
De ce atâtea tensiuni și îngrijorări în ce privește rezultatul alegerilor din Turcia?
01. Președintele Erdogan a ales tema principală de campanie, echivalând votul cu o respingere sau, dimpotrivă, o susținere a „teroriștilor” care amenință ordinea constituțională a țării sale. În consecință, oricine votează cu oponentul său (susținut de o coaliție a forțelor din opoziție și de un partid pro-kurd) este un trădător de neam și trebuie să fie tratat în consecință, amenințare care trebuie să fie luată foarte în serios, știind foarte bine care au fost campaniile succesive de persecuții masive după tentativa eșuată de lovitură de stat din 2016.

Și spunea Erdogan pe 10 mai, într-un miting electoral ținut în provincia Mardin: „Dacă vreo rudă a voastră, soțiile, prietenii sunt încă indeciși, trebuie să-i convingeți să meargă la urne. Deci să nu avem vreun accident duminică. Altfel, organizațiile teroriste și cei interesați (lobiștii) stau în așteptare. Vedeți că imperialiștii numără zilele până când să facă ceea ce au făcut deja în Siria...Cei care au legături cu terorismul nu au niciun fel de legături cu națiunea noastră. Cei care au încheiat o alianță cu teroriștii nu pot fi aliați cu națiunea noastră. Nu vom lăsa ca Partidul Democrat al Poporului și pe sprijinitorii săi să ne divizeze țara...Ce fac cei din opoziție? Promit să-i elibereze pe teroriști din închisori....Promit să-i angajeze în instituțiile statului pe adepții organizațiilor teroriste, cei pe care i-am alungat din țară, promit să lase copii să frecventeze taberele pervertiților LGBT. Pot oare cei din LGBT să infiltreze PKK sau Partidul mișcării naționaliste sau Alianța Poporului?”
2. O victorie sau o înfrângere a lui Erdogan sunt semnalele așteptate de analiștii de risc de pe lângă unele structuri internaționale pentru a estima viitorul marilor mutații care s-ar putea produce în funcție de opțiunile Turciei. Mai precis, o victorie a lui Erdogan ar putea însemna posibilitatea ca Turcia să-și exprime pe mai departe, foarte intens după unele surse de la Ankara, interesul pentru aderarea la BRICS.
Purnima Anand, președintele BRICS International a spus deja anul trecut că cel puțin un grup de țări vor fi acceptate să adere la grup acum, în august, cu ocazia Summit-ului din august din Africa de Sud. Grupul respectiv ar cuprinde, alături de Turcia, Egiptul, Arabia Saudită la care, posibil, alte surse adaugă și Iranul și Argentina. S-ar putea ca asta să fie una dtre viitoarele teme care să redeseneze viitoarea politică externă și de securitate a Turciei? Erdogan anunțase asta din 2018, la Summit-ul organizației d la Johannesburg, atunci când declara că „Mi-aș dori ca membrii BRICS să facă demersurile necesare pentru a permite aderarea Turciei și astfel să ne ocupăm locul în BRICS.
3. Bătălia electorală se concentrează, din partea opoziție, pe promisiunea centrală de a începe imediat un proces de normalizare a relațiilor cu comunitatea internațională, în principal cu Uniunea Europeană În principal prin angajamentul de a aplica deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului) și cu NATO, fiind relativ ușor d presupus că din acel moment, vor fi ridicate obiecțiile privind aderarea Suediei la Alianță. Încă nu este foarte clar dacă, devenind președinte, Kilicdaroglu va putea începe imediat sau pe termen scurt o rezolvare a spinoasei probleme a instalațiilor S-400 achiziționate din Rusia (pe care americanii doresc lă le ia de acolo), mai ales că a promis în campanie că va dori să continue să aibă relații bune cu Rusia.
Marea întrebare se leagă de viitorul proiectului început cu Rusia privind construcția centralei nucleare de la Akkuyu. O problemă aici și Rusia va replica în modul cunoscut, adică limitarea sau, în cel mai negru scenariu, închiderea exporturilor de gaze prin conductele care duc spre hub-ul din Turcia, dezastru masiv în perspectivă pentru economia acestei țări, dar impunând și restricții pentru turiștii ruși care constituie încă una dintre principalele surse masive de venituri. Sau să impună și restricții privind exportul de produse agricole.
4. Greu de estimat care vor putea fi consecințele promisiunilor făcute de reprezentanții blocului de opoziție care, cum spuneam, angajându-se să aplice toate deciziile Curții Europene de Justiție, a creat deja multă emoție în societatea turcă deoarece asta va însemna, conform relatărilor apărute în presă, că va amnistia imediat pe liderul politician kurd Selahtin Demirtas sau pe filantropul turc Osman Kavala, ceea ce ar constitui evident un precedent ce va fi folosit pentru formularea de apeluri pentru rejudecarea situației a sute sau mii de alți oponenți politici ai lui Erogan.
5. În fine, rezultatul alegrilor din Turcia va influența, poate în mod decisiv, actualul echilibru politic din Orientul Mijlociu realizat pe baza polului de putere Turcia-Rusia-Iran, reluând speranțele pentru un Kurdistan independent.
6. Va accepta sau nu Erdogan rezultatele alegerilor dacă asta va însemna încheierea carierei sale politice? Greu de crezut și asta poate să fie perspectiva imediată cea mai sumbră deoarece polarizarea socială este foarte mare și este aproape inevitabil să vedem dezvoltându-se o perioadă de incertitudine care, dacă devin majore, ar putea determina o eventuală și extrem de nedorită internaționalizare a conflictului. Orice este posibil sau este încă posibil și asta adaugă o vulnerabilitate situației care începe să devină extrem de volatilă.