Interviu Țânțarii devin o problemă. Epidemiolog: „România trebuie să se pregătească pentru boli asociate istoric cu zonele tropicale”

Vara mai lungă, temperaturile tot mai ridicate și schimbările din mediul înconjurător înseamnă disconfort pentru oameni, dar pot schimba și harta bolilor transmise de țânțari. Cât de mare este acest pericol explică medicul primar epidemiolog Emilian Popovici.

Țânțarii ar putea cauza probleme și mai mari în ani următori FOTO: Pixabay Foto: pixabay

România se confruntă deja cu circulația virusului West Nile, iar încălzirea climei poate crea condiții favorabile pentru dezvoltarea și extinderea unor populații de țânțari capabile să transmită agenți patogeni.

În acest context, cât de mare este, de fapt, riscul pentru populație? Putem ajunge să avem în România boli transmise de țânțari care până acum erau asociate mai ales cu zonele mai calde ale Europei? Și cât de mult poate influența schimbarea climei durata sezonului în care acești vectori sunt activi?

Despre felul în care temperaturile mai ridicate modifică riscurile epidemiologice, despre virusul West Nile și despre bolile pe care România ar trebui să le urmărească mai atent am discutat cu prof. dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.

România nu este expusă doar unui risc teoretic, pentru că virusul West Nile circulă deja, iar extinderea țânțarului Aedes albopictus (țânțarul-tigru) creează condiții pentru apariția unor focare locale de dengue și chikungunya. ECDC confirmă că Aedes albopictus este deja stabilit în România, în 10 din cele 42 de unități administrative monitorizate.

Virusul West Nile (WNV) este una dintre cele mai importante boli transmise de țânțari în țara noastră. Este transmis în principal de țânțari din genul Culex, în special Culex pipiens, prin ciclul păsări–țânțari. În 2025, România a avut 49 de cazuri autohtone, parte din cele 1.112 cazuri europene; la nivel european s-au înregistrat și 97 de decese.

În ceea ce privește sezonul 2026, până la 26 august, România raportase 45 de cazuri autohtone de West Nile și 15 zone afectate, dintr-un total de 124 de zone afectate în 15 țări europene. La nivel european erau raportate 877 de cazuri umane dobândite local, potrivit ECDC.

Crește, în schimb, riscul ca și Dengue, transmisă în principal de Aedes aegypti și Aedes albopictus („țânțarul tigru asiatic”, prezent și în țara noastră), să devină o amenințare. Europa raporta în acest an, până la 26 august, cinci cazuri autohtone, toate în Franța. O altă amenințare este Chikungunya, transmisă de aceiași țânțari Aedes. Anul trecut au fost raportate focare importante în Franța și Italia, cu 809 cazuri autohtone în Franța și 384 în Italia, iar în 2026 Franța raportase deja 33 de cazuri autohtone până la 26 august.

„Contextul actual arată o schimbare clară de dinamică sub influența directă a schimbărilor climatice”

Adevărul: Dacă ne uităm la situația din acest moment, care este riscul real pentru România în ceea ce privește bolile transmise de țânțari? Cât de îngrijorător este West Nile și cât de plauzibil este să vedem în România, în următorii ani, transmitere locală de Dengue sau Chikungunya?

Prof. dr. Emilian Popovici: În acest moment, riscul real pentru România privind bolile transmise de țânțari este mediu cu posibilitate de creștere spre ridicat pentru virusul West Nile (risc epidemiologic activ anual) și scăzut, dar de asemenea cu potențial de creștere în viitor, pentru transmiterea locală a unor boli tropicale.

Contextul actual arată o schimbare clară de dinamică sub influența directă a schimbărilor climatice, care prelungesc sezonul cald și permit vectorilor transmițători să supraviețuiască mai ușor peste iarnă. În ce privește West Nile, mai fac precizarea că nu vorbim despre un risc viitor, ci despre o realitate epidemiologică cu care ne confruntăm în fiecare vară și toamnă. De fapt, România se află constant în top 3 țări europene ca număr de infecții raportate, alături de Italia și Grecia, iar cele mai afectate zone de la noi din țară sunt marile aglomerări urbane, cu Bucureștiul în frunte și zonele din sud-estul țării.

