Analiză De ce vrea Rusia europeni la masa negocierilor? Mizele secrete ale Kremlinului și riscurile pentru Estul Europei

Cooptarea Europei în negocierile pentru Ucraina nu vizează doar dosarul ucrainean, ci renegocierea pe termen lung a întregii arhitecturi de securitate europene și neutralizarea eventualelor blocaje diplomatice din partea UE. Analistul de politică internațională Ștefan Popescu și generalul (r) Virgil Bălăceanu vorbesc despre motivele care ar sta la baza declarațiilor unui consilier al lui Putin, care susține că europenii ar trebui să fie parte a negocierilor. Generalul Bălăceanu arată că scopul principal al Rusiei rămâne slăbirea drastică a capacității militare a Ucrainei, iar eventualele concesii privind o prezență aliată temporară pe teren sunt doar manevre de etapă.

Imagine din timpul negocierilor de pace de la Abu Dhabi, dintre Rusia și Ucraina, mediate de SUA Foto: EPA EFE

Rusia transmite mesaje contradictorii în toate direcțiile, iar afirmațiile consilierului prezidențial rus Iuri Ușakov sparg tiparele de până acum. Ușakov a surprins afirmând că europenii ar trebui să ia parte la viitoarele negocieri de pace. Potrivit Reuters, europenii au și făcut primul pas, iar președintele Finlandei, Alexander Stubb, și premierul norvegian Jonas Gahr Stoere au avut o discuție telefonică cu Vladimir Putin.

Nu este simplu de anticipat care vor fi următorii pași și când și dacă reprezentanții europeni vor intra direct în scena negocierilor. Gerhard Mangott, un analist politic austriac, a declarat pentru sursa citată că guvernele europene „au ajuns într-un impas” când a venit vorba de găsirea unei soluții la război, iar apelul de marți a fost un efort de a stabili un canal de dialog.

El a atras atenția asupra remarcilor făcute duminică de consilierul Kremlinului, Iuri Ușakov, în care a sugerat că Europa ar trebui să participe la discuții.

„Interpretez acest lucru ca o schimbare de poziție a Rusiei, având în vedere că Moscova a respins anterior în mod constant ideea de a discuta o soluționare a războiului din Ucraina cu europenii”, a declarat Mangott, conform sursei citate.

Moscova se declară astfel pregătită să reia negocierile cu Ucraina și Statele Unite după 4 noiembrie, când vor fi deja cunoscute rezultatele midterms, alegerile de la mijloc de mandat (3 noiembrie). Între timp, Volodimir Zelenski a anunțat că delegațiile celor trei țări, Statele Unite ale Americii, Ucraina și Federația Rusă, au convenit asupra unei întâlniri tehnice la Abu Dhabi, în prima jumătate a lunii viitoare. Șeful statului ucrainean și-a exprimat speranța că întâlnirea va avea succes și că ar putea deschide drumul unei întrevederi între lideri. Deocamdată, însă, anunțurile privesc reluarea dialogului, fără un acord pentru încetarea focului.

Pericolul deciziilor luate fără Estul Europei

Cu toate acestea, cei mai mulți analiști politici sunt prudenți cu aprecierile. „Adevărul” apelează la expertiza unui cunoscut analist militar, generalul (r) Virgil Bălăceanu, și la un analist de politică internațională la fel de apreciat, Ștefan Popescu.

Ștefan Popescu vorbește de temerile că o eventuală înțelegere ar putea fi făcută în defavoarea Ucrainei, dar și a statelor din Estul Europei, inclusiv România. În opinia sa, nu este cazul ca est-europenii să intre în panică, însă este nevoie de vigilență. În ce privește riscurile unei noi Yalte, analistul nuanțează. 

„Nu mai cred că lumea mai poate fi controlată dintr-un singur punct și nu mai pot fi obținute condiții atât de radicale. Deci trebuie să separăm chestiunile din presă de realitate. Realitatea este că nici Rusia, nici Statele Unite, nicio altă putere, nici toate trei împreună, China, Rusia, Statele Unite, nu mai pot impune așa cum o făceau în trecut. Pentru că avem imaginea și avem proiecții de tip Yalta în memoria noastră, trebuie spus că ele sunt justificate, dar totuși lumea a ajuns într-un punct în care nu mai poate fi controlată așa cum se controla în perioadele de tristă amintire. A terminat cu acest lucru. Pe de altă parte, trebuie să le privim cu o anumită îngrijorare, pentru că orice înțelegere în care tu nu ești parte, fără îndoială, se face fără tine, poate avea un anumit grad de periculozitate. Dar nu trebuie nici să ne așteptăm la sfere de influență ca în vremea lui Stalin, pentru că așa ceva nu mai este posibil”, spune Ștefan Popescu.

România, dar și celelalte state est-europene ar trebui să caute să fie implicate și ele însele în aceste discuții, dacă europenii vor lua parte la ele.

