Analiză De ce a devenit Groenlanda esențială pentru NATO. Implicațiile pentru România

SUA, Rusia și China concurează pentru supremația în spațiul arctic, iar NATO caută să contracareze acțiunile rușilor și chinezilor. Pe acest fond, harta securității europene se rescrie în ritm alert, iar epicentrul nu mai este doar la granița cu Ucraina. O uriașă insulă de gheață din nordul îndepărtat e esențială pentru SUA și NATO, explică generalul (r) Dorin Toma, românul care a condus o divizie NATO. El consideră că Groenlanda și România sunt două extremități ale aceluiași spațiu strategic, iar Bucureștiul trebuie să se adapteze situației.

Imagine publicată chiar de Donald Trump pe Truth Social Foto: Truth Social/@realDonaldTrump

Ani la rând, după ce a fost importantă în Războiul Rece, Groenlanda a fost aproape dată uitării, până de curând. Generalul Dorin Toma, explică motivele care au făcut ca uriașa insulă să revină în centrul atenției, dar și legătura mai puțin evidentă pentru români dintre Groenlanda și România.

De la Războiul Rece la noua geopolitică a Arcticii

„Se discută de luni de zile despre Groenlanda. Dar Groenlanda nu a devenit importantă strategic acum. Era importantă și în timpul Războiului Rece. Poziția geografică, rolul în avertizarea timpurie, controlul Atlanticului de Nord și proximitatea față de Rusia nu sunt noutăți. Insula conta pentru avertizarea împotriva bombardierelor și rachetelor balistice sovietice și pentru controlul accesului naval către Oceanul Atlantic. Americanii aveau acolo o prezență militară mult mai mare decât astăzi. Și atunci apare o întrebare: dacă geografia Groenlandei nu s-a schimbat, ce s-a schimbat atât de mult încât insula a ajuns din nou în centrul unei dispute strategice?”, spune generalul.

În opinia sa, ceea ce s-a schimbat este valoarea strategică a zonei arctice, iar asta din motive evidente.

„Poate că răspunsul nu trebuie căutat doar în Groenlanda. Dacă privim însă întreaga regiune arctică, s-a schimbat valoarea strategică pe care o atribuim aceleiași geografii. Recent, SUA, Danemarca și Groenlanda au semnat un nou acord privind securitatea insulei. Acesta extinde posibilitățile de prezență militară americană și înscrie mai clar apărarea Groenlandei în arhitectura de securitate a NATO din Atlanticul de Nord și Zona Arctică. De aceea, dacă vrem să înțelegem cum se schimbă NATO, ce înseamnă NATO 3.0, poate că trebuie să privim și spre zona Arctică nu numai spre flancul estic”, îndeamnă generalul Dorin Toma.

Altfel spus, apărarea Alianței nu mai poate fi privită doar din perspectiva devenită îngustă a flancului estic, ci ca un sistem defensiv integrat care se întinde din Oceanul Arctic până la Marea Neagră. România pare să nu fi realizat acest detaliu, susține generalul.

„Frontiera strategică a NATO nu mai poate fi privită doar ca o linie terestră în estul Europei. Este un sistem defensiv care începe în Oceanul Arctic, la Polul Nord, traversează Atlanticul de Nord și Marea Baltică și ajunge până la Marea Neagră. Iar asta trebuie să schimbe și perspectiva României”, punctează generalul Dorin Toma.

Umbra Rusiei și ambițiile Chinei în nordul extrem

În ecuație apare evident și umbra amenințătoare a Rusiei, care, consideră generalul, rămâne un actor principal în nordul înghețat. Deși aparent relațiile dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin sunt relativ cordiale, Statele Unite ale Americii și Rusia nu încetează să se privească și acum prin prisma vechii rivalități și chiar mai mult de atât.

„Dacă în trecut activitatea economică și militară de suprafață era limitată, astăzi Oceanul Arctic devine mai accesibil. Se deschid noi rute pentru traficul maritim civil și militar. Se modifică, astfel, și mediul operațional. Vechea separare dintre securitate și economie este mult mai greu de făcut: rute maritime, minerale critice, infrastructură critică submarină, prezență militară se suprapun. Rusia rămâne actorul militar arctic principal, cu Flota Nordului și componenta sa nucleară. În ultimul timp și-a refăcut și extins infrastructura militară din zonă”, apreciază generalul Dorin Toma.

