Analiză Ambițiile României și realitatea din teren. Cum ne-o ia Republica Moldova înainte

În timp ce state precum Republica Moldova semnează acorduri de patronaj regional cu Ucraina, România amână deciziile în grupuri interministeriale sterile. Generalul Dorin Toma trage un semnal de alarmă: în timp ce la București discursul triumfalist induce ideea că am fi hub logistic și de securitate, în realitate riscăm să fim doar un simplu furnizor de rute logistice, fără dividende economice.

Relațiile bune cu Ucraina nu sunt exploatate la București Foto: Administrația Prezidențială

România trăiește din discursuri și din cuvinte mari, dar în realitate acestea au prea puțină acoperire. Generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO între 2022 și 2025, pune degetul pe rană. El o spune cu subiect și predicat că în timp ce autoritățile se laudă că România ar fi ba hub de securitate al UE la Marea Neagră, ba hub energetic sau logistic pentru reconstrucția Ucrainei, în realitate batem pasul pe loc.

„Hub energetic eram de ceva timp, deși exploatarea gazelor din Marea Neagră nu a început încă, sperăm că rușii nu ne vor crea probleme... Despre importanța culoarului vertical vorbim cu jumătate de gură, iar vara trecută am importat energie de pe unde am putut, cu perspectiva de a intra în blackout în fiecare seară”, spune generalul.

Dușman declarat al limbajului de lemn cu care operează autoritățile chiar și atunci când sunt prinse cu temele nefăcute, generalul Dorin Toma explică ce ar însemna pentru România să fie, în adevăratul sens al cuvântului, un hub logistic pentru Ucraina. În opinia sa, procesul de reconstrucție a Ucrainei a început deja, dar va dura decenii. Pe fondul pasivității sale proverbiale și al lipsei oricărei inițiative, România riscă, la fel ca în alte cazuri, să nu poată profita de pe urma acestei posturi și să lase alte state să beneficieze.

„«Hub» a devenit unul dintre cuvintele favorite ale noii limbi de lemn a clasei politice și administrației românești. Însă ce ar însemna să devenim «hub» logistic și economic? Să participăm consistent la reconstrucția Ucrainei? Chiar dacă nu conștientizăm pe deplin, reconstrucția Ucrainei a început deja și este un proces extraordinar de complex. Nu înseamnă doar refacerea clădirilor, drumurilor și podurilor distruse de război. Este un proces mult mai amplu, care presupune reconstrucția infrastructurii și reluarea activității economice, transformarea industriei, modernizarea statului și reintegrarea populației. Cel mai probabil, va dura o generație”, mai spune el.

Mecanismul patronajului regional, marea oportunitate neexploatată de București

România, adaugă generalul, a fost invitată de Kiev să se implice cât mai mult și ar trebui să facă acest lucru fără ezitare.

„Unul dintre mecanismele pe care autoritățile ucrainene le promovează intens este patronajul regional. Statele partenere sunt invitate să își asume sprijinirea reconstrucției unor comunități, orașe și regiuni determinate. Diferite state europene au înființat deja astfel de parteneriate cu autorități locale ucrainene. Altele sunt interesate de o astfel de cooperare economică. Se consideră că, în pofida unor experiențe pozitive, potențialul acestui mecanism rămâne insuficient valorificat”.

România ar putea să colaboreze îndeaproape cu autoritățile ucrainene, inclusiv cu administrațiile locale.

„A construi un astfel de parteneriat teritorial ar putea asigura o influență pe termen lung. Va duce la crearea unor relații directe cu administrațiile locale, va asigura o cunoaștere mai bună a nevoilor comunităților și poate garanta participarea timpurie la pregătirea proiectelor. Astfel, implicarea economică, inclusiv atribuirea contractelor, poate fi facilitată”, consideră generalul Dorin Toma.

Deși România, prin însăși geografia ei, este indispensabilă pentru reconstrucția țării vecine, Bucureștiul nu lasă impresia că ar conștientiza pe deplin această oportunitate.

„Reconstrucția are și o dimensiune geopolitică. Așa cum se afirmă adesea, România poate deveni indispensabilă logistic pentru reconstrucția Ucrainei fără să devină neapărat un beneficiar economic important al acesteia. Se tot spune că România are o poziție geografică importantă, însă transformarea acesteia în investiții, capacități industriale și influență economică depinde de instrumentele și mecanismele pe care le construiește statul”.

O competiție între nenumărate companii din toate țările și de pe mai multe continente a început deja, fiecare încercând să își asigure un acces și un rol cât mai important în acest proces de reconstrucție a Ucrainei, în care fiecare euro investit în infrastructură se poate întoarce cu un profit însemnat. Nu însă și în cazul României.

