Analiză Lecția ucraineană de care ar trebui să țină cont și Armata Română. Profeția sumbră a unui general NATO

Operațiunea ucraineană VIVALDI a demonstrat că tancurile clasice nu mai sunt vedetele frontului. În timp ce ucrainenii folosesc drone, război electronic și roboți tereștri, România pregătește miliarde de euro pentru blindate grele. Generalul (r) Dorin Toma explică de ce manualele militare trebuie rescrise.

Blindatele nu mai sunt vedete de necontestat pe front Foto: MApN

Operațiunea ucraineană VIVALDI a dovedit că manevra și surprinderea tactică sunt încă posibile pe un front dominat de transparență, însă succesul acesteia nu s-a bazat pe forța blindatelor clasice, ci pe integrarea avansată a noilor tehnologii. Victoria tactică a fost obținută prin combinarea războiului electronic, apărării anti-dronă, dronelor aeriene și roboților tereștri.

Surprinderea tactică nu mai presupune eliminarea totală a transparenței, ci crearea locală și temporară a unui spațiu în care inamicul vede mai puțin, consideră generalul Dorin Toma, românul care a fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025. Prin combinarea războiului electronic cu sisteme anti-dronă, armata ucraineană a „orbit” recunoașterea adversă suficient timp pentru a executa manevra. Redistribuirea rolului blindatelor grele a fost esențială, iar acestea au primit alt rol decât până acum. România, dar și alte state NATO, continuă să investească miliarde de euro în tancuri și blindate. 

Generalul Dorin Toma contrazice afirmațiile unor analiști militari care insistă în continuare în ce privește importanța tancurilor și a blindatelor pe câmpul de luptă. Pornind de la Operațiunea VIVALDI, generalul român susține că realitatea demonstrează exact contrariul, chiar dacă ucrainenii au utilizat într-adevăr și tancuri și blindate.

„Se poate totuși manevra, chiar pe frontul din Ucraina, iar pentru a executa o manevră ai obligatoriu nevoie de tanc. Din nefericire pentru toți acești entuziaști susținători ai blindatelor grele pe câmpul de luptă modern, operația VIVALDI, pe care armata ucraineană a pregătit-o și executat-o în mai multe etape, timp de aproape 6 luni, ne spune tocmai contrariul. Da, putem spune că armata ucraineană a executat o manevră și a reușit să surprindă statul major rus. Da, putem spune că operația VIVALDI arată revenirea manevrei, dar nu demonstrează revenirea blindatului clasic ca element central al manevrei.

De asemenea, această operație demonstrează că nu un anumit sistem de armament a devenit din nou decisiv, ci că avantajul aparține celui care reușește să combine mai bine sisteme foarte diferite. Integrarea războiului electronic, artileriei, apărării anti-dronă, dronelor aeriene și roboților tereștri a făcut posibilă manevra tactică pe un câmp de luptă devenit aproape transparent”, spune generalul Dorin Toma.

„Fereastra de opacitate” care a făcut diferența

El se referă la redistribuirea rolurilor și explică de ce, în viziunea sa, pornind de la ceea ce au realizat ucrainenii, tancurile și blindatele devin platforme de protecție, mobilitate limitată și sprijin cu foc.

„Sunt multe analize care fac acest lucru. Mă interesează o singură lecție: revenirea manevrei și posibilitatea ca mecanismul care o readuce pe câmpul de luptă să fie cu totul diferit de cel pe care îl învață încă armatele clasice. Deci, ce anume a făcut totuși posibilă revenirea manevrei? În esență, nu a fost eliminată transparența, în schimb, a fost creată temporar și local o „fereastră de opacitate” în care adversarul a văzut mai puțin și astfel a reacționat târziu. În acea fereastră a fost executată manevra. Războiul electronic combinat cu apărarea anti-dronă, pentru a reduce capacitatea dronelor rusești de recunoaștere de a observa pregătirea și deplasarea forțelor ucrainene, a fost una dintre condițiile succesului. Astfel, armata ucraineană a reușit să realizeze surprinderea la nivel tactic, lucru extrem de dificil tocmai din cauza omniprezenței dronelor”, mai spune generalul Dorin Toma.

Generalul Dorin Toma a condus un Comandament NATO Foto: MApN

El admiră ingeniozitatea ucrainenilor și faptul că aceștia au reușit să ducă la bun sfârșit transportul roboților tereștri peste 10 km în spatele liniilor inamice folosind drone aeriene grele. Totodată, preluarea misiunilor infanteriei de către roboți, dar și conversia transportoarelor blindate clasice în vehicule robotizate kamikaze sunt alte detalii spectaculoase care au făcut diferența în această acțiune și au făcut șah-mat trupele ruse.

„Transportul roboților tereștri la peste 10 km în adâncimea dispozitivului rus folosind drone grele aeriene este inovația tehnico-tactică cea mai spectaculoasă. Dar faptul că, odată ajunși la sol, au preluat misiunile infanteriei este partea cea mai interesantă. Odată ajunși în dispozitiv, au executat acțiuni de deminare sau recunoaștere în sprijinul infanteriei, au atacat fortificațiile folosind lansatoare de grenade și apoi s-au detonat în interiorul poziției adverse. Rușii ar fi confundat aceste acțiuni cu atacuri ale infanteriei”, punctează generalul Dorin Toma.