În ultimele decenii, dar mai ales în ultimii ani a crescut și rolul Chinei, pe măsură ce Beijingul și-a schimbat statutul și a devenit o super putere economică, militară și politică.

„China caută să obțină acces la noi rute maritime, resurse și infrastructură în zona arctică, iar cooperarea ruso-chineză are inclusiv implicații militare pentru postura NATO de descurajare și apărare.”

În schimb, NATO s-a lărgit, iar alte două state au devenit membre cu drepturi depline ale alianței, la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina. Acest lucru înclină și mai mult balanța în regiune, chiar dacă Rusia și China reprezintă pericole în creștere.

„Finlanda și Suedia sunt acum state membre NATO, modificând raportul strategic regional. Asta înseamnă că șapte dintre cele opt state arctice sunt membre NATO, singura excepție fiind Rusia. Operația NATO Arctic Sentry a fost lansată tocmai pe fondul intensificării activității militare ruse și al interesului tot mai mare al Chinei pentru regiune.”

Generalul Dorin Toma consideră că România se adaptează greu realităților Foto: Arhivă personală

Chiar dacă NATO susține că poate apăra fără probleme întregul sistem defensiv integrat care se întinde din Oceanul Arctic, la Polul Nord, traversează Atlanticul și Marea Baltică și ajunge până la Marea Neagră, în realitate trebuie nuanțat, crede generalul Dorin Toma. În aceste condiții, întrebarea care se pune, într-o Alianță care trebuie să apere simultan zona Arctică, Atlanticul de Nord, Marea Baltică și Marea Neagră, este cât de mult mai poate fiecare stat să presupună că problema sa de securitate va fi și principala problemă a NATO?

Concluzia incomodă pentru București

„NATO susține, la nivel politic, că poate acoperi simultan toate aceste direcții. Însă, pentru un planificator militar, rămâne riscul dispersării resurselor între mai multe spații strategice. Pentru SUA, zona Arctică și Groenlanda sunt foarte importante nu numai pentru sistemul de protecție antirachetă. Contează și în competiția strategică cu China, pe care avem tendința să o asociem aproape exclusiv cu zona Indo-Pacific, dar care se extinde acum și în zona Arctică. De asemenea, având în vedere revizuirea posturii militare americane în Europa, legitim se pune problema prioritizării resurselor între diferite direcții strategice”, mai afirmă generalul Dorin Toma.

Implicațiile pentru România sunt evidente pentru un analist militar experimentat, însă mai puțin clare pentru șefii armatei române și pentru MApN. Generalul Dorin Toma răspunde la întrebarea dacă, în aceste condiții, există o legătură între Groenlanda și România? Iar răspunsul său este că implicațiile sunt mai multe decât ar putea să pară la prima vedere.

„Groenlanda și România sunt la două extremități ale aceluiași spațiu strategic: Arctica și Atlanticul de Nord la nord, Marea Neagră la sud-est. Pentru România, problema este cum SUA și aliații europeni vor distribui resursele militare critice, limitate (ISR, AWACS, apărare antirachetă, transport strategic, sateliți etc.) între Arctica, Atlanticul de Nord, Marea Baltică și Marea Neagră. În ultimii ani, România a privit securitatea europeană dinspre Marea Neagră. Și s-a așteptat ca NATO să o privească din aceeași perspectivă. Dar dacă nu toată lumea vede lucrurile la fel? Dacă centrul de greutate al securității transatlantice se modifică, unde se situează România în noua geometrie strategică? SUA și NATO sunt obligate însă să privească harta de la Groenlanda până la Marea Neagră. Pentru un stat precum România, înțelegerea acestei diferențe de perspectivă trebuie să fie importantă. De la această nouă perspectivă ar trebui să plece așteptările privind sprijinul aliaților și al SUA, dar, mai ales, evaluarea capabilităților militare pe care România trebuie să și le asigure singură”, conchide generalul Dorin Toma.