S-a observat de mult: europenii au inventat şi europocentrismul şi condamnarea lui. Şi colonialismul şi anti-colonialismul. Un soi de demon al demolării de sine însoţeşte mereu aventura europeană, încît s-a putut spune că disponibilitatea auto-critică ţine, alături de un persistent virus al segregaţiei, de portretul intim al europenităţii.
Pentru mine, finala Eurovision 2013 s-a terminat înainte să înceapă.
Sâmbătă, cam pe la 21.35, când o reporteră frenetică a TVR s-a dus peste
reprezentantul României, Cezar Ouatu, ca să-i ia o declaraţie înainte
de concurs, la cald
Nicio grijă, domnul Gigi Becali iese curând din belea. Ca şi domnul Adrian Năstase, este deja nevinovat. Doar Justiţia este de vină. Iar Societatea plăteşte, din greu şi probabil pentru o "totdeauna".
Au fost
transmisiuni directe în cinema, sunetul HD, filmările de spectacole 3D, iar din
mai 2013, muzica clasică are o nouă faţă pentru utilizatorii secolului XXI: în
16 mai, casa Deutsche Grammophon a pus în vânzare în App Store prima aplicaţie
specială pentru ipad/iphone creată pentru muzica clasică.
Probabil că francezii ne-au crezut lipsiţi de gena umorului după ce s-au trezit, urmare a unor glume despre români făcute într-o emisiune cu păpuşi, cu ameninţări de petiţii ale ambasadei României şi memorii ale CNA-ului. Dacă suntem un popor care nu ţine la glume, mă întreb de ce indignarea care a urmat anecdotelor făcute pe seama lui Cristian Mungiu nu s-a mai repetat şi în cazul lui Cezar Ouatu, reprezentantul României la Eurovision.
Am un angajat, softist, care şi-a pus în minte să se însoare. După ce a
făcut o analiză introspectivă, una a pieţei şi a comparat rezultatele, a
ajuns la concluzia că ar fi mai competitiv dacă ar face nişte schimbări
vizibile, cum ar fi o maşină nouă, renovarea garsonierei şi încă vreo
câteva de acest fel sau din registre diferite.
Bobby Păunescu, împreună cu asociaţii de la compania Solar Entertainment Group şi Mandragora Studios, a realizat un parteneriat cu antreprenorul Dragoş Savulescu, cel care a cumpărat studiorile Kentauros din capitală. Noua entitate se va numi Solar Studios şi va fi cel mai complet studio full-service din Estul Europei.
Sunt bulversat. Mut. Nu pentru tine. Ci, pentru ce ţi s-a întâmplat. Căci, încep să mă tem că asta i se poate întâmpla oricui din ţara asta, ajunsă de rahat. Sunt deprimat. Deşi, uite că prostia ta costă mult prea mult.
Renault a lansat în acestă seară pe piaţa din România
crossoverul Captur. Acest model este disponibil cu un preţ de pornire
de 12.600 euro (cu TVA) şi este disponibil în trei variante de
echipare: Autentique, Expression şi Dinamique.
Am aflat dintr-un studiu al oamenilor de ştiinţă suedezi
că poporul român ar fi printre cele mai rasiste din Europa. Ce concluzie
uimitoare, numai bună pentru a intra în galeria marilor mituri negative
despre România, aşa cum sunt ele perpetuate la nivel european, uneori
din interes, alteori din inerţie, de cele mai multe ori din lipsă de
inteligenţă şi informare.
Am încetat să mai cred că România se va face bine după anii de comunism şi cei de sălbăticie socială denumită generic „tranziţie”, într-un timp care să-mi permită să savurez, omeneşte, această transformare. Adică să stau liniştit pe terasa unei cafenele din oraşul meu şi să nu asist la bătăi între şoferii opriţi la semafor, de pildă.
O nouă emisiune tâmpită a unui canal de
televiziune din Franţa, „Les Guignols de l’Info”, prezentată în cadrul
la Festivalului de la Cannes, i-a ofensat din nou pe români, arătându-l
pe regizorul Cristian Mungiu ca pe un cerşetor, insinuând că ar fi „furat” premiul său – „Palme d’Or”, în 2007.
