Interviu Bulgaria, prinsă între Rusia și Occident. Miza alegerilor prezidențiale de astăzi, explicată de un jurnalist de la Sofia

Marea Neagră a devenit o zonă de intensă tensiune geopolitică, iar Bulgaria traversează un moment electoral extrem de sinuos. Pe măsură ce ziua votului de duminică, 25 octombrie 2026, se apropie de final, secțiile de la sud de Dunăre trag linie după o prezență monitorizată atent de întreaga regiune. Pe parcursul campaniei, etichetele puse liderilor bulgari riscă să ascundă o realitate mult mai nuanțată. Într-o analiză amplă, jurnalistul bulgar Vladimir Mitev dezleagă ițele culiselor politice din țara sa și explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce înseamnă cu adevărat orientarea lui Rumen Radev, care sunt punctele vulnerabile ale candidaților și cum se reflectă aceste evoluții în oglindă cu România.    

Bulgarii se prezintă azi la urne pentru a-și vota președintele Foto: AI / Gemini

Adevărul: Bulgarii se prezintă azi la urne, pentru primul tur al prezidențialelor. Cine sunt principalii favoriți în cursa pentru președinția Bulgariei, cum arată dinamica din sondaje înaintea primului tur?

Vladimir Mitev: Principala intrigă a acestor alegeri se concentrează asupra perechii de candidați la președinție și vicepreședinție, formată, pe de o parte, din actuala președintă Iliana Iotova și directorul Agenției de știri bulgare (echivalentul Agenției Agerpres), Kiril Vâlcev, pe de o parte, și perechea formată din fostul prim-ministru interimar Andrei Ghiurov și secretarul Ministerului de Interne din cabinetul său, Gheorghi Kandev, pe de altă parte. Sondajele din ajunul turului de astăzi indicau un sprijin de peste 40% pentru Iotova-Vâlcev, în timp ce pentru Ghiurov-Kandev acesta se situa undeva în jur de 26-27%.

Pe locul al treilea, sondajele plasau candidații partidului suveranist „Renaștere” – liderul acestuia, Kostadin Kostadinov, și europarlamentarul Petar Volghin. Sondajele le atribuiau rezultate de aproximativ 10-11%. Mult în urma lor se afla un grup de perechi de candidați care aveau mesaje deschis rusofile, precum și alții, cum ar fi, de exemplu, o pereche care viza votul ecologist și anticorupție.

Gafe de protocol, incidente cu jurnaliști și strategii pe rețelele sociale

Cum ați evalua calitatea acestei campanii și cum au punctat candidații în dezbaterile și în confruntările de idei? Prin ce s-au remarcat principalii favoriți?

În opinia mea, nu a existat o campanie în adevăratul sens al cuvântului – adică o competiție a viziunilor, a strategiilor, a conceptelor privind guvernarea țării. Nu a avut loc nicio dezbatere între Iliana Iotova și Andrei Ghiurov. Iliana Iotova, care este fostă eurodeputată din Partidul Socialiștilor Europeni, a intrat în campanie ca favorită clară, dar comportamentul ei, în multe privințe, nu a fost convingător. Ea este susținută de partidul de guvernământ al lui Rumen Radev – Bulgaria Progresistă – și de Partidul Socialist Bulgar. Prin urmare, ea a vizat un segment al electoratului suveranist – a demonstrat apropiere față de Academia Bulgară de Științe, candidatul ei de vicepreședinte Kiril Vâlcev este foarte apropiat de Biserica Ortodoxă Bulgară. Iotova susține conferințe și evenimente care laudă alfabetul chirilic ca o contribuție civilizațională a Bulgariei la lume etc. Însă ea părea neconvingătoare atunci când explica cum, pe de o parte, se alătura unor documente comune în sprijinul Ucrainei și împotriva Rusiei, de exemplu la nivelul ONU, așa cum s-a întâmplat în septembrie 2026, iar, în același timp, oferea în mod constant diverse explicații prin care se distanța de linia susținută de țara sa și de instituția sa în cadrul forurilor internaționale. Desigur, Iotova a anunțat o viziune pentru dezescaladare a conflictului în Marea Neagră, chiar înainte de loviturile asupra navelor comerciale din octombrie 2026.