Blindatele rămân utile, dar trec în plan secund

În ce privește rolul blindatelor clasice, ceea ce au făcut ucrainenii contrazice manualele și lecțiile predate în academiile militare.

„Nu au fost elementul central al manevrei, așa cum ofițerii de stat major învață în academii. Rolul care aparținea până acum formațiilor clasice de manevră începe să fie redistribuit între platforme diferite, unele fără echipaj.  Tancurile, blindatele, în principal, au sprijinit cu foc, au asigurat protecție și mobilitate pentru infanterie, acolo unde condițiile permiteau. În alte sectoare, blindatele au lipsit, atacurile fiind executate de grupuri mici de infanterie sprijinite de drone. Unele transportoare blindate nu au fost folosite în rolul lor clasic de a transporta infanteria. Au fost transformate în vehicule robotizate kamikaze și trimise împotriva celor mai puternice fortificații rusești înaintea asaltului. Se pare că toate aceste vehicule autonome, fie că vorbim de drone aeriene sau roboți tereștri, ușor, ușor, fac legea pe câmpul de luptă. Iar aceste blindate grele, tot mai accentuat, capătă un rol de sprijin al infanteriei.”

Întrebarea care se pune ar fi, crede generalul, dacă pe viitor mai are vreun rost ca oamenii să fie trimiși în luptă, fie și într-un vehicul blindat, sau dacă rolul lor va putea fi preluat în anii ce urmează exclusiv de drone și roboți.

„Se poate susține că, deocamdată, platformele blindate clasice oferă o combinație greu de înlocuit: mobilitate, protecție, senzori, putere de foc și capacitatea de a transporta infanteria. Roboții tereștri actuali sunt, de regulă, proiectați pentru a executa o anumită misiune. Au și limitări de mobilitate. Dar dacă în următorii ani acești roboți devin mai mobili, cu mai mare putere de foc, protecție mai bună, iar sistemele de navigație autonomă se perfecționează, mai are vreun rost să ai oameni într-un vehicul blindat pe câmpul de luptă? Pentru toți cei care încă consideră că ceea ce se întâmplă pe frontul din Ucraina este un caz special, un accident istoric, aceste demonstrații ar trebui să reprezinte dovezi concludente ale unei schimbări de paradigmă. În concluzie, operația VIVALDI ne obligă să ne întrebăm dacă blindatul greu nu evoluează tot mai mult din element central al manevrei către o platformă de sprijin”, subliniază el.

Cine întârzie „revoluția” armatelor

O altă întrebare la care urmează să se răspundă este în ce măsură anumite interese ale industriei militare întârzie mersul firesc al lucrurilor.

„Nu putem să nu ne punem întrebarea: poate sunt și anumite interese ale industriei și establishment-ului militar de a promova asemenea idei. La urma urmei, de ce să te dotezi cu tehnologii noi, drone sau roboți, când pe piață sunt disponibile platforme și sisteme de armament clasice? Poate că armatele, dar și industria de apărare, au inerții proprii și tind să conserve echipamentele și conceptele existente mai mult decât ar justifica ritmul schimbării tehnologice. Responsabili NATO avertizează că sistemele actuale de achiziții militare sunt construite pentru a lucra cu marile companii tradiționale, în timp ce noii producători pot dezvolta și adapta tehnologii mult mai rapid.”

Chiar și NATO ar trebui să studieze serios această problemă, însă există și un detaliu care dă fiori. În opinia generalului, deși mulți analiști susțin că Rusia nu are cum să surprindă alianța, există argumente contra.

„Lecția nu privește însă numai viitorul manevrei și rolul blindatului pe câmpul de luptă. Dacă se demonstrează că mai poate fi creată temporar o fereastră pentru obținerea surprizei tactice și pentru executarea manevrei, chiar pe un câmp de luptă aproape transparent, atunci problema devine relevantă și pentru NATO. Analiști, mai mult sau mai puțin avizați, ne tot spun cum, militar, Rusia se chinuie în Ucraina, iar concluzia firească ar fi că armata rusă nu ar avea capacitatea de a ataca militar o țară NATO, iar dacă ar face-o ar fi spulberată de forța combinată a armatelor aliate. Chiar așa o fi? Dacă totuși încercăm să schimbăm perspectiva? Dacă, prin surprindere armata rusă execută o incursiune locală pe teritoriul aliat? Cu consecințe, implicații strategice. Poate fi Narva, în nordul Estoniei, de exemplu. Apoi securizează și apără acel teritoriu aliat ocupat. Rusia, deși se apără, păstrează inițiativa. Poate NATO să recucerească un teritoriu aliat pe care armata rusă a reușit deja să-l ocupe și să-l transforme într-un sistem defensiv după lecțiile războiului din Ucraina? Și cu ce preț? Sunt acceptabile militar, dar, în primul rând politic, potențialele pierderi?”, sunt întrebările cu care generalul Dorin Toma încheie, dar care ar trebui să găsească un răspuns în structurile NATO.