Cât de mult modifică schimbările climatice harta acestor boli? În ce măsură temperaturile mai ridicate și verile mai lungi creează condiții pentru extinderea țânțarilor Aedes albopictus și Aedes aegypti către nordul Europei?

Schimbările climatice modifică radical harta bolilor tropicale în Europa. Aceste schimbări pot transforma afecțiuni precum febra Dengue și Chikungunya din amenințări îndepărtate în realități epidemiologice locale. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) confirmă de fapt o creștere destul de dinamică a cazurilor autohtone pe continent.

De asemenea, temperaturile ridicate și verile mai lungi acționează ca un multiplicator de forță pentru expansiunea speciilor de țânțari Aedes albopictus și Aedes aegypti către nordul Europei, prin mecanisme biologice clare. Dintre aceste două specii de țânțari, Aedes albopictus (țânțarul tigru) este specia cea mai adaptabilă și se află deja într-un proces avansat de colonizare a Europei Centrale și de Vest. În timp ce Aedes aegypti, care este un vector transmițător mult mai eficient pentru Dengue, are cerințe termice de dezvoltare mult mai rigide decât țânțarul tigru.

Cât contează, concret, temperatura, precipitațiile și perioadele lungi de caniculă? Există anumite praguri de temperatură sau combinații de căldură și umiditate după care riscul de transmitere a virusurilor crește semnificativ?

Temperatura, precipitațiile și canicula influențează direct și critic biologia vectorilor (țânțari, căpușe) dar și rata de replicare a virusurilor în interiorul acestora. Relația nu este liniară; infecțiile transmise prin vectori (ca West Nile, Dengue) explodează atunci când sunt atinse anumite praguri termice și de umiditate pentru că temperatura ridicată scurtează într-o măsură importantă timpul necesar virusului să se replice în țânțar și să ajungă în glandele salivare ale acestuia pentru a fi transmis. De asemenea, temperatura ridicată accelerează digestia sângelui la insecte, făcându-le să se alimenteze mult mai frecvent. Ploile moderate creează bălți de apă stătută, ideale pentru depunerea ouălor. Cu mențiunea că inundațiile masive pot spăla larvele, distrugându-le temporar. Iar valurile de căldură (peste 5 zile cu temperaturi extreme) acționează ca un accelerator biologic putând astfel să contribuie la extinderea rapidă a ariei geografice de circulație a vectorilor către zone anterior mai reci (inclusiv altitudini mai mari).

Ar trebui România să se pregătească pentru boli pe care până acum le-am asociat mai ales cu sudul Europei sau cu zonele tropicale? Cât de realist este ca Dengue, Chikungunya sau chiar alte arboviroze să devină probleme de sănătate publică în România?

România trebuie să se pregătească pentru boli asociate istoric cu zonele tropicale sau sudul Europei. Este un scenariu realist ca boli precum Dengue sau Chikungunya să devină probleme de sănătate publică în viitor. Această vulnerabilitate nu mai este doar o ipoteză teoretică, ci o realitate biologică și climatică în plină desfășurare.

Argumentele tehnice și dovezile epidemiologice care susțin această necesitate includ faptul că vectorul transmițător este deja stabilit în România (Aedes albopticus-țântarul tigru asiatic), schimbările climatice accelerează transmiterea, existența precedentului reprezentat de West Nile care deja reprezintă o problemă de sănătate publică și mecanismul destul de simplu de transmitere atunci când vectorul este prezent și are de unde să preia virusul (ex.turist viremic).

„În România, apariția primelor focare locale mici este doar o chestiune de timp” 

Având în vedere că Aedes albopictus este deja prezent, cât de aproape suntem de condițiile care ar permite transmiterea locală a dengue sau chikungunya și ce s-ar schimba dacă ar apărea și Aedes aegypti?