La rândul său, Andrei Ghiurov a avut la începutul campaniei un decalaj semnificativ în ceea ce privește sprijinul față de Iotova, dar, în timp, și a mărit sprijinul cu probabil 10-11%, în timp ce rezultatul Ilianei Iotova în sondaje pare să fi scăzut ușor. El nu a spus prea multe lucruri concrete, cum ar fi promisiuni sau viziuni. El și-a descris rolul de președinte ca fiind un fel de avocat al poporului, cineva care ar asculta ce doresc oamenii și ar include acest lucru pe agenda țării. Totuși, Ghiurov a desfășurat o campanie puternică pe rețelele sociale, inclusiv prin videoclipuri care arătau cum interacționează cu oamenii obișnuiți în piețele din țară. Nu în ultimul rând, Ghiurov l-a acuzat pe Rumen Radev că nu numește Rusia drept vinovată pentru escaladarea conflictului din Marea Neagră, care a avut loc în octombrie. Radev a început să menționeze mai deschis numele Rusiei ca posibil sau logic autor al atacurilor cu drone asupra navelor comerciale în apropierea apelor teritoriale bulgare și române sau chiar în interiorul acestora, abia după al doilea val de atacuri din 13 octombrie 2026, când amenințarea generală la adresa navigației către porturile românești și bulgare a determinat Sofia și Bucureștiul să solicite împreună sprijinul Consiliului European și în cadrul NATO.

Ghiurov nu a prezentat o viziune concretă cu privire la ceea ce propune ca alternativă la guvernarea lui Radev și a lui Iotova, dar pare că câștigă un anumit sprijin suplimentar din greșelile acestora. Aici aș dori să atrag atenția asupra incidentului din 22 octombrie 2026, în care o jurnalistă, care căuta o provocare, s-a strecurat printre agenții de pază ai președintei parlamentului din partea partidului Bulgaria Progresistă – Mihaela Doțova, a deschis ușa mașinii în care tocmai se așezase politiciana și, imediat după aceea, a fost împinsă de agenții de pază, căzând pe spate și suferind, după propriile ei cuvinte, leziuni. Atitudinea gardienilor din cadrul Serviciului Național de Pază în primele secunde după incident a fost larg comentată pe rețelele sociale ca fiind lipsită de sensibilitate și i-a determinat pe susținătorii lui Ghiurov să afirme că bulgarii trebuie să aleagă dacă doresc ca oameni cu o astfel de atitudine insensibilă față de popor să îi conducă încă un mandat prezidențial.

Puterile președintelui în Bulgaria

În urma reformelor constituționale recente, ce puteri mai are efectiv președintele Bulgariei și cum se reflectă această slăbire a instituției în comparație cu profilul și influența președintelui României?

Atribuțiile președintelui bulgar au fost semnificativ limitate în urma unei reforme constituționale de acum câțiva ani. Aceasta i-a eliminat posibilitatea de a exercita o influență directă asupra serviciilor secrete, cu excepția Serviciului Național de Pază, despre care am vorbit deja. Atunci i-a fost limitat semnificativ dreptul președintelui de a forma guverne interimare, atunci când parlamentul nu este în măsură să formeze un cabinet. Președintele bulgar joacă un rol în elaborarea și punerea în aplicare a politicii externe. El și, în special, vicepreședintele au, de asemenea, angajamente față de bulgarii din diaspora. Pe scurt, președintele bulgar este în prezent, fără îndoială, o figură mai slabă decât președintele român, care de-a lungul anilor a avut un rol activ în viața politică pe vremea lui Traian Băsescu și chiar și în prezent exercită o influență asupra formării guvernului și asupra proceselor din stat la diferite niveluri. Bulgaria este o republică parlamentară.

Enigma turului al doilea. Cum se va împărți electoratul partidelor GERB și DPS

Se profilează un al doilea tur extrem de disputat pe 1 noiembrie 2026. Cum se vor poziționa electoratele unor formațiuni cheie, cum ar fi GERB-ul lui Boiko Borisov sau partidul DPS al lui Delian Peevski, și unde se va îndrepta votul suveranist și rusofil?

Se preconizează că, în primul tur, niciunul dintre candidați nu va obține majoritatea necesară de peste 50%. Aceasta înseamnă că, cu siguranță, va avea loc un al doilea tur al alegerilor prezidențiale, care se va desfășura pe 1 noiembrie 2026. Atunci va fi decisiv modul în care vor vota alegătorii partidului lui Boiko Borisov, GERB, care nu a desemnat un candidat, cei ai partidului Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS) al lui Delian Peevski, care, de asemenea, nu a desemnat un candidat, precum și modul în care se va distribui votul pro-rus, care s-a îndreptat către candidații cu rezultate mai slabe în primul tur.

