Interviu Războiul pe care omul nu-l poate câștiga. Epidemiolog: „Nu vom domina niciodată virusurile”

Relația dintre oameni și microorganisme este una complicată, spun specialiștii. În contextul în care, avem de pe urma lor și beneficii dar și efecte cu potențial patogen devastator. Mai mult decât atât unele scenarii arată că virusurile sunt una dintre cele mai mari amenințări pentru om.

Virusurile reprezintă o mare amenințare la adresa umanității Foto: shutterstock

Oameni care mor pe capete pe străzi, singuri în casă sau în spitale supraaglomerate care nu mai fac față. Lumea se prăbușește în haos, în timp ce specia umană, incapabilă să mai facă față unui virus mortal, se află în pragul dispariției. Acesta pare un scenariu ideal pentru un film sau serial horror, care ar putea aduna un număr impresionant de vizualizări pe o platformă de streaming.

Ceea ce este, însă, cu adevărat horror, spun unii cercetători, este faptul că un astfel de scenariu este oricând posibil într-un viitor pe care puțini par să-l poată prezice.

„Dovezi științifice credibile indică faptul că microbiota intestinală umană adăpostește miliarde de virusuri capabile să influențeze funcționarea unor organe vitale ale organismului, precum sistemul imunitar, plămânii, creierul, ficatul, rinichii sau inima. Este posibil, deși puțin probabil, ca apariția unor variante patogene în intestin să ducă la dezvoltarea unor virusuri contagioase, capabile să provoace pandemii care să afecteze organele vitale și să provoace moartea sau diverse boli debilitante, precum orbirea și insuficiența respiratorie, hepatică, cardiacă ori renală. Astfel de boli ar putea duce la paralizarea completă a civilizației noastre și, probabil, la dispariția treptată a rasei umane”, precizează Eleftherios P. Diamandis, de la Departamentul de Biochimie Clinică, de la Universitatea Health Network, din Toronto, Canada, în „The mother of all battles: Viruses vs humans. Can humans avoid extinction in 50–100 years?”.

Cu toate acestea, specialiștii epidemiologi spun că nu ar trebui să privim totuși lucrurile cu atâta pesimism. Cu precauție, dar nu cu spaimă.

Reporterii „Adevărul” au discutat, în cadrul unui interviu, cu specialistul epidemiolog Irina Alecu, cu experiență și în sănătate publică, despre relația aceasta bivalentă între oameni și microorganisme, printre care și virusurile. Irina Alecu a precizat, printre altele, că microorganismele, în special bacteriile și virusurile, pot fi aliați de încredere ai ființei umane, dar și printre cei mai redutabili inamici. Iar această luptă pentru supraviețuire se dă zilnic.

Omul și microorganismele: o relație de care depinde viața

Adevărul: Relația dintre om și virusuri, bacterii și microorganisme este una complicată sau absolut necesară?

Irina Alecu: Este o relație fără de care nu putem trăi. Dacă nu am avea simbioza cu bacteriile benefice, nu am putea să digerăm mâncarea sau să eliminăm pielea moartă. Dar, ca în toate, cantitatea este cea care face diferența. Este un echilibru care trebuie păstrat.

Cât de grea este coabitarea dintre om și virusuri în societatea contemporană?

E mai ușoară ca oricând, cel puțin în societatea noastră. Avem acces la metode de prevenție, dar și de intervenție. Trebuie doar să le folosim corect.

Cele mai mari amenințări epidemiologice

Care sunt cele mai mari amenințări epidemiologice la adresa omului în prezent?

Ignoranța și neîncrederea în sistemul medical sunt cele care provoacă cele mai multe victime. Refuzul de a utiliza dovezile medicale, adresarea tardivă către serviciile medicale sunt cele care îngreunează relația.

Medicul Irina Alecu Foto: botosaninews.ro

Dar în cazul copiilor, mai ales al celor din România, care sunt bolile virale sau bacteriene la care părinții ar trebui să fie atenți, mai ales în colectivitate?

Cele care au produs epidemii în trecut și care, scăpate de sub control, pot readuce în atenție situații dramatice. Rujeola, difteria, chiar și poliomielita, din păcate, încă sunt de actualitate.