Întotdeauna, statele sunt nevoite să îşi apere poziţia pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar şi la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziţia ofensivă, ci şi valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.
Desemnarea lui Iurie Leancă prim-ministru interimar al
Republicii Moldova, la 25 aprilie, a arătat că PLDM încearcă să se conformeze
noii realităţi politice. Adică, dincolo de criticile acerbe la adresa deciziei
Curţii Constituţionale din 22 aprilie, liberal-democraţii au înţeles că nu
există altă soluţie decât să renunţe la candidatura lui Filat la funcţia de şef
de Guvern.
Se înmulţeşte numărul celor care îşi dau seama că revenirea la rate de creştere economică a PIB-ului de peste 5% în ţările nou intrate în UE este foarte greu de realizat. Mai ales că ar fi vorba de creştere economică durabilă, care să nu creeze tensiuni mari prin apariţia de dezechilibre interne şi externe dificil de gestionat.
Secolul XXI a adus utilizarea tehnicilor specifice în vederea înlocuirii intuiţiei ca mijloc primordial în luarea deciziilor şi fundamentarea acestora pe o cercetare amănunţită a dependenţelor dintre diferite variabile, ce intră în corelaţie în cadrul fiecărui fenomen studiat. Nu şi în România!
Guvernul României este mai degrabă un cerc de
dezbateri decât un manager al treburilor publice. Faţă de guvernele anterioare
care excelau prin lipsa de idei, guvernul(-ele) USL dau dovadă de o inflaţie de
idei. Din păcate, lipsa de soluţii este evidentă.
Fără doar şi poate cea mai frumoasă dintre toate, chiar dacă a plouat în draci, din nou racord cu absolut toate peliculele pe care le văd şi din care nu lipseşte o torenţială esenţială!
Războiul rece din USL s-a încins
în ultimele zile, dar episodul Roşca Stănescu nu
va duce la ruperea alianţei, ci la o "pace fierbinte". Incidentul
provocat de Roşca Stănescu prin denunţarea partenerului PSD, a lui Victor Ponta
personal, ca apărător al intereselor cabalei formate din serviciile secrete şi
Traian Băsescu, a fost o simulare de conflict.
Ţin un soi de Jurnal în care-mi notez zilnic nu întâmplările omeneşti, cum fac toţi cei convinşi că un prânz luat la restaurant de ei cu amanta sau o pulpă dezgolită văzută pe stradă, în toiul verii, ar putea interesa pe ceilalţi şi, mai ales, Posteritatea, ci întâmplările intelectuale:
Revin, târziu, ( deşi niciodată nu e prea târziu...) cu impresii din ultima călătorie tihnită prin Moldova. Plecăm într-un tur spre Palatul Ghica de la Miclăuşeni, după care vrem să ne abatem la Mirceştii lui Alecsandri.
Trebuie să existe o logică a conexiunilor dintre
structura, organizarea şi funcţionarea corectă a unei instituţii sau a unui
sistem. Una dintre caracteristicile acestei legături este transparenţa acţiunii
şi comunicării.
Profesia Oamenilor Şcolii este, de departe, cea mai nobilă din
lume. Drept pentru care menirea istorică a generaţiei noastre, aici, în
România, este să-i dăm ceea ce ea merită cu adevărat: recunoaştere autentică şi câmp de manifestare neîngrădit.
Când vine vorba despre Iaşi, nu pot să fiu păcălită. Am să vă
povestesc şi de ce. Citeam, zilele trecute, amintirile unui
coleg-jurnalist, după o vacanţă în care a trecut şi prin oraşul meu. Am
să vă spun acum realitatea mea despre realitatea lui.
”Cum mai e la Iaşi, dragii mei?”. O întrebare simplă, venită din dorul de
casă. ”Ei, cum să fie? Parcă tu nu ştii cum e la Iaşi...”. Răspunsul îmi
spulberă orice urmă de bucurie. Mă lasă, într-o clipă, fără glas. Fără
speranţă. Fără dor.