Exemplu nefericit de desolidarizare europeană: „scrisoarea celor 12“ versus „scrisoarea celor 5“. Țările din Est pot ieși în pierdere

De nenumărate ori, oficialii europeni, toți într-un glas, au repetat de sute și mii de ori lozinca în care se vorbește despre eforturile lor neobosite de a clădi o arhitectură comună europeană bazată pe sentimentul nobil al solidarității, făcând să dispară toate linii de diviziune de odinioară, din perioada Cortinei de Fier, cele care separau lumile occidentului bogat și estului comunist și sărac. Foarte ușor de spus, mai greu de făcut în momente în care asta chiar ar conta, dovadă ceea ce se petrece acum când, deloc surprinzător, 12 state membre din vestul continentului ridică obiecții serioase față de acordul realizat între Comisia Europeană și patru state din est (România, Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria) în privința tranzitului de cereale ucrainene fără taxe vamale, acord valabil până la data de 5 iunie.

Vă reamintesc că, după ce s-a analizat setul de argumente conținut în scrisoarea pe care cele 5 State Membre au trimis-o la Bruxelles și în care se afirma că astfel a fost favorizată concurența neloială, cu rezultatul foarte vizibil și prelungit de scădere a prețurilor pentru fermierii locali, un dumping care provoca efecte dezastruoase asupra întregului sector agricol din țările respective, diminuând până la dispariție apetitul tinerilor de a intra în acest sector esențial pentru economie. UE a impus restricții până la data de 5 mai asupra tuturor importurilor de grâu, rapiță, porumb semințe de floarea soarelui provenind din Ucraina, iar miniștrii agriculturii din cele 5 țări au cerut ca interdicția respectivă de import să fie prelungită până la finele anului.

Concret, este vorba despre „măsuri restrictive de limitare a importurilor” care aveau ca scop să împiedice comercializarea produselor respective pe teritoriul celor 5 State Membre, cu condiția extrem de importantă ca să nu fie împiedicată în niciun fel circulația lor liberă pe „coridoarele solidarității” către restul țărilor europene pentru ca, mai apoi, să ajungă în porturile de unde, eventual, să fie trimise mai departe spre alte țări, în principal din nordul Africii. Măsură logică, așa cum tot logică ar fi fost și prelungirea sa cu un an pentru a ajuta la protejarea intereselor fundamentale ale celor 5 State Membre care au cerut aplicarea unor asemenea politici de salvgardare, tocmai în ceea ce ar trebui să fie o expresie dintre cele mai normale ale spiritului de solidaritate între membrii clubului european.

Dar, iată, lucrurile se pot complica acum foarte serios din moment c 12 State Membre (Austria, Belgia, Croația, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Olanda și Slovenia) au semnat o scrisoare adresată Comisiei Europene prin care critică măsura respectivă deoarece a fost luată „fără consultarea Statelor membre”, fapt care „provoacă neliniști serioase deoarece măsurile duc la un tratament diferențiat al țărilor pe piața unică”...Cu toate că măsurile prevăzute „au un caracter temporar și excepționale...cel puțin o clarificare este necesară” se spune în scrisoarea respectivă „în ce privește modul în care măsurile respective corespund reglementărilor europene”. În afară de asta, și aici ajungem la cea mai gravă dintre cererile menționate în Scrisoarea celor 12”: se solicită în mod expres și „discuții suplimentare” înainte de aprobarea ajutorului de 100 milioane de Euro promis la jumătatea lunii trecute de Comisia Europeană pentru agricultorii din Europa de Est, solicitând „explicații” asupra utilizării acestor fonduri, știind că o jumătate din sumă fusese deja deblocată la jumătatea lunii martie. 

Comisia Europeană a replicat cu maximum de prudență, aș spune chiar cu îngrijorător de maximă prudență: „evident că vom prezenta argumentele pentru care credem că aceste măsuri sunt necesare, mai ales în ce privește garanția tranzitului acestora deoarece, pentru noi, este important ca el să poată continua”.

Problema nu mai poate fi judecată în termeni tehnici, căci presiunea politică este uriașă și primează în fața oricăror argumentații de tip economic. Context în care chiar nimeni la Bruxelles nu poate anticipa ce se va întâmpla cu Acordul respectiv după data de 5 iunie, totul în contextul mesajului transmis de președintele Zelensky în timpul unei conferințe de presă ținte împreună cu Ursula von der Leyen, Președinta Comisiei Europene, atunci când i-a spus foarte clar că: "restricțiile asupra exporturilor noastre sunt absolut inacceptabile. Ne așteptăm ca aspectele problematice relevante să fie monitorizate și ca nicio decizie să nu fie luată fără consultări cu Ucraina. Ne așteptăm la soluții europene puternice în acest context și că toate restricțiile vor fi eliminate cât mai curând posibil".

Pe noi cine ne apără? Are cineva ceva de zis în apărarea punctului de vedere național care să ceară salvgardarea interesului  național? Ar fi fost normal să reacționeze europarlamentarii români (mai ales că-l avem acolo și pe Dacian Cioloș, specialist în problemă)? Normal ar fi fost, dar extrem d puține speranțe. Ai noștri au probleme strict cu Rotative și cu scaunele ei. Atunci?

Rămâne să decidă ceilalți și să ne comunice rezultatele.