Copiii, imunitatea și excesul de protecție

Sunt copiii mai sensibili în fața virusurilor și bacteriilor în prezent? Cât de adevărat este că expunerea la natură, joaca în pământ sau consumul fructelor direct din copac pot contribui la dezvoltarea sistemului imunitar? Pot părinții să saboteze, fără să vrea, sistemul imunitar al copilului printr-o protecție excesivă? Când devin igiena și prevenția excesive?

Nu sunt copiii mai vulnerabili, doar limitarea unei expuneri corecte, la vârsta optimă, face ca orice eveniment infecțios să se manifeste mult mai agresiv. Este un timp pentru dobândirea imunității, când copilul face față ușor și asimilează ușor anticorpii, care, dacă este ratat, duce la manifestări mult mai zgomotoase. Așadar, da, părinții pot sabota o dezvoltare corectă a imunității copiilor prin limitarea expunerii corecte și prin exagerarea unor măsuri de igienă (folosirea dezinfectanților când nu se impune, utilizarea nejustificată a antibioticelor) și prin refuzul vaccinării, pentru protejarea față de boli importante.

Stilul de viață și vaccinarea, aliații imunității

 Care sunt aliații noștri în fața virusurilor, bacteriilor și microorganismelor în general?

Avem doi aliați: stilul de viață și imunitatea, care este atât naturală, cât și dobândită. Un stil de viață corect (alimentație, somn de calitate, igienă corespunzătoare) ne ajută să construim imunitatea naturală, care este completată de imunitatea dobândită prin vaccinare.

La ce poate duce, pe termen lung, refuzul vaccinării și răspândirea teoriilor conspiraționiste în rândul populației?

Refuzul vaccinării și extinderea teoriilor conspiraționiste în rândul populației pot genera consecințe severe și de durată, afectând direct sănătatea publică, stabilitatea economică, coeziunea socială și încrederea în sistemul medical. Epidemia de rujeolă și cea de tuse convulsivă sunt exemple vii și recente ale acestui refuz. Vieți pierdute și copii cu sechele imunitare sau cognitive, care nu pot fi cuantificate financiar, sunt consecințe regretabile, dar, din nefericire, reale. De asemenea, impactul economic pentru părinții care trebuie să lipsească de la serviciu, costul tratamentului sunt aspecte la fel de importante.

Bacteriile benefice și rolul bacteriofagilor

Există virusuri și bacterii bune? Există această dualitate bun-nociv în relația cu omul? Care sunt principalii noștri aliați din lumea microorganismelor?

Da, există multe bacterii bune și folositoare, în timp ce virusurile au, în general, un rol diferit în natură, majoritatea fiind cunoscute ca agenți infecțioși.

Majoritatea covârșitoare a bacteriilor nu ne fac rău; multe sunt chiar esențiale pentru viață. În sistemul digestiv: microbiomul intestinal conține miliarde de bacterii utile (cum ar fi Lactobacillus și Bifidobacterium) care ajută la digestie, produc vitamine și ne apără de microbi periculoși. În industrie și mediu: bacteriile ajută la obținerea unor alimente (iaurt, brânză, murături), descompun deșeurile și mențin solul fertil.

Virusuri la microscop Foto: Science News

Virusurile, în schimb, au nevoie de o celulă vie ca să se înmulțească și, de cele mai multe ori, o deteriorează sau o distrug. Totuși, există așa-numiții bacteriofagi – virusuri care atacă și distrug exclusiv bacteriile rele, reglând populațiile acestora în natură și în corpul uman. Bacteriofagii sunt utilizați tot mai intens în ultimii ani ca opțiuni terapeutice pentru infecții cu bacterii multidrog-rezistente, care în prezent reprezintă o urgență în sănătate.

Microbiota intestinală și legătura dintre intestin și creier

Cât de importantă este flora microbiană? De ce se spune că este esențială pentru noi și că fericirea începe în abdomen?

Flora microbiană (sau microbiota intestinală) este absolut esențială pentru supraviețuire, funcționând aproape ca un organ suplimentar al corpului uman. Aceasta controlează digestia, sprijină imunitatea și dictează, în mare măsură, starea noastră de spirit.

