„8 Miliarde de vieți, posibilități infinite“ – așa este, dar înspre ce orizont?

Ieri a fost dat publicității unul dintre acele rapoarte care, de regulă, sunt într-atât de importante și implică niște consecințe atât de grave pentru viitorul nostru al tuturor, încât politicienii – mai ales din țări mici și pe drumul depopulării din cauza sărăciei și lipsei de perspective – tind să le ignore. Veți vedea, așa se vor petrece lucrurile și la noi unde, tocmai datorită unui din ce în ce mai profund dezechilibru demografic, evenimentele externe nu prezintă interes decât, strict, dacă reprezintă o formă oarecare de penalizare a vieții și așa pline de privațiuni și temeri a oamenilor.

Cu toate astea, poate chiar din aceste motive, poate încercând să sperăm că într-o zi vom avea și alt tip de politicieni la conducerea destinelor naționale, ar trebui să ne intereseze datele cuprinse în raportul difuzat sub egida ONU, prezentare anuală a evoluției demografie de pe Planeta Pământ. Este, cu regularitate (și așa se întâmplă și acum), un document care trebuie citit cu mult dincolo de nivelul său de bază, cel al datelor statistice comparative, căci principala sa valoare stă în descoperirea perspectivelor de creștere a populației dintr-o zonă sau alta în cadrul analizei prospective și de risc care se face în unele mari cancelarii ale lumii, în țările care contează pentru echilibrul mondial.

Deja, de 24 de ore, grupele de studiu multi-disciplinare au fost convocate pentru a începe determinarea consecințelor schimbărilor anunțate în raportul ONU, tot atâtea noi modulări sau chiar schimbări posibile de direcție în politica viitoare a lumii.

Iată ordinea demografică actuală și asta înseamnă câteva lucruri incontestabile. În primul rând, pentru prima oară din 1956 (anul în care ONU începe măsurătorile demografice comparative), India este pe cale să devină cea mai populată țară a lumii cu o populație de 1,42 de miliarde de oameni, cu aproape 3 milioane de locuitori mai mult decât China (1,425 miliarde). Indicele de fertilitate în India rămâne la 2.0 în timp cel din China este de doar 1,2. Asta  în condițiile, așa cum se subliniază în documentul citat, 25% in populația Indiei este în zona de vârstă 0-14 ani, 18% în categoria de vârstă 10-19 ani, 25% în categoria 10-24 de ani, 68 % în categoria 15-64 de ani și 7% în vârstă de 65 de ani și peste. Datele corespunzătoare pentru China, respectând aceleași categorii, sunt 17%, 12%, 18%, 69% și 14%.

SUA se află pe locul 3, cu o populație estimată la 340 milioane de locuitori.

Asta înseamnă, priviți din nou primul grafic, că cele mai populate țări ale lumii ( cu excepția SUA) provin din zona economiilor în curs de dezvoltare, cu „posibilități infinite” deschise de regrupările de acum pentru a forma un nou centru de putere care să schimbe fundamental ordinea actuală globală și să iasă de sub influența fostelor puteri coloniale sau a practicilor mai recente de tip neo-colonial.  Se bazează pe un raționament foarte simplu: este limpede că acest grup de țări care sunt cele mai populate din lume și au un ritm constant de creștere a populați reprezintă și cele mai mari piețe active, ofertă de nerefuzat pentru unele dintre economiile tradiționale care, de voie sau nevoie, pe față sau prin intermediari, transmit pe mai mult canale că nu vor renunța din motive politice să facă afaceri foarte profitabile cu noul univers în expansiune.

Analiză de luat în seamă și prin zona de predicții. Ei bine, aici lucrurile se schimbă radical pentru ce-ar putea fi viitoul Terrei, căci jumătate din populația lumii se spune că, peste aproximativ un secol, va proveni din doar 8 țări: India, Egipt, Etiopia, Niger, Pakistan, Filipine, Tanzania și Congo.

Să revenim la prima imagine statistică a demografiei planetare 2023. Ar fi necesară o analiză – sau mai degrabă o suită de analize – privind semnificațiile teoretice ale acestor evoluții prin prisma economiei politice. Ar fi necesară și o analiză a implicațiilor geo-politice ale viitoarelor evoluții dacă luăm în calcul că țările respective, cu excepția SUA, celelalte state sunt membre ale noii mari alianțe care, sub zodia BRICS, se va extinde cu ambiția mărturisită de a contrabalansa „modelul american”.

Ciocnirea va exista, este inevitabilă, Cum se vor comporta atunci alianțele existente în acest moment? După părerea mea și dacă este corect ceea ce aud acum din diverse surse, asta este problema de fond care a fost dată ca temă de lucru unor analiști de risc geo-strategic. Noi nu avem asemenea preocupări, căci tot degeaba ar fi, din moment ce am ales să fim spectatori plătitori pe scena istoriei viitoare, fără ambiții sau revolte căci știți că politica guvernului nostru este să nu vorbim nimic despre nimic, nici măcar despre depopularea tragică a națiunii.

Drept care, măcar rapoarte să citim, cu atenție și îngrijorare mare, că atâta ne-a rămas.