Membri ai GERB au făcut parte din comitetele de inițiativă atât ale Ilianei Iotova, cât și ale lui Andrei Ghiurov. În anumite privințe – de exemplu, la ședința Consiliului Consultativ pentru Securitate Națională cu privire la atacurile asupra navelor comerciale din Marea Neagră –, GERB susține linia Bulgariei Progresiste și a Ilianei Iotova. În alte cazuri, de exemplu la recentul vot din Parlamentul European privind poziția europeană față de escaladarea tensiunilor în Marea Neagră, eurodeputații din GERB au votat în favoarea rezoluției care, printre altele, îl critică pe Radev pentru reacția sa slabă față de Rusia. Deocamdată, cel puțin pentru mine, nu este clar pentru cine vor vota alegătorii GERB și dacă nu vor prefera să rămână acasă în zilele alegerilor.

Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev vorbește despre alegeri prezidențiale din țara sa Foto: Facebook / Vladimir Mitev

În ultima vreme se vorbește despre alegătorii DPS; o parte dintre ei au trecut în sfera de influență a lui Rumen Radev. Oricum ar fi, se preconizează că conflictul existent între guvern și influentul om de afaceri Delian Peevski, care este președintele partidului, precum și arestările unor primari de seamă din cadrul acestui partid, vor determina o mare parte a electoratului DPS să nu o susțină pe Iotova.

În ceea ce privește votul rusofil, cea mai importantă tendință în cadrul acestuia este că partidul Renaștere are o retorică atât împotriva Bulgariei Progresiste, cât și împotriva partidelor anticorupție care îl susțin pe Ghiurov. În special în ceea ce o privește pe Iotova, pe rețelele sociale au apărut comentarii ale susținătorilor partidului Renaștere potrivit cărora ea ar fi, în opinia lor, legată de Soros, ceea ce probabil reprezintă un lucru negativ pentru aceștia. Așadar, și în această privință avem de-a face cu o „ghicitoare învăluită în engimă, ascunsă într-un mister”, dacă folosesc fraza atribuită lui Churchill, cu care acesta descria Rusia, dar care, în acest caz, este folosită în legătură cu preferințele electoratului rusofil. 

Rumen Radev, lider pro-rus sau un pragmatic prins între Est și Occident?

În România, Rumen Radev este frecvent etichetat drept un lider pro-Moscova. Cât de corectă este această simplificare și cum l-ați descrie de fapt, ca pe un politician „pro-toți”, un pragmatist prins între Est și Occident sau un lider tentat să urmeze calea lui Viktor Orbán?

Cred că Radev face parte dintr-o tendință a politicienilor bulgari de rang înalt de a fi „pro-toți”. Un alt reprezentant contemporan al acestei tendințe este Borisov, despre care renumitul politolog Ivan Krastev, care a primit premiul „Europeanul anului” săptămâna aceasta, spunea cu ani în urmă că este „mai pro-american, mai pro-european și mai pro-rus” decât oricine altcineva. Desigur, în cazul lui Radev este vorba despre un politician care s-a afirmat în contextul primului mandat al lui Donald Trump, iar acum – în timpul celui de-al doilea mandat al acestuia – ajunge chiar să reprezinte tendința politică dominantă în țară.

Atât Borisov, cât și Radev au fost lăudați de Viktor Orbán în timpul vizitei sale la Sofia din decembrie 2024, în ajunul aderării depline a Bulgariei și a României la spațiul Schengen, ca politicieni care apără Ungaria de dușmanii săi din interiorul și din afara Bulgariei.

Cu toate acestea, nu doar eu, ci și oameni care înțeleg politica maghiară mult mai bine decât mine – precum Stefano Bottoni și Sergiu Mișcoiu – sunt de părere că un nou Orban în regiune nu este posibil, deoarece nimeni nu dispune de resursele Ungariei și ale lui Victor Orban însuși pentru a conduce politica pe care acesta a dus-o. Ceea ce face Radev seamănă cu linia lui Orban – întrucât Bulgaria se deschide în prezent mai activ către capitalurile americane și chineze. În plus, Radev a absolvit cu distincție o universitate militară americană și dă impresia că este pro-Trump – o orientare care se concretizează și în acțiuni specifice – de exemplu, în domeniul energiei sau al tehnologiilor. Susținerea lui Radev pentru acordul privind motorina dintre Trump și Putin a stârnit numeroase discuții la Bruxelles și chiar politicieni cu tendințe suveraniste, precum premierul ceh Babiș, au vorbit în acest context despre „trădarea față de Europa” comisă de Trump. 