Descompune carbohidrații complecși și fibrele pe care stomacul nu le poate procesa, transformându-le în acizi grași cu lanț scurt, care hrănesc celulele intestinale. Bacteriile bune produc nutrienți esențiali, precum vitamina K (crucială pentru coagularea sângelui) și vitaminele din complexul B (importante pentru energie și sistemul nervos).

Sunt un real scut de protecție (imunitate): aproximativ 70-80% din celulele sistemului imunitar se află la nivelul intestinului. Flora microbiană antrenează aceste celule să recunoască agenții patogeni și împiedică bacteriile periculoase să se fixeze în organism.

De asemenea, menține integritatea mucoasei colonului, prevenind sindromul de „intestin permeabil”, care permite toxinelor să ajungă în sânge.

Zicala „fericirea începe în abdomen” nu este doar o metaforă, ci un adevăr științific demonstrat prin existența axei intestin-creier, o cale de comunicare bidirecțională între sistemul digestiv și sistemul nervos central.

Pandemiile afectează grav populația Foto: Shutterstock

Fabrica de serotonină: serotonina este cunoscută drept „hormonul fericirii”, responsabil de reglarea stării de spirit, a somnului și a anxietății. Peste 90% din cantitatea de serotonină din corp este produsă în intestin, iar bacteriile microbiotei influențează direct această producție.

Atunci când flora intestinală este în echilibru (stare de eubioză), ne simțim plini de energie și calmi. Când apare un dezechilibru (stare de disbioză – cauzată de junk food, antibiotice sau stres urban), pot apărea stări de oboseală cronică, ceață mentală, iritabilitate și stări depresive.

Antibioticele: salvare pentru oameni, risc pentru bacterii

Antibioticele sunt un aliat, dar pot deveni și un dușman în relația cu microorganismele patogene?

Antibioticele sunt, fără îndoială, un aliat vital, dar pot deveni un dușman de temut în funcție de modul în care le utilizăm. Descoperirea lor a revoluționat medicina, salvând milioane de vieți, însă utilizarea lor greșită a transformat bacteriile în adversari mult mai periculoși decât erau în trecut.

Dezvoltarea rezistenței la antibiotice: acesta este cel mai mare pericol. Atunci când antibioticele sunt folosite prea des sau incorect, bacteriile inteligente suferă mutații și devin imune la tratament. Astfel apar „superbacteriile”, împotriva cărora medicamentele actuale nu mai au efect.

Cât de vulnerabilă este omenirea în fața viitoarelor pandemii?

Există filme apocaliptice care prezintă scenarii de coșmar, cu omenirea ajunsă în pragul extincției din cauza unei epidemii devastatoare. Ar putea exista o urmă de adevăr în aceste scenarii? Ar putea pandemiile să ducă omenirea în pragul extincției? Ne putem aștepta la noi pandemii în viitor, așa cum s-a întâmplat de-a lungul secolelor? Avem vreo șansă să controlăm și să dominăm virusurile sau sunt acestea superioare nouă, ca specie, în materie de adaptabilitate și supraviețuire?

Faptul că, după atâtea pandemii, noi, ca specie, încă suntem prezenți demonstrează clar că „suntem greu de distrus” și că nu suntem în pragul extincției.

Nu putem eradica total componenta virală. Putem controla și chiar eradica anumite tulpini specifice (așa cum am făcut cu variola sau cum suntem aproape să o facem cu poliomielita), dar nu vom putea domina virusurile ca întreg.

Medicina modernă (vaccinurile ARNm, inteligența artificială aplicată în modelarea proteinelor și terapiile genetice) ne ajută să ținem pasul cu ei, transformând pandemiile mortale în boli gestionabile. Totuși, natura va găsi mereu o cale de a genera virusuri noi (prin zoonoză – transmiterea de la animale la oameni), profitând de globalizare și de densitatea populației umane.

În concluzie, nu vom domina niciodată virusurile. Succesul nostru ca specie nu va fi definit de „înfrângerea” lor totală, ci de capacitatea noastră de a ne prinde din timp mutațiile și de a ne adapta tehnologic mai repede decât pot ei să ne ocolească apărările.