rezolvarea a dimensiunii militare a programelor de cooperare, susținere reciprocă și expresie a noului tip de garanții de securitate de care ar putea beneficia țările care vor face pasul spre alinierea pe noua linie cu potențial ofensiv mondial a „Marelui Sud”, ideea al cărei mare promotor este președintele Lula al Braziliei.

Dar există mai multe asemenea liste cu potențiali candidați, pe ele figurează țări ”gata să treacă pragul”, care, în actualul context, ar putea considera că este normal să intre în clubul respectiv, poate Ucraina, poate Germania, caz în care mai multe state europene membre NATO ar vrea și ele să nu mai fie simple doar depozitare de arsenale nucleare controlate de americani că să aibă propriile capacități de descurajare națională sub control suveran, eventual parte integrantă de ceea ce este numit acum „autonomia strategică a UE”. O situație complicată deoarece toate acestea, separat sau combinate, ar echivala cu dispariția definitivă, de facto, a ecuație de odinioară a „echilibrului nuclear” asigurat bilateral de Rusia și SUA, fenomen care deja a început odată cu retragerea progresivă a americanilor din fostele lor zone de dominație absolută.

Deocamdată, iată, poate îngrijorează pe cine, poate pe unii îi va entuziasma ca un fel de chemare la o luptă la care știu că, plini de curaj, vor fi chemați să moară ceilalți, harta cu locațiile arsenalelor nucleare în Europa . Plus, la fel de interesant și instructiv, un document confidențial al NATO „scăpat” către presa europeană și dezvăluit de britanicii de la Express.

Dar, cred că această adăugire este normală, o hartă care prezintă deplasările și localizările actuale ale arsenalelor nucleare (aveți aici sursa ), martie 2023, NATO/Rusia:

Ar merita, cred, o analiză meticuloasă, am primit în acest sens câteva pachete de asemenea analize, n-am găsit, evident, nimic din partea serviciilor noastre de informații, militare sau civile, poate nici nu le-a cerut nimeni sau din cine știe ce altă pricină politicianistă și obscură, căci nici nu mai amintim de ce-ar fi putut fi eventualele contribuții care să fie cerute din partea fantomaticelor și atât de bine plătitelor „comisii de specialitate”, pe externe și apărare. Caz în care, sper că asta vă va interesa, vom continua analiza pe aceste cazuri, căci senzaționale sunt datele despre negocierile în curs, atât de departe de noi dar vitale, cred, și pentru securitatea României.