Suntem destul de aproape de condițiile care să permită transmiterea locală (autohtonă) a virusurilor menționate în România, acest fenomen fiind deja o realitate epidemiologică în Europa de Sud

Riscul este crescut în timpul verii, țări destul de apropiate din Europa (Franța, Italia, Croația) înregistrând deja anual cazuri autohtone de Dengue și Chikungunya generate exclusiv de Aedes albopictus. În România, apariția primelor focare locale mici este doar o chestiune de timp și depinde strict de numărul de călători viremici care intră în țară în lunile iulie-august.

Pentru un om obișnuit, care sunt simptomele care ar trebui să ridice semne de întrebare după o înțepătură de țânțar? Și în ce situații este important să se prezinte la medic, mai ales dacă a călătorit recent într-o zonă cu risc?

Dacă o reacție locală ușoară (mâncărime, roșeață, o mică umflătură) este normală, următoarele manifestări necesită atenție medicală:

- simptome de tip gripal: febra bruscă, frisoanele, oboseala extremă, durerile musculare sau articulare;

- semne neurologice: dureri de cap neobișnuit de intense, sensibilitate exagerată la lumină (fotofobie), rigiditate la nivelul gâtului sau stare de confuzie;

- probleme gastrointestinale: greață persistentă, vărsături sau diaree;

- reacție locală extinsă.

Dacă ați vizitat zone tropicale, subtropicale sau regiuni unde sunt raportate frecvent boli precum Malaria, Febra Dengue, Zika, Chikungunya sau infecții cu Virusul West Nile, mergeți de urgență la un specialist în boli infecțioase dacă în termen de 3 până la 14 zile (sau până la câteva săptămâni, în cazul malariei) prezentați:

- febră înaltă apărută brusc;

- dureri retro-orbitale (în spatele ochilor), specifice febrei Dengue;

- erupții cutanate generalizate (pete roșii pe corp);

- dureri articulare debilitante (artralgii severe), specifice virusului Chikungunya;

- sângerări gingivale sau nazale inexplicabile.

„Măsurile actuale de combatere a țânțarilor bazate doar pe stropiri locale au o eficiență limitată”

Cât de eficiente sunt în prezent măsurile de combatere a țânțarilor? Sunt suficiente acțiunile de dezinsecție pe care le vedem în localități sau este nevoie de o strategie mai amplă, bazată pe monitorizarea populațiilor de țânțari și pe intervenții țintite?

Măsurile actuale de combatere a țânțarilor bazate doar pe stropiri locale au o eficiență limitată, fiind necesară o trecere de la acțiuni reactive la strategii integrate de management al vectorilor.

De ce spun acest lucru? Pentru că dezinsecția clasică are efect temporar: există riscul dezvoltării rezistenței prin utilizarea acelorași substanțe chimice, există un impact ecologic negativ și în plus ploaia sau vântul puternic anulează aproape instantaneu efectul tratamentelor de suprafață. O abordare actualizată la situația prezentă presupune: monitorizarea științifică (supravegherea), larvicidarea prioritară, stropirea doar în focarele cu densitate mare de insecte și campanii publice pentru eliminarea apelor stagnante de orice fel în care țânțarul tigru se înmulțește masiv.

Ce ar trebui să facă autoritățile din România acum, înainte ca aceste boli să devină o problemă mai mare? Avem nevoie de o supraveghere mai bună a țânțarilor, de monitorizare a virusurilor, de sisteme de avertizare timpurie sau de alte măsuri?

Pentru a preveni transformarea bolilor transmise prin țânțari într-o criză majoră de sănătate publică, autoritățile din România trebuie să implementeze o strategie integrată bazată pe prevenție, tehnologie și acțiune rapidă. Sunt patru piloni majori de acțiune și anume: supravegherea și monitorizarea avansată, sisteme de avertizare timpurie și digitalizare, controlul vectorilor (combaterea țânțarilor), pregătirea sistemului medical și informarea publicului.