În același timp, însă, Rumen Radev a fost singurul politician din UE, menționat de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său din acest an privind starea Uniunii, în contextul summitului privind conectivitatea infrastructurală dintre Europa și Asia, pe care îl vor organiza împreună la Sofia la începutul anului 2027. Adică Radev poate fi comparat cu Orbán nu doar în sens negativ, ci și în sens „pozitiv”, în sensul că, așa cum spune Stefano Bottoni, Orbán a fost un rebel cu permisiunea autorităților. Iar Radev este încă departe de revoltă și s-ar putea să nu ajungă niciodată la ea, întrucât Bulgaria nu dispune de investițiile americane și chineze de care beneficiază Ungaria și care îi permit acesteia să aibă o dinamică economică proprie, suveranistă. Bulgaria rămâne puternic dependentă de legăturile sale economice cu Europa de Vest. Probabil că acest lucru explică și de ce Radev se confruntă cu o puternică rezistență la nivel național în Bulgaria.

Nu vreau să fiu avocatul lui Radev și nici nu mă simt așa. Nu susțin politica sa în favoarea mediului de afaceri și împotriva sindicatelor sau în detrimentul drepturilor sociale ale bulgarilor. Nu există dovezi categorice că ar fi învins oligarhia, așa cum susține el, ci, dimpotrivă, vedem cum oameni de afaceri din această oligarhie și susținători ai „Bulgariei Progresiste” sunt uciși, inclusiv în ziua dinaintea alegerilor.

Bulgaria și criza din Marea Neagră

În contextul recentei escaladări a conflictului din Marea Neagră și al tensiunilor legate de atacurile asupra navelor comerciale, cum vedeți necesitatea unei coordonări mai strânse între Sofia, București și Turcia, dar și rolul jucat de Radev în această ecuație de securitate?

În contextul noii escaladări a războiului din Marea Neagră din octombrie 2026, observ o conștientizare atât la Sofia, cât și la București, că amenințarea comună asupra intereselor economice și a securității celor două țări impune ca acestea să se coordoneze și să coopereze mai strâns – între ele și cu Turcia. Și aici cred că Radev joacă un rol pozitiv.

În plus, din ceea ce observ și din ceea ce apare în mass-media, propriii noștri aliați din NATO nu doresc să escaladeze conflictul cu Rusia, ci mai degrabă să descurajeze extinderea acestuia. Și, din nou, partenerii noștri nu doresc să activăm articolul 4 din Tratatul NATO după un alt atac, deoarece, dacă articolul 4 ar fi activat pentru fiecare astfel de atac, acesta ar fi declanșat în fiecare săptămână. Iar rezultatul activării sale probabil că nu va fi foarte diferit de cel fără aceasta. 

Cu alte cuvinte, Radev încearcă într-adevăr să fie loial, urmându-și propria linie. În acest caz, Rusia caută o escaladare și poate că are sens ca ea să nu obțină ceea ce dorește. Iar având în vedere că există divergențe între centrul și periferia UE, precum și între Trump și Europa de Vest, sarcina lui Radev de a se situa într-o oarecare măsură la mijloc între toate părțile este dificilă de îndeplinit, se confruntă cu neînțelegere, el însuși o explică cu greu, iar timpul va arăta în ce măsură acest pariu, inclusiv din partea alegătorilor bulgari și a statului bulgar, a fost justificat.

Cine e Vladimir Mitev

Vladimir Mitev este un jurnalist bulgar stabilit la Ruse și un fin cunoscător al spațiului românesc, fiind un bun vorbitor de limbă română. Este redactorul-șef al secțiunii în limba română a site-ului Baricada și fondatorul blogului bilingv bulgaro-român Podul Prieteniei (lansat în 2015). De-a lungul timpului, s-a remarcat ca un corespondent și colaborator constant pentru importante instituții media din Bulgaria și România, inclusiv Radio România Actualități. Prin analizele sale incisive și pertinente, Vladimir Mitev a devenit o voce de referință, explicând realitățile socio-politice din România pentru publicul bulgar și oferind, în oglindă, o perspectivă profundă asupra Bulgariei pentru cititorii din România.