„Trebuie să deschidem fereastra, pentru că nu trebuie să faci cine știe ce analiză pentru a vedea că lumea s-s schimbat foarte mult și nu mai poate fi controlată așa cum se controla în anii la sfârșitul anilor '40”, mai spune analistul de politică internațională.

Europa, divizată înainte de negocieri

Ștefan Popescu consideră că un prim pas s-a făcut atunci când Statele Unite ale Americii au acceptat să discute la Florida cu europenii, pentru a găsi noi soluții și a întocmi un plan de pace fezabil.

„Europenii sunt cumva cuprinși de americani în aceste negocieri. Americanii au fost cei care i-au asociat la discuțiile care au avut loc acum câteva săptămâni în Florida. De la aceste discuții au apărut relatări în presa americană mainstream, dezvăluindu-se că un număr de puteri europene au fost asociate discuțiilor cu reprezentanții ucraineni. Deci, întrebarea care se pune și de aceea spun că este importantă o capacitate diplomatică către toate azimuturile, este dacă europenii care au fost cuprinși în asemenea discuții au informat și au pus în temă toate celelalte state din Uniunea Europeană. Eu nu știu, informațiile nu sunt publice și nu le am nici eu, dar trebuie să-mi pun această întrebare pentru că mă uit că Europa nu are o poziție comună, se merge în ordine dispersată. În astfel de cazuri, unii pot fura startul, alții pot aștepta startul, iar alții pot pierde startul. Deci se pot întâmpla situații diferite, diverse”, explică Popescu.

Dacă în presa europeană și nu numai apar din ce în ce mai des informații despre faptul că europenii încearcă să se pună de acord în privința viitoarelor negocieri și să-și desemneze negociatorii, Ștefan Popescu atrage atenția că, cel puțin deocamdată, nu s-a ajuns la un acord în acest sens.

„Este greu de spus ce vor de fapt rușii și e greu de anticipat ce ar urmări. Am auzit și eu vehiculate mai multe formule, pentru moment nu vreau să intru în speculații, constat numai că aceste spargeri de gheață efectiv la nivel diplomatic au loc în mod dispersat în Europa. Singurul proces, sigur, sinuos, nelipsit de asperități, care are loc cu continuitate, este cel al Statelor Unite ale Americii, declanșat încă din ultimele luni ale președinției Biden și accelerat mai mult sau mai puțin de Trump”, mai adaugă Popescu.

Ce urmărește de fapt Kremlinul. Resetarea securității europene și concesiile-capcană

În ce privește motivele pentru care Federația Rusă ar da înapoi și ar fi dispusă să accepte ca partener de discuție și o delegație europeană, obiectivul lui Putin ar putea fi o renegociere mai amplă cu europenii.

„În orice caz, interesul Rusiei nu vizează numai Ucraina, ci arhitectura de securitate europeană. Și atunci, da, există țări europene care au arătat că au o capacitate de a pune piedici și de a crea dificultăți procesului diplomatic americano-rus. În acest caz, fără îndoială că lor le este utilă și o prezență europeană la masa negocierilor”, mai afirmă Ștefan Popescu.

Generalul Virgil Bălăceanu consideră că Federația Rusă ar avea o miză aparte. Moscova, spune el, ar vrea să renegocieze întreaga arhitectură europeană. În același timp, rușii ar căuta să obțină anumite concesii.

„Sunt sigur că rușii și-au făcut niște calcule, la fel cum și-au făcut și europenii, și-au făcut și americanii și ucrainenii. Și nu știu dacă ceea ce a spus consilierul lui Putin este și poziția oficială a Rusiei. Sigur, ei au mai sugerat că i-ar accepta pe europeni la negocieri, dar nu s-a ajuns încă acolo. Eu cred că logica ar fi cea legată de faptul că rușii caută să obțină cât mai multe în Ucraina, iar atunci folosesc diverse stratageme. Pe de altă parte, ei ar vrea să negocieze și arhitectura de securitate europeană. Și atunci ar avea nevoie să fie și europenii acolo”, susține generalul Bălăceanu.

Totuși, mai spune el, Rusia are cel mai important obiectiv, cel puțin în această fază, Ucraina. Iar Putin ar avea nevoie de o victorie în Ucraina și de cât mai mult teritoriu, dar și ca Kievul să își piardă orice urmă de independență în fața sa.

„Rusia va dori clar diminuarea armatei ucrainene, iar la schimb poate face anumite concesii. De exemplu, ar putea chiar accepta o prezență aliată pe teritoriul Ucrainei, dar numai temporară. În condițiile în care Ucraina ar fi obligată să-și reducă drastic numărul de militari și să ajungă la doar 80.000, nu ar mai conta atât de mult că ar sta acolo 10.000-15.000 de aliați. Oricum, ar fi vorba doar de o prezență temporară a aliaților. După ce aliații ar pleca, Rusia ar putea relua ofensiva asupra Ucrainei în orice moment”, consideră generalul Virgil Bălăceanu.