„S-au făcut zeci de studii, conferințe, analize despre care ar putea fi contribuția României la acest efort. Nu îmi propun să lămuresc eu această problemă. Un lucru este cert: va exista o competiție economică acerbă pentru participarea la aceste proiecte de reconstrucție între companiile europene, americane, ucrainene și din alte state. Va participa România doar ca furnizor de servicii și rute logistice sau va reuși să devină un actor economic și strategic cu implicații importante în transporturi, porturi, energie, materiale de construcții, industria de apărare și logistică?”, se întreabă generalul Toma.

Republica Moldova semnează acorduri cu Kievul, România încă „analizează”

Și tot el oferă un răspuns în acest sens, pornind de la faptul că Kievul a transmis deja o ofertă serioasă autorităților române, însă Bucureștiul a evitat să comunice și să furnizeze detalii opiniei publice, în nota-i caracteristică.

„Îmi permit să semnalez că, așa cum suntem obișnuiți, există o diferență majoră între retorica oficialilor și realitatea de pe teren, din instituțiile statului. În septembrie 2024, Ucraina a propus oficial României să examineze posibilitatea asumării patronajului asupra reconstrucției uneia dintre regiunile ucrainene afectate de război și a solicitat participarea concretă a companiilor românești la proiectele de reconstrucție. Deși fostul guvern anunța că susține parteneriatele locale și regionale, nu au fost comunicate progrese concrete privind asumarea unei forme de patronaj regional. În ceea ce privește activitatea grupului interministerial constituite anul trecut, nu există semnale că a fost consistentă sau eficientă”, mai adaugă el.

Așa cum se întâmplă frecvent în România, fiecare nou guvern reia dosarele practic de la zero, fără a ține cont de ce s-a făcut anterior, iar în acest fel rezultatele întârzie și multe proiecte ajung să moară din fașă.

Nu întâmplător, chiar și un stat de dimensiunile Republicii Moldova apare în memorandumurile și înțelegerile semnate cu Kievul, în timp ce România lipsește. Motivele nu au fost făcute cunoscute de autoritățile de la București, însă pare că, dincolo de factorul financiar, blocajul principal vine din procesul decizional trenant.

Generalul Dorin Toma critică lipsa de anvergură a României Foto: Monitorul Apararii

„Noul guvern își propune și el desemnarea unui responsabil guvernamental pentru reconstrucția Ucrainei și, din nou, constituirea unui grup interministerial. În mai 2026, România a participat la Summitul Internațional al Orașelor și Regiunilor din Ucraina. Ulterior, au fost anunțate 22 de acorduri și memorandumuri, implicând zece regiuni ucrainene și parteneri din unsprezece țări. Probabil surprinzător, printre statele partenere s-a numărat și Republica Moldova. România nu figurează pe lista semnatarilor acestor documente. România continuă să analizeze... Rămâne neclar dacă neasumarea unei forme de patronaj regional a rezultat dintr-o opțiune strategică a României, din constrângeri financiare sau de securitate. Mai degrabă este vorba despre întârzierea procesului decizional”, punctează generalul Dorin Toma.

Rezultatele se măsoară în contracte, nu în comisii interministeriale

Responsabilitatea este mare; un patronaj regional presupune mult mai mult decât semnarea unei simple declarații, subliniază generalul.

„Poate necesita finanțare multianuală, personal specializat, relații permanente cu administrația ucraineană și asumarea unor riscuri de securitate. Când vorbim despre un astfel de proiect major, diferența dintre retorică și obținerea unor rezultate concrete poate fi măsurată prin trei indicatori: câți bani au fost efectiv mobilizați, câte companii românești au beneficiat de sprijin și ce valoare au contractele obținute. Altfel, este doar multă demagogie”, mai arată generalul Dorin Toma.

Întrebările rămân, iar autoritățile nu se obosesc să ofere detalii privind eventualele progrese sau stadiul relațiilor economice cu Ucraina.

Rămâne de văzut ce decizie a luat România în privința propunerii ucrainene din septembrie 2024 și, dacă nu a luat încă una, care sunt motivele. O altă întrebare sugerată de general este ce rezultate concrete au produs mecanismele de sprijin intens discutate și analizate. În lipsa unor răspunsuri clare, concluzia nu este favorabilă României.

„Până atunci, o oportunitate concretă de implicare a României în reconstrucția Ucrainei rămâne nevalorificată”, conchide generalul Dorin Toma.